ICCJ. Decizia nr. 320/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 320/2004

Dosar nr. 181/2004

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2002, la Tribunalul Iaşi, Consiliul Local al municipiului Paşcani a chemat în judecată pe pârâţii SC D.N. SA Târgu Mureş, Consiliul de Administraţie al SC D.N. SA Târgu Mureş şi sucursala Iaşi a acestei societăţi comerciale, solicitând anularea hotărârii nr. 9 din 26 august 2002, emisă de consiliul de administraţie menţionat.

S-a motivat, în cuprinsul acţiunii, că prin această hotărâre s-a introdus în mod abuziv, în preţul de facturare a gazelor naturale, pe lângă preţul legal stabilit de către A.N.R.G.N. Bucureşti, a taxei de redevenţă plătită de pârâtă, conform hotărârii nr. 43/1999 a Consiliului Local al municipiului Paşcani, care are caracter obligatoriu pentru operatorul de distribuţie a gazelor naturale, trebuind să fie suportată din veniturile proprii ale acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 1645/E din 30 iunie 2003, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea, cu motivarea că, în raport cu caracterul de act de comandament public al hotărârii nr. 9 din 26 august 2002, prin care Consiliul de Administraţie al SC D.N. SA Târgu Mureş a introdus în sistemul de taxare, şi taxa de redevenţă aprobată de Consiliul Local al municipiului Paşcani, prin hotărârea nr. 43/1999, actul respectiv este exceptat controlului instanţelor judecătoreşti, atât cu privire la oportunitatea, cât şi cu privire la legalitatea lui.

Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 1023 din 20 octombrie 2003, a admis recursul declarat de reclamant şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr. 9 din 26 august 2002, a Consiliului de Administraţie al SC D.N. SA Târgu Mureş, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a motivat că hotărârea nr. 9/2002 a Consiliului de Administraţie al SC D.N. SA Târgu Mureş, care s-a substituit în autoritate publică şi a obligat fără suport legal, pe locuitorii din zona municipiului Paşcani, să-i plătească taxe, contravine dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. j) din OG nr. 60/2000.

Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2003, SC D.N. SA Târgu Mureş şi SC D.N. SA Târgu Mureş, sucursala Iaşi, invocând temeiul prevăzut în art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au solicitat revizuirea deciziei comerciale nr. 1023 din 20 octombrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, susţinând că aceasta ar fi contradictorie cu Decizia nr. 731 din 30 iunie 2003, a aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 573 din 12 februarie 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, cu motivarea că deciziile la care se referă pârâtele-revizuente, nu sunt potrivnice, în sensul prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., deoarece pricinile soluţionate prin cele două hotărâri, nu au acelaşi obiect şi nici nu privesc aceleaşi părţi.

Împotriva acestei decizii, revizuentele SC D.N. SA Târgu Mureş şi SC D.N. SA Târgu Mureş, sucursala Iaşi, au declarat recurs.

Recursul declarat de revizuente nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Or, Decizia comercială nr. 1023 din 20 octombrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă, deoarece a fost pronunţată în recurs, nu mai era supusă nici unei căi de atac.

Chiar dacă revizuirea s-a cerut pentru cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deci pe motiv că ar exista hotărâri definitive potrivnice, soluţia pronunţată asupra revizuirii nu este supusă, totuşi, căii de atac a recursului.

În această privinţă, dispoziţiei de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da o altă semnificaţie, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care hotărârea supusă revizuirii era susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.

Rezultând astfel că, prin alin. (2) a art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiţia ca însăşi hotărârea revizuită să fie supusă unei asemenea căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existenţă proprie, se impune a se considera că nici hotărârea pronunţată asupra revizuirii, prin care s-a invocat existenţa de hotărâri potrivnice, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie, decât acelea reglementate pentru cererea principală.

Aşa fiind, se impune a se constata că nici Decizia nr. 573 din 12 februarie 2004, prin care secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulată în cauză, respingând-o ca nefondată, nu este supusă recursului, cât timp Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu mai era atacabilă pe o asemenea cale.

În consecinţă, rezultând că recursul declarat de revizuentele SC D.N. SA Târgu Mureş şi SC D.N. SA Târgu Mureş, sucursala Iaşi, nu este admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele SC D.N. SA Târgu Mureş şi SC D.N. SA Târgu Mureş, sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 573 din 12 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 320/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI