ICCJ. Decizia nr. 286/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 286/2004
Dosar nr. 172 /2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 ianuarie 1995, reclamanta SC A.G.R. SA din comuna Fundeni a solicitat ca, în contradictoriu cu SC A.E.P. SA Bucureşti, instanţa de judecată să oblige pârâta să-i plătească acesteia suma de 93.180.000 lei, compusă din 40.180.000 lei despăgubiri şi 53.000.000 lei penalităţi calculate în baza art. 4 din Convenţia încheiată la 12 aprilie 1994.
Acţiunea reclamantei a fost admisă prin sentinţa nr. 1287 din 30 martie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a comercială, în rejudecare, prin Decizia nr. 104/A din 14 mai 2002, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat.
Prin Decizia nr. 2850 din 30 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă hotărâri.
Pârâta a solicitat revizuirea deciziei instanţei de recurs, invocând cazul de anulare prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1199 din 25 martie 2004, a respins cererea de revizuire, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului invocat de pârâtă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC A.G.R. SA Constanţa a declarat recurs, fără a indica nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ. Totodată, pârâta nu a formulat critici cu privire la Decizia atacată, arătând că motivele recursului vor fi depuse până la primul termen.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii procesuale.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva deciziei prin care secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respingând-o ca nefondată.
Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, Completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele soluţionate în primă instanţă de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De reţinut că, în acelaşi sens, dispune şi Legea nr. 304/2004, prin art. 22.
Aşadar, cum, în cauză, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, este evident că nu sunt îndeplinite condiţiile textelor legale menţionate, aşa încât recursul cu care a fost învestit Completul de 9 judecători urmează a fi privit ca inadmisibil.
Pe de altă parte, concluzia inadmisibilităţii recursului rezultă şi din raportarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora acestei căi de atac îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare de art. 377 alin. (1) din acelaşi cod, la dispoziţiile art. 24 coroborat cu art. 25 din Legea nr. 56/1993, republicată, respectiv, art. 22 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii de altfel, cu excepţia secţiei penale, în cazuri limitativ determinate, pronunţă hotărâri irevocabile.
Totodată, aceeaşi soluţie se impune şi în raport cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut, în acest sens, că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului pentru toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar să suprime apelul în acest caz.
În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a cerut era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală, constituind o încălcare a principiului legalităţii acestora, apare cu evidenţă ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta SC A.G.R. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 1199 din 25 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 1301/2003.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 287/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
