ICCJ. Decizia nr. 321/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 321/2004
Dosar nr. 225/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC E.S. SRL Călăraşi împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
S-a motivat că instanţele judecătoreşti care au soluţionat cauza, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate, iar în instituirea răspunderii care intervine în cazul nerespectării clauzelor contractuale, au ajuns la concluzia că litigiului comercial dedus judecăţii, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com.
S-a relevat, în esenţă, că pârâta SC E.S. SRL Călăraşi, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faza procesuală a soluţionării cauzei în fond, pentru a-şi formula apărările, în sensul de a depune întâmpinare şi, eventual, cerere reconvenţională, astfel că pretenţiile solicitate în etapa procesuală a recursului, nu mai pot fi supuse examinării, în vederea admiterii, deoarece nu mai este posibilă schimbarea calităţii părţilor şi nici să fie formulate cereri noi.
Conchizându-se, s-a subliniat că, nefiind întrunite în cauză, nici una din cerinţele la care se referă motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute în art. 304 C. proc. civ., se impune respingerea recursului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC E.S. SRL Călăraşi a formulat contestaţie în anulare şi cerere de revizuire.
Prin Decizia nr. 831 din 2 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondate, atât contestaţia în anulare, cât şi cererea de revizuire, motivându-se că situaţiile ce au fost invocate, nu constituie motive susceptibile de a fi invocate în sprijinul acestor căi extraordinare de atac.
Pârâta SC E.S. SRL Călăraşi a declarat recurs împotriva deciziei menţionate.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., prin care sunt reglementate căile de atac împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei în anulare, „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată".
Or, Decizia nr. 1024 din 21 februarie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, vizată prin contestaţia în anulare, fiind pronunţată în recurs, nu mai era supusă nici unei căi de atac.
Rezultă, deci, că, în raport cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nici Decizia nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu este susceptibilă de a fi atacată, pe vreo cale, cu privire la soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare.
Pe de altă parte, este de observat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".
Sub acest aspect, din moment ce Decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a cărei revizuire s-a cerut, fiind pronunţată în recurs, era irevocabilă şi nesupusă vreunei căi de atac, nici Decizia nr. 831 din 2 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu mai este susceptibilă de a fi supusă căii de atac a recursului, cu privire la soluţia pronunţată asupra revizuirii.
Chiar dacă revizuirea s-a cerut pentru cazurile prevăzute în art. 322 pct. 4 şi 7 C. proc. civ., deci şi pe motiv că ar exista hotărâri definitive potrivnice, soluţia pronunţată asupra revizuirii nu este supusă, totuşi, căii de atac a recursului.
În această privinţă, dispoziţiei de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da o altă semnificaţie, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care hotărârea supusă revizuirii, era susceptibilă de a fi atacată, şi pe această cale.
Rezultând astfel că, prin alin. (2) a art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiţia ca însăşi hotărârea revizuită să fie supusă unei asemenea căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existenţă proprie, se impune a se considera că nici hotărârea pronunţată asupra revizuirii, prin care s-a invocat existenţa de hotărâri potrivnice, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie, decât acelea reglementate pentru cererea principală.
Ca urmare, Decizia nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu este supusă recursului, cu privire la soluţionarea cererii de revizuire, cât timp nici Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu era atacabilă pe o asemenea cale.
În consecinţă, constatându-se că recursul declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călăraşi nu este admisibil, se va dispune respingerea acestuia, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călăraşi, împotriva deciziei nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 322/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
