ICCJ. Decizia nr. 254/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 254/2005
Dosar nr. 201/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 octombrie 2004, S.G. şi fiica sa, S.M., au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu plângere penală formulată împotriva judecătorilor N.M., C.F. şi Ţ.E.V., susţinând că Decizia nr. 809R din 30 iunie 2003, pe care au pronunţat-o în dosarul nr. 2156/2003, al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, este abuzivă.
Constatând că unul dintre cei 3 judecători fusese promovat la Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul căruia i s-a repartizat plângerea, prin rezoluţia nr. 792/P/2004 din 29 noiembrie 2004, dată în dosarul nr. 792/P/2004, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii N.M., C.F. şi Ţ.E.V., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), considerând că fapta imputată nu există.
La data de 22 decembrie 2004, cele două petente, întemeindu-se pe prevederile art. 278 C. proc. pen., au depus plângere împotriva rezoluţiei menţionate, susţinând că faptele ce le-au imputat, există şi au fost săvârşite cu vinovăţie.
Procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din 24 ianuarie 2005, emisă în dosarul nr. 33951/2996/2004, a dispus respingerea acestei plângeri, ca nefondată.
La data de 21 februarie 2005, petentele au depus plângere, împotriva celor două rezoluţii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 327 din 20 mai 2005, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că Decizia la care petentele s-au referit, a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că nu se poate reţine că judecătorii din completul respectiv ar fi comis faptele imputate.
Împotriva sentinţei menţionate, petenta S.M. a declarat recurs, fără să invoce, în sprijinul acestuia, nici un motiv de casare.
Aşa fiind şi cum petenta S.M. nu s-a conformat dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora avea obligaţia de a formula motivele de recurs în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, iar din examinarea cauzei în ansamblu nu se constată existenţa vreunui caz de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.M. împotriva sentinţei nr. 327 din 20 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petenta sus-menţionată să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 255/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
