ICCJ. Decizia nr. 252/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 252/2005
Dosar nr. 194/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul A.I. s-a adresat, la data de 26 ianuarie 2005, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângere penală formulată împotriva procurorului D.G., imputându-i săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de fals material şi de fals intelectual.
Totodată, petentul a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să-i plătească suma de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, precum şi a procurorului D.G. să-i plătească suma de 100.000 Euro, tot cu titlu de daune morale.
Prin plângerea menţionată, petentul a susţinut că la data de 1 noiembrie 2004 a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o plângere îndreptată împotriva judecătorilor care au pronunţat Decizia nr. 239 din 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 105/2004, al Completului de 9 judecători al instanţei supreme, prezentând şi probe cu privire la săvârşirea, de către aceştia, a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a mai susţinut de către petiţionar, că, faţă de soluţia de neîncepere a urmăririi penale, a contestat această soluţie şi a înaintat plângere împotriva procurorului D.G., imputându-i săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. A relevat că procurorul respectiv a dispus, din nou, prin rezoluţia din 15 decembrie 2004, neînceperea urmăririi penale, ceea ce l-a determinat să conteste şi această rezoluţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 370 din 16 iunie 2005, a respins plângerea, ca inadmisibilă, cu motivarea că din adresa nr. 9976/1376/2005 din 10 iunie 2005 a secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că nu a fost soluţionată sau înregistrată, la acea secţie, nici o cauză penală privind pe procurorul şef de secţie D.G.
S-a mai motivat că în raport cu această situaţie, petentul nu poate invoca dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., întrucât procurorul şef D.G. nu a făcut obiectul unei cauze penale înregistrată la secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva sentinţei, petentul A.I. a declarat recurs, susţinând prin motivele dezvoltate scris, că a formulat plângere penală împotriva procurorului şef de secţie D.G., care a fost adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa de fond, nefiind imparţială, a solicitat procurorului respectiv, să comunice dacă a fost înregistrată plângere pe numele său.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă, aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţă, că rezoluţiile din 12 noiembrie 2004, din 15 decembrie 2004 şi din 15 februarie 2005, emise de procurorul şef de secţie D.G., se referă la plângeri penale care nu vizează pe acest procuror.
Pe de altă parte, contrar celor susţinute de recurent, solicitarea secţiei penale a instanţei supreme, de a i se trimite dosarul privind actele premergătoare sau cercetările efectuate faţă de procurorul şef de secţie D.G., nu a fost adresată acestuia, ci Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar comunicarea făcută de secţia de urmărire penală şi criminalistică, în sensul că nu a fost înregistrat un astfel de dosar, nu este semnată de procurorul şef de secţie, ci de un alt procuror.
Aşa fiind, constatarea primei instanţe, că nu a fost înregistrată nici o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe numele procurorului şef de secţie D.G., este corectă, iar soluţia de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, este temeinică şi legală.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea petentului A.I., la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 370 din 16 iunie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petentul sus-menţionat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi) cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 253/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
