ICCJ. Decizia nr. 259/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 259/2011
Dosar nr.9981/1/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată petentul M.I. împotriva rezoluţiei nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petentul nu a respectat, la sesizarea, prin plângere, a primei instanţe, termenele de decădere stabilite de art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., formulând plângere la instanţă la 21 decembrie 2009, deci peste termenul de 40 de zile de la data înregistrării la organul judiciar competent a plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, dispusă prin rezoluţia nr. 1221/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea fiind tardivă.
Prin sentinţa nr. 667 din 19 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că plângerea a fost formulată în termen legal, deoarece soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior a fost comunicată petentului la 3 decembrie 2009, iar plângerea la instanţă, la 21 decembrie 2009. Cu privire la fondul plângerii s-a reţinut că nu există indicii care să susţină afirmaţiile petentului referitoare la un anumit comportament abuziv, neglijent sau părtinitor al intimatului, procurorul reţinând corect şi evaluând toate elementele relevante, prin rezoluţia atacată.
Împotriva acestor sentinţe în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând sentinţa nr.234 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru greşita respingere a plângerii ca tardivă (în condiţiile în care comunicarea soluţiei procurorului ierarhic se efectuase la 3 decembrie 2009); recursul declarat împotriva sentinţei nr. 667 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu a fost motivat.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 C. proc. pen. şi art. 278 C. proc. pen.; în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În cauza de faţă, din verificarea actelor dosarului, se constată că împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluţia nr. 10873/5415/II/2/2009 din 23 octombrie 2009, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., procurorul ierarhic superior a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciindu-se că soluţia dispusă prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică; soluţia a fost comunicată petentului la data de 30 noiembrie 2009 (fila 256 dosar parchet). Împotriva acestei soluţii petentul a formulat o plângere, datată 21 decembrie 2009, adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi înaintată instanţei (filele 1-14 din dosarul nr. 305/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), precum şi o altă plângere, adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângere expediată la 21 decembrie 2009, data poştei (fila 25 din dosarul nr. 10083/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Astfel instanţa de recurs constată că în cauză, instanţele au pronunţat soluţii diferite, respectiv una vizând o excepţie şi anume pe aceea a tardivităţii plângerii, iar cea de a doua s-a pronunţat asupra fondului, exprimându-şi în cauză argumentele şi asupra excepţiei tardivităţii, aşa încât apar neconcordanţe ce impun casarea hotărârilor pronunţate în vederea judecării unitare a cauzei şi realizării unui nou control asupra apărărilor invocate de părţi.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că se impune soluţionarea unitară a plângerilor petentului şi, urmând a se analiza excepţia tardivităţii plângerii în raport cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. şi art. 2781 C. proc. pen. în raport cu natura termenului de 20 de zile, faţă de actele şi lucrările dosarului şi art. 187 C. proc. pen.. În raport cu modul de calcul al termenului, şi în funcţie de soluţia asupra excepţiei, instanţa va putea sau nu analiza plângerea formulată pe fondul său.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va fi admis recursul petentului, vor fi casate sentinţele atacate, iar cauza va fi trimisă pentru judecarea plângerii petentului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul M.I. împotriva sentinţei nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10083/1/2009 şi a sentinţei nr. 667 din 19 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 305/1/2010.
Casează sentinţele atacate şi trimite cauza pentru judecarea plângerii petentului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 26/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
