CSJ. Decizia nr. 249/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 249
Dosar nr. 23/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 134 din 1 iunie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. C. S.A. Pleaşa împotriva pârâţilor A.P.A.P.S. Prahova şi A.P.A.P.S. Bucureşti, precum şi împotriva intervenientului P.S. şi a dispus adjudecarea licitaţiei organizate la 11 februarie 2000 în favoarea reclamantei, conform procesului verbal de licitaţie încheiat la acea dată şi înregistrat la F.P.S., filiala Prahova, sub nr. 747 din 11 februarie 2000. Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a actelor ulterioare, respectiv, a procesului verbal de licitaţie din 17 martie 2000 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 12 din 27 martie 2000, încheiat între F.P.S., Direcţia Teritorială Prahova şi P.S.
Ca urmare, s-a dispus obligarea pârâţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta, conform procesului verbal de licitaţie din 11 februarie 2000. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea privind daunele cominatorii şi s-a respins şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.S.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 6569 din 6 noiembrie 2002, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Pleaşa, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi a respins totodată, ca tardiv, recursul declarat de intervenientul P.S. împotriva sentinţei menţionate.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că toate cele trei hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, precum şi că acestea sunt şi vădit netemeinice.
În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Totodată, procurorul general a formulat cerere de suspendare a executării sentinţei.
Curtea Supremă de Justiţie în complet format din 9 judecători, prin încheierea din 7 aprilie 2003, a admis cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi a suspendat executarea sentinţei civile nr. 134 din 1 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercială, până la soluţionarea recursului în anulare, amânând, totodată, judecarea acestuia la 6 octombrie 2003.
S-a motivat că se impune admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei, deoarece, pe de o parte, se susţine că intervenientul a efectuat investiţii importante, care ar urma să fie recuperate de la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, ceea ce ar duce la păgubirea acesteia, iar, pe de altă parte, interesele legitime ale reclamantei nu ar fi afectate în caz de amânare a executării sentinţei cât timp calitatea sa de acţionar şi drepturile ce i le conferă o atare calitate depind în exclusivitate de Decizia ce se va adopta cu ocazia soluţionării recursului în anulare, prin care se tinde la schimbarea în tot a sentinţei, cu consecinţa respingerii acţiunii.
Împotriva acestei încheieri, intimata reclamantă S.C. C. S.A. Pleaşa a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. Totodată, s-a cerut ca examinarea acestui recurs să fie repartizat unui complet format din alţi judecători decât cel care a admis cererea de suspendare a executării sentinţei.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 300 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că, în cazul suspendării la cerere a executării hotărârii, dispoziţiile art. 403 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, iar potrivit acestor dispoziţii instanţa se pronunţă, asupra cererii de suspendare, prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Dar, prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competenţa Completului de 9 judecători din cadrul instanţei supreme, se prevede imperativ restrictiv că acest complet „judecă recursurile în cauzele judecate în prima instanţă de secţiile Curţii Supreme de Justiţie şi recursul în anulare în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare”.
Mai mult, încheierea vizată prin calea de atac a recursului exercitată de intimata reclamantă S.C. C. S.A. Pleaşa este pronunţată de însuşi Completul de 9 judecători, constituit ca unică şi ultimă instanţă de judecată în recurs numai pentru hotărârile ce se pronunţă de secţiile instanţei supreme, iar nu şi pentru propriile hotărâri.
Aşa fiind, şi cum, în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 56/1992, republicată, Secţiile Unite, ca instanţă ierarhic superioară Completului de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie, au o competenţă strict şi limitativ determinată, în care nu se regăseşte şi atribuţia de a judeca recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de acel complet, este evident că încheierea la care se referă recursul declarat de intimata reclamantă nu poate fi atacată pe această cale.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimata reclamantă împotriva încheierii prin care Completul de 9 judecători a suspendat executarea sentinţei atacate cu recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimata reclamantă S.C. C. S.A., cu sediul în satul Pleaşa, comuna Bucov, împotriva încheierii din 7 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în complet format din 9 judecători, în dosarul nr. 23/2003.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 248/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 250/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
