ICCJ. Decizia nr. 287/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 287/2011
Dosar nr.393/1/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1737 din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC P.F. SRL împotriva rezoluţiei nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 30 aprilie 2010, petiţionara SC P.F. SRL Galaţi prin U.P. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că în cauză s-a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul I.M.M. şi grefierul I.E. din cadrul Curţii de Apel Galaţi, existând indicii temeinice că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. S-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori pentru infracţiunile sesizate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a verificat rezoluţia atacată, constatând următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.M.M., judecător, şi I.E., grefier, din cadrul Curţii de Apel Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate şi pretins comise cu ocazia întocmirii adresei nr. 231/44/2008 din 1 octombrie 2008, intitulată „Titlu Executoriu", în dosarul cu acelaşi număr al Curţii de apel Galaţi, secţia penală.
S-a reţinut totodată că prin sentinţa penală nr. 101/F din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Galaţi, Secţia Penală a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de SC P.F. SRL Galaţi împotriva rezoluţiilor nr. 17/II/2/2008, nr. 55/II/2/2008, nr. 57/II/2/2008 şi nr. 59/11/2/2008 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, U.P. fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Ulterior, prin încheierea nr. 1273 din 16 iulie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4671/1/2008, a fost admisă cererea de strămutare formulată de SC P.F. SRL Galaţi şi, în consecinţă, a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, dosarul fiind înaintat la această instanţă la data de 14 iulie 2008.
Recursul declarat de SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 101/F din 26 iunie 2008 a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 2893 din 19 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 231/44/2008.
La data de 1 octombrie 2008 au fost emise către Administraţia Finanţelor Publice Galaţi titlurile executorii nr. 213/44/2008 anterior menţionate privind pe petentul U.P. pentru suma de 100 lei şi pentru SC P.F. SRL Galaţi pentru suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli către stat.
La data de 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, Secţia Penală a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Galaţi restituirea titlului executoriu privind obligarea petentului U.P. la plata către stat a sumei de 100 lei, întrucât a fost desfiinţat prin admiterea cererii de strămutare formulată de acesta, conform dispoziţiilor art. 60 alin. (4) C. proc. pen.
Administraţia Finanţelor Publice a restituit titlul respectiv Curţii de Apel Galaţi la data de 21 septembrie 2009.
Plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei date de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 2365/1219/II/2/2010 a procurorului şef al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Astfel, prima instanţă a concluzionat că în mod corect în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, plângerea petiţionarei fiind nefondată.
S-a constatat că, de altfel, petiţionara a mai investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală cu o plângere având acelaşi obiect, părţi şi cauză, la data de 16 aprilie 2010; dosarul astfel format, nr. 3235/1/2010, a fost soluţionat la data de 15 septembrie 2010, prin sentinţa penală nr. 1407 fiind respinsă ca nefondată plângerea petiţionarei împotriva rezoluţiei nr. 1351/P/2009 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, şi menţinută soluţia procurorului.
S-a apreciat că sentinţa penală nr. 1407 din 15 septembrie 2010 nefiind definitivă, (în cauză fiind declarat recurs la data de 24 septembrie 2010 de către petiţionară), nu s-a putut face aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen. şi nici a principiului autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile oral formulate de către reprezentantul acesteia (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru emiterea de acte nereale şi false ce au constituit temei al punerii în executare a petentei, neadministrarea de probe şi neefectuarea unei cercetări complete, nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei procurorului.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date relative la existenţa unor infracţiuni şi a unei condiţii negative, privind inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, reglementate de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile prevăzute de norma precitată.
În cauza de faţă procurorul sesizat prin plângerea petentei, a dispus efectuarea, potrivit art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate utile cauzei şi motivat, a concluzionat în sensul incidenţei cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Într-adevăr, în speţă, astfel după cum a rezultat şi din verificările efectuate, intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în limitele prevederilor legale nefiind realizat, sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate, după cum în mod corect s-a apreciat de către procuror. De altfel, petenta s-a limitat la a formula simple aserţiuni nedovedite, inapte a conduce la angajarea răspunderii penale a vreunei persoane.
Aşa fiind, se constată că atât soluţia dispusă de către procuror, cât şi cea adoptată de către prima instanţă sunt legale şi temeinice; cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. prima instanţă a dat o evaluare proprie justă materialului dosarului, rezoluţiei atacate şi plângerii petentei, soluţia pronunţată fiind corectă şi riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
După cum s-a motivat şi anterior, dispoziţiile art. 224 C. proc. pen. impun în sarcina procurorului obligaţia exclusivă de a efectua actele premergătoare apreciate ca utile soluţionării cauzei şi motivării măsurilor dispuse, ceea ce, în speţă, s-a realizat.
Critica privind caracterul fals al actelor întocmite de judecătorul intimat este, de asemenea, nefondată, în raport cu motivele expuse anterior, pe de - o parte, iar pe de altă parte, faţă de lipsa oricăror dovezi în acest sens.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinţei nr. 1737 din 9 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3851/1/2010.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 288/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
