ICCJ. Decizia nr. 248/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 248/2011
Dosar nr.8408/1/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1363 din 29 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. şi V.V. împotriva Deciziei nr. 8178 din 13 octombrie 2006, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Instanţa supremă a reţinut, în considerentele deciziei, că motivele contestaţiei în anulare, formulate printr-un memoriu separat, au fost depuse peste termenul impus de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte cererea prin care s-a formulat contestaţia în anulare, aceasta nu cuprinde niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.
La data de 28 martie 2008, contestatorii B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. şi V.V. au solicitat revizuirea acestei hotărâri.
Prin Decizia nr. 6731 din 6 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reţinând că aceasta nu îndeplineşte cerinţa impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia atacată nefiind evocat fondul cauzei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuenţii B.P.A., D.V., F.E., M.C., P.A., T.V., T.M. şi V.V. au declarat recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 789 din 19 octombrie 2009, a respins recursul, ca inadmisibil, reţinând, în esenţă, că hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
La data de 8 octombrie 2010, împotriva Deciziei nr. 789/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a formulat contestaţie în anulare recurentul A.P.B., în nume propriu şi în numele recurenţilor V.V., T.V., P.A., T.M., M.C., D.V. şi F.E., invocând prevederile art. 317 şi urm. C. proc. civ.
Contestatorii au susţinut că, în mod eronat, nu s-a ţinut seama de faptul că, dintr-o împrejurare fortuită, dovedită cu certificatul medical depus la dosar, nu s-a putut prezenta la termenul când s-a judecat recursul, astfel încât, „dezbaterea cauzei s-a făcut de către uzurpatorul" dreptului lor de proprietate.
Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită.
Admisibilitatea căii extraordinare de atac, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.
Astfel, din economia dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., rezultă patru cazuri de anulare.
Cazurile de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi ale art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatori, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăseşte în speţă, completul de 9 judecători respingând recursul contestatorilor, ca inadmisibil.
Astfel, aşa cum s-a expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceleaşi părţi împotriva unei hotărâri pronunţată în revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepţiei inadmisibilităţii căii de atac împiedicând instanţa la a analiza fondul recursului. Aşa fiind, cerinţa impusă de textul legal evocat nu este îndeplinită.
Prin dispoziţiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit, în mod expres, limitele examinării unei hotărâri.
În cazul contestaţiei în anulare, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularităţi neprevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituţii.
Se constată, aşadar, că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B.P.A. în nume propriu şi în numele fraţilor săi, V.V., T.V., P.A., T.M., M.C., D.V. şi F.E. împotriva Deciziei nr. 789 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători în dosarul nr. 1817/1/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 249/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
