ICCJ. Decizia nr. 259/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 259/2004
Dosar nr. 217/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.E., domiciliată în Franţa, având calitate de pârâtă în cauza ce face obiectul dosarului civil nr. 11079/2004 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a formulat cerere de strămutare a judecării acestei cauze la o altă instanţă. Prin aceeaşi cerere, petiţionara a solicitat suspendarea judecăţii cauzei respective, până la soluţionarea cererii de strămutare.
Prin rezoluţia din 26 iulie 2004, s-a fixat termen pentru judecarea cererii de strămutare, care face obiectul dosarului nr. 6978/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, la 20 octombrie 2004, dispunându-se, totodată, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare.
Împotriva acestei rezoluţii, intimatul reclamant S.A. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, în reglementarea procedurii ce trebuie urmată în cazul cererii de strămutare, prin art. 40 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că această cerere se judecă în camera de consiliu, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi să ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei respective".
Aşa fiind şi cum, în conformitate cu alin. (4) art. 40 C. proc. civ., „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac", pentru identitate de raţiune, nici dispoziţia preşedintelui instanţei de suspendare temporară a judecării pricinii, dată în cadrul procedurii anterioare soluţionării cererii de strămutare, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată pe vreo cale.
O atare interpretare se impune şi pentru că, în cadrul reglementării procedurii specifice cererii de strămutare, astfel cum este instituită prin ansamblul prevederilor înscrise în art. 40 C. proc. civ., nu se derogă de la regula neprevederii nici unei căi de atac, pentru oricare dintre actele de dispoziţie ce se referă la pregătirea judecării şi la soluţionarea cererii de strămutare.
De altfel, însăşi prevederea la art. 40 alin. (2) C. proc. civ., a obligativităţii comunicării „de urgenţă" a măsurii suspendării judecării pricinii, subliniază caracterul ireversibil, de neînlăturat, prin exercitarea vreunei căi de atac, a dispoziţiei preşedintelui instanţei de suspendare a judecăţii pricinii, până la soluţionarea cererii de strămutare. A considera altfel, ar însemna a lipsi de efect o măsură lăsată de legiuitor la aprecierea preşedintelui instanţei, atunci când acesta ar socoti-o necesară pentru a nu rămâne fără obiect strămutarea pricinii, în cazul în care ar fi dispusă.
În consecinţă, constatându-se inadmisibilitatea recursului, urmează ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.A., împotriva rezoluţiei din 26 iulie 2004, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea cererii de strămutare, ce face obiectul dosarului nr. 6978/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 26/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
