ICCJ. Decizia nr. 302/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 302/2004
Dosar nr. 255/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 225 din 21 aprilie 1959, a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, au fost condamnaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) şi alin. (2) lit. b) C. pen. anterior, următorii inculpaţi:
1. C.Ş. şi
2. B.G., la câte 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
3. T.N., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 16 ani temniţă grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
4. D.P., la 18 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
5. G.I., la 14 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
6. J.S.,
7. V.C. şi
8. B.Ş., la câte 12 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
9. D.D.,
10. P.M.,
11. A.G. şi
12. G.M., la câte 10 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
13. I.I.,
14. L.I. şi
15. G.N., la câte 9 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
16. T.A.,
17. V.I. şi
18. A.F., la câte 8 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
19. L.P. şi
20. N.N., la câte 6 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
21. C.M., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 6 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
22. T.I., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 8 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
23. P.G., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 6 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
24. F.M., la 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.
Inculpatul F.M. a mai fost condamnat la 8 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de publicaţii interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 din acelaşi cod, să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.
S-a reţinut că inculpaţii sus-menţionaţi au făcut parte din asociaţia religioasă interzisă „Oastea Domnului", activând în cadrul acesteia, prin participare la şedinţe, prin îndemnarea populaţiei să nu participe la manifestări politice şi culturale, să nu se înscrie în formele socialiste de muncă, precum şi prin purtarea de discuţii în cadrul cărora preconizau posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial, din care să iasă învingătoare statele occidentale.
Concretizată, activitatea celor 24 inculpaţi constă în următoarele: Inculpatul C.Ş., făcând parte din asociaţia religioasă „Oastea Domnului", constituită în zona Olteniei, a preluat conducerea acesteia, în anul 1948, în urma decesului tatălui său.
În această calitate, inculpatul C.Ş. s-a deplasat în mai multe localităţi din Oltenia, unde a recrutat aderenţi, la domiciliile cărora a ţinut, apoi, şedinţe clandestine. În cadrul acestor şedinţe, pe lângă dezbaterile cu caracter religios specifice asociaţiei respective, s-au discutat şi chestiuni politice.
Cu ocazia acestor discuţii, inculpatul C.Ş. a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial, care să fie câştigat de statele occidentale. De asemenea, a lansat îndemnuri ca membrii asociaţiei să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură şi să nu participe la manifestări politice şi culturale.
Tot acest inculpat, cunoscând pe D.P., care i-a propus să propage ideile proorocului indian S., a organizat propagarea acestor idei, urmărind adaptarea şi folosirea lor în sprijinul asociaţiei religioase „Oastea Domnului".
Inculpatul D.P., după ce a luat legătura cu C.Ş., a organizat împreună cu acesta, ţinerea unei şedinţe cu membrii asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din zona oraşului Băileşti şi localităţile apropiate.
Şedinţa a avut loc în seara zilei de 6 ianuarie 1958, în locuinţa inculpatului D.P., care a expus, faţă de membrii asociaţiei prezenţi, proorocirile făcute de indianul S.
După expunerea proorocirilor, inculpatul D.P. a făcut comentarii în legătură cu conţinutul lor, cu care prilej a afirmat că este inevitabilă izbucnirea unui nou război mondial şi că acesta va fi câştigat de statele occidentale.
Ulterior, inculpatul D.P. s-a deplasat în mai multe localităţi, unde a ţinut şedinţe de acest fel, urmate de comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci.
Inculpatul T.N. a organizat, împreună cu coinculpaţii C.Ş. şi D.P., ţinerea mai multor şedinţe clandestine cu membrii asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din comuna Rast, la domiciliul său, cu care prilej au fost prezentate ideile proorocului indian S. şi s-au făcut comentarii duşmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci în România.
Inculpatul G.I. a organizat, împreună cu coinculpatul C.Ş., ţinerea mai multor şedinţe cu membrii asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din oraşul Băileşti.
Tot împreună cu C.Ş., inculpatul G.I. a recrutat mai mulţi membri în asociaţia menţionată, între care pe V.C., D.D., J.S. şi F.M.
După ce a cunoscut pe coinculpatul D.P., inculpatul G.I. a organizat ţinerea unei şedinţe la domiciliul său, la care acest coinculpat a propagat ideile proorocului indian S.
Inculpatul F.M. a participat la şedinţele clandestine ţinute de asociaţia religioasă „Oastea Domnului" în oraşul Băileşti, în cadrul cărora C.Ş. şi D.P. au propagat ideile acestei asociaţii şi au făcut comentarii cu conţinut defavorabil, regimului social-politic existent atunci în România.
Tot inculpatul F.M. a deţinut, la domiciliul său, publicaţia interzisă intitulată „Din istoria Oastei Domnului", prin care membrii acestei asociaţii erau îndemnaţi să lupte împotriva comunismului.
Inculpatul B.G. a organizat, la domiciliul său, mai multe şedinţe clandestine ale asociaţiei religioase „Oastea Domnului", în cadrul cărora, pe lângă propagarea ideilor specifice acestei asociaţii, s-au făcut comentarii duşmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci în România.
Tot la domiciliul acestui inculpat au fost ţinute şedinţe clandestine la care D.P. a expus proorocirile făcute de S.
Sub conducerea coinculpatului C.Ş., inculpatul B.G. s-a deplasat, cu mai mulţi membri ai asociaţiei, în unele localităţi apropiate de oraşul Băileşti, unde au făcut propagandă împotriva socializării agriculturii.
Inculpatul J.S. a participat la şedinţele asociaţiei religioase „Oastea Domnului", ţinute în oraşul Băileşti şi s-a deplasat, împreună cu C.Ş. şi G.I., în mai multe comune din apropiere, unde au organizat astfel de şedinţe
În cadrul şedinţelor la care a participat, inculpatul J.S. a făcut propagandă împotriva regimului social-politic existent atunci în România.
De asemenea, începând din toamna anului 1957, când a cunoscut pe D.P., inculpatul J.S. a participat, împreună cu acesta, la discuţii prin care au propagat ideea că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câştigat de statele occidentale. Inculpatul D.D., fiind recrutat în asociaţia religioasă „Oastea Domnului", de către C.Ş. şi G.I., a participat la şedinţele clandestine ale acestei asociaţii, unele fiind ţinute chiar la domiciliul său.
Tot în cadrul activităţii desfăşurate pe această linie, inculpatul D.D. s-a deplasat în localităţile Catane, Covei şi Rast, unde a propagat ideile asociaţiei şi a îndemnat pe locuitori să nu se înscrie în formele socialiste de organizare a agriculturii.
Inculpatul V.C., fiind recrutat în asociaţia religioasă „Oastea Domnului", de către C.Ş., a activat în cadrul acesteia, începând din anul 1953, participând la şedinţele clandestine ce s-au ţinut în oraşul Băileşti, din care unele la domiciliul său.
În primăvara anului 1958, inculpatul V.C. s-a deplasat în comuna Rast, împreună cu C.Ş. şi D.P., participând la şedinţa clandestină ce s-a ţinut la domiciliul coinculpatului T.N., la care s-au propagat idei duşmănoase regimului social-politic existent atunci în România.
Inculpatul B.Ş., conducând gruparea din Calafat a asociaţiei religioase „Oastea Domnului", a recrutat în această asociaţie, pe A.F. şi a organizat şedinţe clandestine în localităţile Moţăţei, Tunarii Noi şi Catane, la care a făcut comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci şi a îndemnat pe ceilalţi aderenţi să nu participe la activităţile cu caracter social-cultural.
Inculpatul P.M., fiind adept al asociaţiei religioase „Oastea Domnului", a participat la şedinţele clandestine ce s-au ţinut în cursul anului 1958, la domiciliile coinculpaţilor A.G. şi B.G., când s-au făcut comentarii ostile cu privire la regimul social-politic existent atunci în România.
Inculpatul A.G. a participat la şedinţele clandestine ale asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din localitatea Catane, ţinute la domiciliul său şi la domiciliul coinculpatului B.G., sub conducerea coinculpatului B.Ş., când s-au purtat discuţii ostile regimului social-politic de atunci.
Inculpatul A.G. a participat şi la şedinţele conduse de D.P., când acesta a dezvoltat ideile cuprinse în profeţiile făcute de proorocul indian S.
Inculpatul I.I. a participat la şedinţele clandestine ce s-au ţinut în locuinţa coinculpatului T.N., din comuna Rast, când a luat cunoştinţă de ideile dezvoltate de D.P., din profeţiile făcute de proorocul indian S.
La aceste şedinţe, s-a discutat despre iminenţa unui nou război mondial, participanţii exprimându-şi părerea că din conflictul respectiv vor ieşi învingătoare statele occidentale.
Inculpatul T.A. a participat la şedinţele clandestine ale asociaţiei religioase „Oastea Domnului", ce s-au ţinut în comuna Rast, sub conducerea coinculpaţilor C.Ş. şi G.I., precum şi la şedinţa condusă de D.P., când acesta a prezentat profeţiile proorocului indian S. Cu această ocazie, s-a implicat în discuţiile referitoare la eventualitatea unui nou război mondial, ce au preconizat să fie câştigat de statele occidentale, precum şi în comentariile negative făcute cu privire la colectivizarea agriculturii.
Inculpatul T.I. a participat la şedinţele clandestine ce au avut loc la domiciliile coinculpaţilor T.N. şi I.I., când s-au purtat discuţii ostile regimului social-politic din România şi s-au prezentat de către D.P., ideile cuprinse în proorocirile făcute de profetul indian S.
Inculpatul V.I., recrutat în asociaţia religioasă „Oastea Domnului", de către C.Ş. şi G.I., a participat la mai multe şedinţe clandestine ţinute la domiciliul coinculpatului B.G. din localitatea Catane.
Acelaşi inculpat a organizat în anul 1958, mai multe şedinţe clandestine în localitatea Covei, la domiciliul său, la care D.P. a prezentat proorocirile profetului indian S. şi a făcut comentarii politice, în sensul că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câştigat de puterile occidentale.
Inculpatul P.G., adept al asociaţiei religioase „Oastea Domnului", încă din anul 1946, a organizat şedinţe clandestine la domiciliul său, acestea fiind conduse de coinculpatul B.Ş.
În cadrul acestor şedinţe s-au purtat discuţii defăimătoare la adresa regimului social-politic existent atunci în România, au fost denigrate formele socialiste de organizare a agriculturii şi s-a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial care să fie câştigat de statele occidentale.
Inculpatul G.M. a organizat mai multe şedinţe clandestine, la domiciliul său, la care s-au discutat probleme specifice asociaţiei religioase „Oastea Domnului". Cu ocazia acestor şedinţe, s-a ajuns la concluzia ca membrii asociaţiei să nu participe la activităţi sociale şi culturale.
De asemenea, acest inculpat a participat la şedinţe clandestine ce s-au ţinut în localitatea Tunarii Noi, la care s-au purtat discuţii ostile regimului social-politic de atunci şi a fost ponegrită politica de socializare a agriculturii.
Inculpatul A.F., fiind recrutat în asociaţia religioasă „Oastea Domnului", de către B.Ş., l-a însoţit la toate şedinţele clandestine ce s-au ţinut în zonele Băileşti şi Calafat, propagând, cu acest prilej, idei ostile regimului de atunci şi îndemnând pe participanţi, să nu se înscrie în gospodăriile colective şi să nu dea curs solicitărilor de a asista la manifestări sociale şi culturale.
Inculpatul C.M. a făcut şi el parte din asociaţia religioasă „Oastea Domnului", în care calitate a organizat şedinţe clandestine la locuinţa sa şi la P.G., folosind acest prilej, pentru a purta discuţii ostile regimului existent în acea perioadă şi a îndemna pe cei prezenţi, să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective.
Inculpatul L.I. a participat, împreună cu coinculpaţii N.N., G.N. şi L.P., la şedinţe clandestine care au avut loc în zonele Cujmir, Strehaia şi Pleniţa, unde a folosit prezentarea ideilor specifice asociaţiei religioase „Oastea Domnului", pentru a se manifesta împotriva colectivizării agriculturii şi a face afirmaţii, în sensul că va fi un nou război mondial, în urma căruia comunismul va fi înlăturat.
Inculpatul G.N. a participat şi el la şedinţele clandestine organizate de asociaţia religioasă „Oastea Domnului", în zonele Cujmir, Strehaia şi Pleniţa, unde a avut manifestări potrivnice regimului social-politic de atunci şi colectivizării agriculturii.
Inculpatul L.P., aderent al asociaţiei religioase „Oastea Domnului", din anul 1950, a participat la şedinţele clandestine ţinute de membrii acestei asociaţii, din mai multe comune, până în anul 1959, când a fost arestat.
În anul 1957, a participat, împreună cu adepţii asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din oraşul Băileşti, la o şedinţă clandestină, ce a avut loc în comuna Oprişor, sub conducerea coinculpatului C.Ş., în cadrul căreia a făcut afirmaţii ostile regimului existent atunci în România şi a impus celor prezenţi, să refuze orice colaborare cu autorităţile, pe linia activităţilor culturale şi sociale.
Inculpatul N.N. a participat, împreună cu ceilalţi adepţi ai asociaţiei religioase „Oastea Domnului" din comuna Vlădaia, la şedinţele clandestine ţinute în această comună, în cadrul cărora a avut atitudine ostilă faţă de regimul social-politic de atunci, a îndemnat pe cei prezenţi, să nu participe la acţiuni sociale şi culturale şi a susţinut că va izbucni un nou război mondial ce va fi câştigat de puterile occidentale.
Sentinţa a rămas definitivă, în urma respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpaţi, prin Decizia nr. 1640 din 19 iunie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară.
Împotriva celor două hotărâri, Procurorul general a declarat recurs în supraveghere, acesta fiind admis prin Decizia nr. 30 din 31 ianuarie 1962, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Ca urmare, casându-se ambele hotărâri, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de uneltire contra ordinii sociale, în art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus reducerea pedepselor astfel: pentru inculpaţii C.Ş., B.G., F.M., T.N. şi D.P., la câte 5 ani închisoare corecţională şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2-4 C. pen. anterior; pentru inculpaţii G.I., J.S., V.C., B.Ş., D.D., P.M., A.G. şi G.M., la câte 4 ani închisoare corecţională şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior; pentru inculpaţii I.I., L.I., G.N., T.A., V.I., A.F., L.P., N.N., C.M., T.I. şi P.G.. la câte 3 ani închisoare corecţională şi interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.
Reducându-se pedeapsa stabilită inculpatului F.M.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, de la 8 ani închisoare corecţională, la 5 ani închisoare corecţională, s-a dispus, în baza art. 101 C. pen. anterior, ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea. de 5 ani închisoare, precum şi interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale celor două hotărâri atacate, inclusiv cu privire la confiscarea averii inculpaţilor.
S-a motivat că se impune înlăturarea agravantei prevăzute la alin. (2) lit. b) a art. 209 C. pen. anterior, deoarece, faţă de pregătirea culturală redusă a inculpaţilor, de profesia lor, în mare majoritate agricultori cu stare materială modestă, înscrişi în gospodării agricole colective sau în întovărăşiri agricole, nu se poate considera că activitatea pe care au desfăşurat-o, în principal din imbolduri mistico-religioase, ar prezenta gravitate deosebită, ci trebuie apreciată ca o formă simplă de uneltire prin agitaţie.
S-a mai motivat că pedeapsa de 8 ani închisoare corecţională, aplicată inculpatului F.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, este prea aspră, în raport cu împrejurarea că acest inculpat a deţinut la domiciliul său, o singură publicaţie interzisă, fără să o răspândească efectiv.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând temeiul înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri pronunţate în cauză.
S-a susţinut că faptele celor 24 inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, pentru care au fost condamnaţi, deoarece discuţiile ce le-au purtat, cu ocazia întrunirilor cu caracter religios la care au luat parte, nu pot fi considerate activităţi de propagandă sau de agitaţie, de natură a produce un pericol pentru securitatea statului, în sensul activităţilor încriminate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.
S-a mai susţinut că nici fapta inculpatului F.M., de a fi deţinut, la domiciliul său, broşura intitulată „Din istoria Oastei Domnului", nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, întrucât din materialul probator administrat nu rezultă că acest inculpat ar fi urmărit să difuzeze broşura respectivă, cu scopul de a instiga alte persoane la săvârşirea de infracţiuni.
În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei, arătându-se că se impune achitarea inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în care au fost încadrate, ca urmare a admiterii recursului în supraveghere, faptele de uneltire contra ordinii sociale reţinute în sarcina celor 24 inculpaţi, constituia infracţiune de uneltire contra ordinii sociale, „faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde orice acţiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului".
Or, faptele inculpaţilor condamnaţi în cauză, prin conţinutul lor concret şi împrejurările în care au fost săvârşite, nu pot fi considerate că au vizat vreuna dintre valorile apărate prin textul de lege menţionat.
Chiar dacă România încă nu ratificase Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, se impunea să se ţină seama, la judecarea procesului, de prevederile acestei Convenţii, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, în care s-a reglementat, prin art. 9, 10 şi 11, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire şi de asociere.
În acest sens, mai este de observat că însăşi Constituţia din 24 septembrie 1952, în vigoare la data soluţionării procesului, prevedea la art. 84, că libertatea de conştiinţă era garantată tuturor cetăţenilor, cultele religioase putând să se organizeze şi să funcţioneze liber, iar la art. 85 lit. a) şi c), că era garantată, prin lege, libertatea cuvântului şi libertatea întrunirilor.
Or, în raport cu acest cadru de reglementare a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, nu se putea considera că desfăşurarea unor activităţi de organizare şi de propagare de idei specifice credinţei şi preceptelor paşnice, ce erau respectate de aderenţii asociaţiei religioase „Oastea Domnului", ar fi fost susceptibilă de a pune în pericol, în vreun fel, ordinea socială existentă în stat sau forma de guvernământ ori securitatea statului de atunci.
Simplele referiri la necesitatea respectării preceptelor urmate de aderenţii asociaţiei religioase menţionate, care erau de natură preponderent morală, fără legătură cu organizarea de stat şi cu activitatea autorităţilor existente, erau vădit inapte să creeze vreun pericol pentru valorile sociale apărate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte discuţiile defavorabile regimului social-politic existent atunci în România şi cele referitoare la posibilitatea declanşării unui război care să fie câştigat de puterile occidentale, ca şi îndemnurile ca aderenţii asociaţiei religioase să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură, chiar în conţinutul şi modalităţile reţinute prin hotărârile atacate, trebuia să se observe că nici una dintre aceste activităţi nu sunt de natura celor vizate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.
Sub acest aspect, în raport cu garanţiile instituite, chiar şi prin Constituţia din 1952, pentru asigurarea libertăţii cuvântului şi de gândire, nu se putea considera că astfel de discuţii, purtate de persoane cu posibilităţi de exprimare limitate de gradul lor redus de pregătire, ar fi creat pericol pentru securitatea statului, în sensul prevederilor art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în condiţiile în care schimbul de păreri a avut loc numai în cercul restrâns al aderenţilor asociaţiei religioase ce erau prezenţi la şedinţe.
Tot astfel, nici deţinerea, de către inculpatul F.M., a broşurii intitulată „Din istoria Oastei Domnului", nu întruneşte cerinţele înscrise în art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, în baza căruia acest inculpat a fost condamnat.
Conţinutul concret al acestei broşuri, aşa cum rezultă din paginile aflate în fotocopie la dosar, considerate cele mai relevante, ca şi lipsa oricărei dovezi, în sensul că acea publicaţie ar conţine îndemnuri la săvârşirea de infracţiuni sau că inculpatul F.M. ar fi păstrat-o, în vederea răspândirii ei în public, demonstrează că fapta respectivă, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu prezintă relevanţa ce i s-a atribuit, pentru a fi încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Aşa fiind, se constată că faptele inculpaţilor nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective şi al celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, astfel că hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I din acelaşi cod, ce a fost invocat prin recursul în anulare.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4141 alin. (1), cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa cele 3 hotărâri atacate şi a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din acelaşi cod, achitarea tuturor inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar a inculpatului F.M., şi pentru infracţiunea de deţinere de publicaţii interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Ca urmare a achitării inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a cărei reţinere a atras aplicarea faţă de ei, a pedepsei complementare a confiscării totale a averii, se impune înlăturarea acestei pedepse.
Totodată, se va dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată inculpaţilor, să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează sentinţa nr. 225 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, Decizia nr. 1640 din 19 iunie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară şi Decizia nr. 30 din 31 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii C.Ş., B.G., T.N., D.P., G.I., J.S., V.C., B.Ş., D.D., P.M., A.G., G.M., I.I., L.I., G.N., T.A., V.I., A.F., L.P., N.N., T.I., C.M. şi P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar pe inculpatul F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior şi de deţinere de publicaţii interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii, aplicată inculpaţilor sus-menţionaţi.
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 303/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
