ICCJ. Decizia nr. 300/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 300/2004
Dosar nr. 219/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 241/D din 10 iunie 2003, Tribunalul Bacău, la care s-a strămutat judecarea cauzei, a condamnat, între alţii, pe inculpatul R.R., la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi a art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat, condiţionat, executarea pedepsei aplicate inculpatului sus-menţionat.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 118 lit. i) C. pen., s-a dispus confiscarea drogurilor ridicate de la inculpaţi.
S-a reţinut că, în seara zilei de 26 iulie 2002, inculpatul R.R. a plecat din Bucureşti, spre litoral, cu autoturismul marca M., aparţinând mamei sale, luând cu el pe coinculpaţii S.I. şi B.D.
După ce au stat câteva ore în localitatea Vama Veche, unde au ajuns în jurul orei 230 din noaptea respectivă, cei trei inculpaţi au plecat la Constanţa, stând pe plajă, în zona „C.", până în jurul orei 1200 din ziua de 27 iulie 2002.
După ce au servit masa, înapoindu-se la locul unde parcaseră autoturismul, inculpaţii au fost somaţi de poliţişti din cadrul Centrului zonal de combatere a crimei organizate şi antidrog Constanţa, care au procedat la percheziţionarea autoturismului.
Cu ocazia percheziţiei efectuate, au fost găsite, în autoturismul marca M., cu care inculpatul R.R. venise pe litoral, următoarele droguri:
- în buzunarul uşii din stânga - faţă, într-un şerveţel, trei fragmente vegetale de culoare verde-maroniu, ce fuseseră primite de R.R., de la C.D.;
- în torpedo, într-o folie de staniol argintiu, una pastilă de culoare albă conţinând substanţe active N-etil MSA şi 3,4 MDMA;
- într-o geantă aflată pe scaunul din dreapta - faţă, într-o pungă din plastic, fragmente vegetale de culoare verde-maroniu (canabis);
- în buzunarul uşii din dreapta - spate, într-o hârtie cartonată, fragmente vegetale de culoare verde-maroniu, cu seminţe, în greutate de 0,26 grame, tot cu canabis;
- într-o geantă de voiaj din port-bagaj, puse într-o şapcă de culoare albă, mai multe fragmente vegetale de culoare verde, de canabis.
Pastila de culoare albă, conţinând N-etil metilenedioxiamfetamine (MDEA) şi 3,4 metilenedioximetamfetamine (MDMA), fusese ascunsă în torpedo, de coinculpatul S.I., canabisul din geanta de pe scaunul dreapta-faţă şi canabisul din buzunarul uşii din dreapta-spate fuseseră puse în locurile respective de coinculpatul B.D., iar geanta de voiaj, în care se afla şapca de culoare albă, cu canabis, aparţinea coinculpatului C.T., fiind aşezată la Vama Veche, în port-bagajul autoturismului, de către R.R. şi G.A., fără ca aceştia să-i cunoască conţinutul.
S-a mai reţinut că, după ce a ajuns la Vama Veche, inculpatul R.R. a obţinut de la un necunoscut, o ţigară de marijuana şi a inhalat fumul de la aceasta, astfel că la probele biologice efectuate s-a constatat că şi el consumase droguri.
Împotriva sentinţei, inculpatul R.R. a declarat apel, acesta fiind respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 404 din 21 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bacău.
Recursul declarat de acelaşi inculpat, împotriva acestei decizii, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 641 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând prevederile art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în cauză.
S-a susţinut că soluţia de condamnare a inculpatului R.R. este consecinţa comiterii de către instanţe, a unei erori grave de fapt.
În acest sens s-a relevat că din materialul probator administrat, rezultă că nici una dintre substanţele ce constituie droguri, care au fost găsite în autoturismul inculpatului R.R., cu ocazia percheziţiei, nu i-au aparţinut.
Făcându-se referiri la declaraţiile prin care B.D., S.I. şi C.T. au recunoscut că le-au aparţinut lor, substanţele considerate droguri, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a învederat că instanţele nu au ţinut seama de aceste probe şi nici de susţinerile constante ale inculpatului menţionat, că nu a deţinut substanţe interzise şi că nu a avut cunoştinţă de faptul că au fost depozitate astfel de substanţe, în autoturismul cu care el pornise pe litoral.
S-a subliniat, totodată, că nu s-a avut în vedere că prin analizele efectuate, s-a constatat că fragmentele vegetale cu aspect de ciupercă, găsite într-un şerveţel, în buzunarul uşii din stânga-faţă a autoturismului, ce fuseseră primite de inculpatul R.R., de la C.D., nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope.
Conchizându-se, s-a arătat că, dacă pentru toţi ceilalţi inculpaţi s-a făcut dovada că au deţinut droguri, în vederea consumului, în cazul inculpatului R.R. nu s-a dovedit decât faptul că a consumat întâmplător, prin inhalare, fumul unei ţigări conţinând canabis sau marijuana, aspect reţinut corect de către instanţă, dar care nu poate avea relevanţă pentru încadrarea juridică în art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin care este încriminată deţinerea, iar nu consumul de asemenea droguri.
În concluzie, s-a susţinut că se impune achitarea inculpatului R.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Recursul în anulare nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2, la 5 ani".
Din această prevedere a legii rezultă că, în vederea combaterii consumului ilicit de droguri, s-a urmărit să fie încriminate toate modalităţile de procurare de droguri, fără drept, pentru consumul propriu.
Evident că, dintre aceste modalităţi de procurare a drogurilor, pentru consum propriu, nu a fost exclusă nici obţinerea lor cu titlu gratuit, pentru că, în măsura în care primirea a fost acceptată, a devenit deţinere de droguri, faptă vădit încriminată prin art. 4 din Lege nr. 143/2000 şi fără de care, independent de durată, nu poate să aibă loc activitatea nocivă a consumării substanţei respective.
A considera altfel, ar însemna să fie abandonat însuşi scopul major urmărit de legiuitor, acela de a împiedica procurarea sub orice formă, a drogurilor, pentru ca interzicerea consumării acestora să fie reală, iar nu o încurajare la găsirea de modalităţi pentru procurarea gratuită de asemenea droguri, care să poată fi folosite de oricine, pe motiv că nu ar fi interzisă consumarea lor.
Aşa fiind, în mod corect s-a apreciat de instanţe, că prin consumarea drogului tip marijuana/canabis, de către inculpatul R.R., fapt dovedit neîndoielnic cu rezultatul necontestat al analizei de laborator făcute asupra probelor biologice ce i s-au recoltat, a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Mai mult, împrejurarea că s-au găsit droguri ascunse în mai multe părţi ale autoturismului pe care îl conducea, demonstrează că inculpatul menţionat, chiar dacă nu a fost arătat că ştia despre ele, de către nici unul dintre componenţii grupului cărora le-au aparţinut, prin procurarea şi consumarea drogului, ce a făcut obiectul mărturisirii sale, s-a integrat în activitatea de ansamblu de deţinere de droguri, în vederea consumării.
În consecinţă, constatându-se că prin soluţia de condamnare a inculpatului R.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nu s-a comis o eroare gravă de fapt, în accepţiunea reglementării date de art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., temeiului de casare invocat prin recursul în anulare, urmează ca această cale extraordinară de atac să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 241/D din 10 iunie 2003, a Tribunalului Bacău, deciziei penale nr. 404 din 21 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bacău şi deciziei nr. 641 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe inculpatul R.R.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 301/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
