ICCJ. Decizia nr. 310/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 310/2004
Dosar nr. 216/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1113 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul L.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei, procurorul a declarat apel, acesta fiind admis prin Decizia penală nr. 469 din 27 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală. Ca urmare, desfiinţându-se parţial sentinţa, s-a dispus expulzarea inculpatului.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei pronunţate în apel, a fost respins, ca neîntemeiat, prin Decizia nr. 822 din 11 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Inculpatul a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii şi, invocând temeiul înscris în art. 386 lit. a) C. proc. pen., a susţinut că a fost judecat cu lipsă de procedură, deoarece nu a fost citat şi la domiciliul său din Italia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2079 din 16 aprilie 2004, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că inculpatul a indicat ca domiciliu, de unde să fie citat, reşedinţa sa din Bulevardul Dacia, Bucureşti, adresă la care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., prin care sunt reglementate căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei în anulare, se prevede că „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului".
Aşa fiind, din moment ce recursul a fost declarat de inculpat împotriva unei decizii date de însăşi instanţa de recurs asupra contestaţiei, pentru care legea nu prevede nici o cale de atac, se constată că recursul formulat în cauză nu este admisibil.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea recursului, ca inadmisibil şi a-l obliga pe inculpat, să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.V. împotriva deciziei nr. 2079 din 16 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestator, să plătească statului, suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 311/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
