CSJ. Decizia nr. 248/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 248
Dosar nr. 80/2002
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 126 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii V.I.C., V.A.M., V.C., V.R., V.M. şi V.A. împotriva sentinţei civile nr. 844 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Constanţa în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A. Constanţa, a schimbat în tot sentinţa, iar în fond a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat dispoziţia nr. 1 din 31 august 2001, prin care S.C. M. S.A. a respins cererea reclamanţilor de a le restitui imobilul revendicat.
Ca urmare, pârâta a fost obligată să restituie în natură reclamanţilor imobilul situat în municipiul Constanţa, compus din construcţie etaj 1 (cu excepţia apartamentului proprietatea I.C.), etaj 2, mansardă, pod şi terase.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta a declarat recurs, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia, la secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie, la data de 3 octombrie 2003.
La data de 7 ianuarie 2003, întemeindu-se pe prevederile art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recurenta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei pronunţate în apel.
În motivarea cererii, s-a susţinut că în imobilul ce face obiectul litigiului funcţionează birouri şi casieria unităţii, iar evacuarea acestora, împreună cu funcţionarii, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, ar crea prejudicii recurentei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin încheierea din 17 martie 2003, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 126 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, până la judecarea recursului declarat împotriva acesteia.
S-a motivat că, în raport cu prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., se impune admiterea cererii deoarece, fiind începută executarea deciziei instanţei de apel, recurenta a fost somată să evacueze imobilul, ceea ce constituie un motiv temeinic de suspendare a executării, pentru a se asigura egalitatea părţilor litigante în proces până la soluţionarea recursului.
Împotriva încheierii, intimaţii reclamanţi V.I.C., V.A.M., V.C. şi V.R. au declarat recurs, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea legii şi că este şi netemeinică.
Recursul nu este admisibil.
Este adevărat că, prin art. 300 alin. (3) C. proc. civ., se prevede că, în cazul suspendării, la cerere, a executării hotărârii, dispoziţiile art. 403 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, iar potrivit acestor din urmă dispoziţii instanţa se pronunţă, asupra cererii de suspendare, prin încheiere, care poate fi atacată, cu recurs, în mod separat.
Dar, prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competenţa Completului de 9 judecători din cadrul instanţei supreme, se prevede imperativ restrictiv că acest complet „judecă recursurile în cauzele judecate în primă instanţă de secţiile Curţii Supreme de Justiţie şi recursul în anulare în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare”.
Aşa fiind, şi cum încheierea vizată prin calea de atac a recursului exercitată de intimaţii reclamanţi a fost pronunţată de o secţie a Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă de recurs, este evident că aceasta, în raport cu prevederile imperative menţionate, nu mai era susceptibilă de a fi supusă unei asemenea căi de atac, cu a cărei soluţionare să fie învestită o altă instanţă ierarhic superioară decât cea firească să judece recursul.
În consecinţă, urmează ca recursul, declarat împotriva încheierii prin care a fost suspendată executarea deciziei atacate cu recurs de către pârâtă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimaţii reclamanţi V.I.C., V.A.M., V.C. şi V.R. împotriva încheierii din 11 martie 2003, pronunţată în Camera de consiliu, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 5582/2002.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 247/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 249/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
