ICCJ. Decizia nr. 303/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 303/2004

Dosar nr. 123/2004

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 martie 2003, D.V. a formulat plângere penală, prin care a susţinut că Gh.L., P.L., M.T. şi G.D., judecători la Judecătoria Alba-Iulia şi, respectiv, la Tribunalul Alba, au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin aceea că, soluţionând dosarele civile nr. 2613/2001 al Judecătoriei Alba-Iulia şi nr. 5699/2002 al Tribunalului Alba, i-au acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele solicitate.

Prin rezoluţia nr. 51/P/2003 din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei patru judecători sus-menţionaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că nemulţumirile petiţionarului, în legătură cu hotărârile judecătoreşti la care s-a referit, pot fi invocate numai în cadrul exercitării căilor de atac prevăzute de lege împotriva acelor hotărâri.

Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 17359/2331 din 5 mai 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Alba-Iulia.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin sentinţa penală nr. 18 din 25 noiembrie 2003, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că soluţiile pronunţate prin hotărârile la care petiţionarul se referă sunt temeinice şi legale, iar neacordarea, de către judecători, a tot ceea ce s-a solicitat de petiţionar nu poate constitui infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei, cerând casarea acesteia şi admiterea plângerii, în sensul trimiterii cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale faţă de judecătorii împotriva cărora s-a plâns.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2147 din 21 aprilie 2004, a respins recursul declarat de petiţionar, ca nefondat, cu motivarea că faptele judecătorilor împotriva cărora s-a plâns, de a soluţiona cele două dosare în sensul neacordării de cheltuieli de judecată în cuantumul solicitat, nu constituie un act de îndeplinire defectuoasă sau de neîndeplinire cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu în accepţiunea prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Împotriva acestei decizii, petiţionarul D.V. a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în art. 3851 C. proc. pen., prin care s-a reglementat ce hotărâri sunt supuse recursului, deciziile pronunţate, ca instanţă de recurs, de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt menţionate între hotărârile susceptibile de a fi atacate pe această cale.

De altfel, o decizie a instanţei de recurs nu poate fi supusă unui nou recurs, declarat în aceeaşi cauză şi pentru că o asemenea eventualitate ar impune învestirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi de neconceput, deoarece în acest mod, prin exercitarea succesivă a aceleiaşi căi de atac, s-ar încălca şi normele legale ce reglementează competenţa instanţelor.

În consecinţă, constatându-se inadmisibilitatea recursului declarat, urmează a se dispune respingerea acestuia, cu obligarea petiţionarului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva deciziei nr. 2147 din 21 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 noiembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 302/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 304/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 303/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI