ICCJ. Decizia nr. 288/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 288/2010
Dosar nr.1860/1/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 858 din 18 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluţiei nr. 3/P/2009 din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică: a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 3/P/2009 din 26 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, a dispus următoarele:
- în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de general brigadă (rezervă) magistrat S.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen. (privind aspectele referitoare la adresa nr. 1255/P/1998 din 4 iulie 2000), nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;
- în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii militari lt.col. mag. S.M. şi col. mag. V.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (privind aspectele referitoare la declaraţiile numiţilor S.M., S.L. şi L.S. din 8 septembrie 1998), nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni;
- în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii militari lt. col. mag. S.M. şi col. mag. V.E. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen. (referitoare la falsificarea declaraţiilor martorilor S.D. şi M.M. din 3 martie 2004, respectiv 3 februarie 2004), întrucât fapta sesizată nu există.
S-a reţinut că petiţionarul S.M. i-a reclamat pe cei trei procurori pentru comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în falsificarea şi înlocuirea unor acte din dosarul nr. 1255/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, dosar care a avut ca obiect plângerea numitului S.M. împotriva col. S.M., sg. maj. S.L. şi L.S. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen. şi care a fost soluţionat prin neînceperea urmăririi penale.
Din cercetările efectuate în dosarul nr. 3/P/2009 a rezultat că aspectele reclamate de petiţionar cu privire la procurorii militari nu se confirmă, actele procedurale întocmite de către aceştia cu ocazia instrumentării dosarului sus menţionat fiind conforme dispoziţiilor legale, astfel că în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei procurori militari, soluţia fiind comunicată numitului S.M. care, însă, a refuzat primirea ei la data de 29 ianuarie 2010.
La data de 18 februarie 2010 petiţionarul a depus o nouă plângere referitoare la aceleaşi aspecte, fără ca în cuprinsul acesteia să se facă referiri la soluţia dispusă în cauză, motiv pentru care i s-a făcut o nouă comunicare a soluţiei la data de 24 februarie 2010.
Ulterior, petiţionarul a solicitat ca plângerea sa anterior menţionată (din 18 februarie 2010) să fie considerată ca fiind îndreptată împotriva soluţiei, solicitând, de asemenea, să fie rezolvată conform art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 133/II-2/2010 din 12 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de S.M. împotriva rezoluţiei nr. 3/P/2009 din 26 ianuarie 2010.
Nemulţumit de soluţia adoptată petentul a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prima instanţă, analizând actele existente la dosarul cauzei, a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
S-a reţinut că în mod corect s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., împrejurare care a determinat dispunerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei procurori militari, pe baza situaţiei de fapt reţinute în rezoluţia atacată, în cauză neexistând indicii în sensul săvârşirii de către intimaţi a infracţiunilor reclamate de petiţionar, aceştia necauzând vreo vătămare a intereselor legale ale petiţionarului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o astfel după cum rezultă din cererea de recurs şi concluziile scrise, pentru nelegalitate, netemeinicie, lipsa intimaţilor la judecarea cauzei, obligarea la plata cheltuielilor judiciare, falsificarea unor acte dintr-un dosar de urmărire, împiedicarea de către intimaţi a accesului petentului la dosar.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date privind săvârşirea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile prevăzute de norma precitată.
În cauza de faţă procurorul, în baza actelor premergătoare efectuate potrivit art. 224 C. proc. pen., a concluzionat, motivat, în sensul că unele dintre faptele reclamate nu există, iar altele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.
Din verificarea actelor dosarului se constată că, într-adevăr, activităţile legal desfăşurate de către intimaţii magistraţi nu pot fi circumscrise sferei ilicitului penal spre a constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a acestora, nemulţumirile părţii privind modul de instrumentare/soluţionare a unei cauze penale putând, eventual, să întemeieze, parcurgerea procedurii reglementată de art. 275 şi următoarele C. proc. pen., care nu poate fi înlocuită de formularea unei plângeri penale.
Aşa fiind, se constată că soluţia dispusă de către prima instanţă este legală, temeinică şi riguros motivată, dând o evaluare proprie justă actelor dosarului, rezoluţiei atacate şi plângerii petentului, astfel după cum dispun dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Motivul de recurs referitor la lipsa intimaţilor la judecarea cauzei de către prima instanţă nu poate fi primit având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. şi faptul că în cauză procedura de citare a acestora a fost legal îndeplinită, astfel încât lipsa părţilor nu constituia un impediment în soluţionarea cauzei.
Critica privind obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare statului nu poate fi primită, măsura dispusă de către instanţă întemeindu-se pe prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi pe împrejurarea că petentul s-a adresat instanţei cu o cerere care a fost respinsă.
Referitor la aspectele privind activitatea pretins nelegală derulată de intimaţi nu sunt susţinute, aserţiunile petentului fiind nedovedite, astfel după cum în mod corect s-a reţinut atât în hotărârea recurată, cât şi în rezoluţia procurorului.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinţei nr. 858 din 18 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 2939/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 287/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 289/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
