ICCJ. Decizia nr. 27/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 27/2010
Dosar nr.8497/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 795 din 3 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluţiei nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de I.G., V.G., R.C., N.M., G.M., C.C., T.M. şi D.(Ș.)D.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 9876/3421/II/2/2008 din 27 mai 2008.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 759 din 3 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului şef a fost comunicată petentului la data de 6 iunie 2008, iar acesta a formulat plângere la instanţă la data de 22 martie 2010, fiind astfel depăşit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul T.I. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluţia procurorului şef a fost emisă la data de 27 mai 2008 şi comunicată petentului la data de 6 iunie 2008 ( pagina 94 din lucrarea nr. 9876/3421/II/2/2008 ).
Aşa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanţa de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluţiei procurorului şef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv până la data de 26 iunie 2008, în speţă plângerea petentului fiind făcută la data de 22 martie 2010, deci după expirarea acestui termen.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinţei nr. 759 din 3 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2513/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 270/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
