ICCJ. Decizia nr. 304/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 304/2004
Dosar nr. 146/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 februarie 2003, D.V. s-a adresat cu plângere, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, susţinând că P.L., T.V., F.C., M.T., P.G. şi M.C., judecători la Judecătoria Alba Iulia şi, respectiv, la Tribunalul Alba, au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin aceea că, neadministrând unele probe solicitate şi interpretând greşit sau chiar tendenţios alte probe, au pronunţat hotărâri care au favorizat partea adversă.
Prin rezoluţia nr. 35/P/2003 din 26 februarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei şase judecători sus-menţionaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că nu se poate reţine în sarcina acestora, comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, deoarece hotărârile respective sunt supuse numai verificării instanţelor ierarhic superioare, ca urmare a exercitării căilor de atac, iar nu cenzurii procurorului.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 17355/3227/2003 din 21 aprilie 2003, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere, Judecătoriei Alba Iulia, care şi-a declinat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa penală nr. 824 din 1 septembrie 2003, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului nu au rezultat date sau indicii care să confirme susţinerea petiţionarului, că judecătorii la care s-a referit, şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu ori că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos.
Petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei, cerând casarea acesteia şi admiterea plângerii, în sensul trimiterii cauzei, la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de magistraţii vizaţi.
Înalta Carte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2146 din 21 aprilie 2004, a respins recursul declarat de petiţionar, ca nefondat, cu motivarea că din probele administrate, nu rezultă nici un indiciu că judecătorii la care se referă plângerea, ar fi pronunţat cu rea-credinţă, hotărârile de care petiţionarul nu este mulţumit.
Împotriva acestei decizii, petiţionarul D.V. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 3851 C. proc. pen., în care s-a reglementat ce hotărâri sunt supuse recursului, deciziile pronunţate, ca instanţă de recurs, de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu sunt menţionate între hotărârile susceptibile de a fi atacate pe această cale.
De altfel, o decizie a instanţei de recurs nu poate fi supusă unui nou recurs, declarat în aceeaşi cauză, şi pentru că o asemenea eventualitate ar impune învestirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti, cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi de neconceput, deoarece în acest mod, prin exercitarea succesivă a aceleiaşi căi de atac, s-ar încălca şi normele legale ce reglementează competenţa instanţelor.
În consecinţă, constatându-se inadmisibilitatea recursului declarat, urmează a se dispune respingerea acestuia, cu obligarea petiţionarului, să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva deciziei ne.2146 din 21 aprilie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petiţionar, să plătească statului, suma de 400.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 305/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
