CSJ. Decizia nr. 247/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 247
Dosar nr. 78/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii P.C. şi P.M. pentru ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de la P.V., decedat la data de 11 noiembrie 1970.
În urma admiterii recursului declarat de pârâţii P.C. şi P.M. şi reţinerii cauzei spre rejudecare, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 449 din 26 aprilie 1995, a admis acţiunea reclamantei M.A. şi a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului P.V. şi ieşirea din indiviziune conform variantei I din expertiza tehnică efectuată în cauză.
Ulterior, aceeaşi curte de apel, prin Decizia civilă nr. 1188 din 8 noiembrie 1995, a admis contestaţia în anulare formulată de pârâţii P.C. şi P.M. împotriva deciziei civile nr. 449 din 26 aprilie 1995 şi, anulând această decizie, a dispus refacerea raportului de expertiză în sensul reevaluării bunurilor partajabile.
Ca urmare, rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 9 din 5 ianuarie 1996, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a dispus o nouă partajare a bunurilor şi ieşirea părţilor din indiviziune conform variantei din expertiza efectuată de ing. H.C.
La data de 16 iunie 1999, reclamanta M.A. a formulat cerere de îndreptare a omisiunii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 9 din 5 ianuarie 1996 a Curţii de Apel, secţia civilă, Bacău, susţinând că trebuia să se menţioneze, în acest dispozitiv, că suprafaţa de 205,60 mp teren rămâne în indiviziune.
Admiţând cererea prin încheierea din camera de consiliu din 30 mai 2000, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a dispus, în baza art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale în sensul că a completat omisiunea referitoare la menţionarea suprafeţei de 205,60 mp teren, precizând că această suprafaţă rămâne în indiviziune.
Împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pârâţii P.C. şi P.M. au formulat contestaţie în anulare, arătând că prin aceasta s-a schimbat în tot Decizia civilă nr. 9 din 5 ianuarie 1996, precum şi că în cauză erau necesare lămuriri suplimentare ce impuneau citarea părţilor, iar din expertiză nu rezultă că suprafaţa de 205,60 mp teren ar fi intrat în masa partajabilă ci, dimpotrivă, că nu a fost evaluată şi că, pentru ea, nu s-a stabilit nici o sultă.
Admiţând contestaţia în anulare prin Decizia civilă nr. 2252 din 13 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a anulat încheierea din 30 mai 2000 şi a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva deciziei menţionate, reclamanta M.A. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 5035 din 2 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
La data de 8 februarie 2001, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta M.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2252 din 13 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, considerând-o contrară deciziei civile nr. 9 din 5 ianuarie 1996 a aceleiaşi curţi de apel, astfel cum aceasta a fost completată prin încheierea pronunţată la 30 mai 2000, în camera de consiliu.
Prin Decizia nr. 521 din 12 februarie 2003, irevocabilă, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile la care se referă revizuienta nu sunt potrivnice în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, revizuienta M.A. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În conformitate cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Or, Decizia civilă nr. 2252 din 13 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, a cărei revizuire s-a cerut, fiind definitivă şi irevocabilă, nu era supusă nici unei căi de atac.
Dispoziţiei înscrise în art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul”, nu i se poate da altă semnificaţie decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, a fost înlăturată calea de atac a apelului atunci când hotărârea la care se referă cererea de revizuire ar fi susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.
Aşa fiind, din moment ce prin dispoziţia de la alin. (2) al art. 328 C. proc. civ. nu se derogă de la prevederea din primul alineat al acestui articol, care pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, însăşi hotărârea revizuită să fie supusă recursului, întrucât cererea de revizuire, nefiind un litigiu cu existenţă proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie decât de acelea la care este supusă cererea principală, apare evident că Decizia pronunţată asupra cererii de revizuire formulată de reclamanta M.A. nu poate fi atacată cu recurs pentru că nici Decizia a cărei revizuire a solicitat-o nu este supusă unei asemenea căi de atac.
În consecinţă, constatându-se că recursul declarat de revizuienta M.A. este inadmisibil, urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta M.A. împotriva deciziei nr. 521 din 12 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 246/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 248/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
