ICCJ. Decizia nr. 264/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 264/2010
Dosar nr.924/1/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 423 din 16 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.N. împotriva rezoluţiei din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în dosarul nr. 1296/P/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petentul a sesizat prima instanţă cu o plângere formulată împotriva rezoluţiei nr.1 296/P/2008 din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, soluţie comunicată petentului la 5 noiembrie 2009. S-a mai reţinut că faţă de dispoziţiile art. 185-188 C. proc. pen., art. 278 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. petentul a sesizat instanţa prin plângere la 14 ianuarie 2010 fără a respecta temeiul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, în esenţă, pentru încălcarea normelor imperative de procedură, formularea plângerii în termen legal, încălcarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi greşita obligare la plata cheltuielilor judiciare.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dată de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 C. proc. pen. şi art. 278 C. proc. pen.; în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen. termenul de sesizare a instanţei prin plângere curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În cauza dedusă judecăţii, petentul a formulat plângere împotriva intimatului procuror D.G. şi a chestorului principal F.D.V., prin rezoluţia nr. 1296/P/2008 dispunându-se, faţă de acesta, soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
În temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior la data de 25 noiembrie 2009 (fila 1 din dosarul nr. 11669/5957/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) plângerea fiind înregistrată la 30 noiembrie 2009 (fila 6 din acelaşi dosar) şi soluţionată de procurorul ierarhic superior la 20 decembrie 2009, cu respectarea termenului legal, soluţia fiind comunicată petentului la 11 ianuarie 2010 (fila 9 din dosarul nr. 11669/5957/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Sub acest aspect se constată că, eventuala nerespectare de către procuror a termenului prevăzut de art. 187 alin. (2) C. proc. pen., nu poate aduce atingere dreptului părţii de a sesiza instanţa cu plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen. într-un termen calculat de la data comunicării soluţiei dispusă, în termen legal, de procurorul ierarhic superior.
Aşa fiind, se constată că în speţă petentul a sesizat instanţa în termenul legal de 20 de zile, calculate potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. de la data comunicării (la 11 ianuarie 2011) a soluţiei procurorului ierarhic superior, plângerea adresată primei instanţe datând din 14 ianuarie 2010, data poştei (fila 33 dosar fond), în mod greşit prima instanţă apreciind plângerea ca tardiv introdusă.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va fi admis recursul petentului, va fi casată sentinţa atacată, iar cauza trimisă pentru judecarea plângerii petentului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În opinie majoritară:
Admite recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei nr. 423 din 16 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 541/1/2010.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru judecarea plângerii petentului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2011.
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei nr. 423 din 16 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 541/1/2010.
OPINIE SEPARATĂ
Instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, respingând ca tardiv formulată plângerea petentului T.N., dar a interpretat eronat modul de calcul al termenelor prevăzute de art. 277, art. 278, art. 2781 C. proc. pen. care a condus-o la această concluzie, ceea ce a determinat - în recurs - soluţia contrară de constatare a sesizării instanţei în termen legal.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1296/P/2008 din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost comunicată petentului la data de 5 noiembrie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică la data de 25 noiembrie 2009 (fila 1 din dosarul nr. 11669/5957/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), plângerea fiind înregistrată pe rolul Parchetului la data de 30 noiembrie 2009, sub nr. 11669/5957/II-2/2009 (fila 6 din acelaşi dosar).
Potrivit dispoziţiilor art. 277 C. proc. pen. şi art. 278 C. proc. pen., procurorul şef este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primirea ei şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
Prin rezoluţia nr. 11669/5957/II-2/2009 din 20 decembrie 2009, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea persoanei vătămate.
Comunicarea rezoluţiei către T.N. s-a făcut la data de 6 ianuarie 2011 ( fila 39, dosar nr. 1296/P/2008 al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În conformitate cu dispoziţiile art. 187 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
Or, procurorul şef al secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică trebuia să rezolve şi să comunice modul de rezolvare a plângerii până la data de 21 decembrie 2010, iar nu până la data de 6 ianuarie 2011, cum a făcut-o.
În raport de datele dosarului şi în conformitate cu textul de lege arătat, consider că plângerea persoanei vătămate T.N. a fost soluţionată peste termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen.
În aceste condiţii, în cauză este aplicabilă dispoziţia alineatului 2 al articolului 2781 C. proc. pen. care stabileşte că, în cazul în care…."procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie … nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul prevăzut în alin. (1)" (de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, pentru a se putea formula plângere la instanţă) „curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile".
Rezultă că, începând cu data de 22 decembrie 2010, persoana vătămată a avut la dispoziţie 20 de zile pentru a formula plângere la instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol C. proc. pen., termenul limită până la care se putea adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind data de 12 ianuarie 2011.
Întrucât petiţionarul a formulat plângerea la data de 14 ianuarie 2011 (fila 33 dosar fond), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în mod corect respingerea ei ca tardivă.
Ca urmare, recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 423 din 16 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, trebuia respins ca nefondat.
Conţinutul art. 187 alin. (2) C. proc. pen. nu afectează în niciun mod dreptul persoanei vătămate de a sesiza instanţa cu plângere, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Dimpotrivă, acest text de lege obligă procurorul ierarhic superior celui care a dat soluţia de netrimitere în judecată să soluţioneze în termen şi cu celeritate plângerea împotriva actelor şi măsurilor procurorului.
Textul de lege arătat se constituie şi în singura modalitate obiectivă de verificare a termenelor de soluţionare a lucrărilor de către procuror, data comunicării modului de rezolvare fiind o dată certă, spre deosebire de data pe care o poartă lucrarea procurorului ierarhic superior şi care este discreţionară şi necontrolabilă.
În afara folosirii textului de lege prevăzut de art. 187 alin. (2) C. proc. pen., soluţionarea pricinii la procurorul ierarhic superior poate trena, întârziind procesul de soluţionare finală a plângerii persoanei vătămate.
Tocmai de aceea legiuitorul a introdus dispoziţiile din alin. (2) al art. 2781 C. proc. pen., pentru a menţine un ritm constant de rezolvare a pricinilor de acest gen şi a obliga persoana vătămată, ca la rându-i, să fie diligentă în urmărirea termenelor şi sesizarea instanţei.
Este evident că modul de calcul al termenului de sesizare a instanţei nu poate ignora prevederile art. 187 alin. (2) C. proc. pen. pentru că, în caz contrar, dispoziţiile alin. (2) al art. 2781 C. proc. pen.nu ar mai fi aplicabile niciodată, procurorul datându-şi întotdeauna lucrarea în termen (evitând, în acest fel, răspunderea pentru soluţionarea ei cu întârziere), iar petentul fiind ţinut numai de data primirii efective a comunicării, ceea ce textul a vrut să evite.
Altminteri, culpa procurorului ierarhic superior de a rezolva plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., cu întârziere, fără respectarea cerinţelor art. 187 alin. (2) C. proc. pen., devine favorabilă persoanei vătămate/interesate care poate, astfel, să invoce un alt moment al curgerii termenului decât cel stabilit în mod obligatoriu de lege.
Prin reglementarea din alin. (2) al art. 2781 C. proc. pen., legiuitorul a vrut să elimine situaţia care s-ar putea crea prin legitimarea instaurării pasivităţii persoanei vătămate care, după formularea plângerii la procurorul ierarhic superior, lasă acţiunea în nelucrare, aşteptând, fără limită temporală, comunicarea soluţiei de către acesta şi aflându-se oricând în termen legal de a sesiza instanţa, doar pentru că această soluţie va purta data cuvenită rezolvării ei în termen.
Or, tocmai pentru a-l împiedica pe procuror să întârzie soluţionarea unei lucrări şi să-şi dateze lucrările aleatoriu şi discreţionar a fost introdus art. 187 alin. (2) C. proc. pen.
Persoana vătămată nu este prejudiciată în niciun fel prin acest mod de calcul; dimpotrivă, abia în acest mod se stabileşte un standard absolut egal între situaţiile reglementate de alin. (1) şi (2) ale art. 2781 şi sunt puse pe picior de egalitate, sub aspectul termenelor, persoanele care vor să sesizeze instanţa cu plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror.
În consecinţă, având în vedere argumentele mai sus arătate opinez pentru respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 423 din 16 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 541/1/2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 266/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
