ICCJ. Decizia nr. 341/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 341/2004
Dosar nr. 234/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 27 februarie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alţii, pe inculpatul C.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului menţionat, prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, a descontopit pedepsele, pe care le-a repus în individualitatea lor, a constatat că acestea sunt graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 şi a atras inculpatului, atenţia asupra dispoziţiilor art. 10 din lege.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 976 din 16 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuţi şi a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.M. să execute, în total, 3 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 3 mai 1999, inculpatul C.M., după o înţelegere prealabilă şi cu ajutorul inculpaţilor condamnaţi în cauză, a escaladat zidul Centrului de Calcul Suceava, de unde a sustras componente electronice, centrale telefonice digitale, telefoane şi un fax, în valoare totală de 221.664.000 lei,
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea căilor de atac exercitate de către acest inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea legii, în sensul că prin aplicarea greşită a dispoziţiilor privind graţierea, ca urmare a neobservării împrejurării că un act de clemenţă postcondamnatoriu îşi produce efectele ope legis, de la data apariţiei sale, indiferent de constatarea sau neconstatarea incidenţei acestuia, de către organul judiciar, s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani şi 6 luni închisoare, în loc de 4 ani închisoare.
S-a mai arătat că nefiind sesizate cu apel sau recurs ,de către procuror, instanţele de control judiciar nu au avut posibilitatea îndreptării greşelii instanţei de fond.
În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. 8771/1996, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare şi la două pedepse de câte un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 35 alin. (1) şi (2), art. 36 alin. (2) şi art. 38 din Decretul nr. 328/1966.
În temeiul art. 81 C. pen., instanţa de judecată a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
Conform art. 85 alin. (3) C. pen., termenul de încercare stabilit de instanţa de judecată, este cuprins între 27 iunie 1997 şi 26 iunie 2000.
Hotărârea primei instanţe nu a fost atacată cu ape.
Ca atare, conform art. 416 pct. 2 C. proc. pen., sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava, a rămas definitivă la 27 iunie 1997.
Din aceeaşi fisă de cazier rezultă că acelaşi inculpat a mai fost condamnat ulterior, la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea, la 8 iunie 1997, a infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 976/1998, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, în dosarul nr. 619/1998, rămasă definitivă la 5 iulie 1998, prin neapelare.
Şi în această cauză, conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, cuprins între 5 iulie 1998 şi 4 ianuarie 2001.
Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracţiuni, „când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele".
Datele expuse dovedesc îndeplinirea condiţiilor de existenţă a concursului de infracţiuni, astfel cum acestea au fost determinate prin art. 33 C. pen., în sensul că:
- se constată existenţa mai multor infracţiuni, respectiv 4 infracţiuni deduse judecăţii, în dosarul nr. 8771/1996 al Judecătoriei Suceava şi o infracţiune în dosarul nr. 619/1998, al Judecătoriei Rădăuţi;
- infracţiunile menţionate au fost săvârşite de aceeaşi persoană, respectiv inculpatul C.M.;
- infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., a fost săvârşită de inculpatul menţionat, la data de 8 iunie 1997, anterior rămânerii definitive, la data de 27 iunie 1997, a sentinţei penale nr. 951/1997 a Judecătoriei Suceava.
În concluzie, inculpatul C.M. a fost condamnat, prin cele două sentinţe menţionate, pentru o pluralitate de infracţiuni săvârşite în forma concursului real.
Totodată, în raport cu comiterea faptelor anterior datei de 26 mai 1997, pedepsele aplicate inculpatului menţionat, prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, nefiind excluse expres de la beneficiul graţierii prin art. 5 alin. (1) pct. B din Legea nr. 137/1997, intră sub incidenţa acestui act de clemenţă.
Termenul condiţie prevăzut de art. 10, fiind vorba de o graţiere postcondamnatorie, va curge de la 25 iulie 1997 - data actului de graţiere şi se va împlini la data de 24 iulie 2000.
Raportat la situaţia juridică expusă, infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, săvârşită la data de 3 mai 1999, se situează atât în termenul condiţie al graţierii condiţionate a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 951/1997, a Judecătoriei Suceava, cât şi în termenul de încercare dispus prin sentinţa penală nr. 976/1998, a Judecătoriei Rădăuţi.
În consecinţă, devin aplicabile atât dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 137/1997, cu referire la pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava cât şi dispoziţiile art. 83 C. pen., cu referire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M., prin sentinţa penală nr. 876/1998, a Judecătoriei Rădăuţi, care impun revocarea graţierii şi suspendării condiţionate a executării acestora.
Drept urmare, pedepsele menţionate devin executabile.
În raport cu săvârşirea în concurs real a infracţiunilor menţionate, pedepsele stabilite vor fi contopite, conform art. 34 lit. b) C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
Totodată, în raport cu dispoziţiile art. 83 C. pen., pedeapsa rezultantă de un an închisoare va fi executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Drept urmare, inculpatul C.M. urmează a executa, în final, 4 ani închisoare.
Or, ignorând faptul că un act de clemenţă postcondamnatoriu îşi produce efectele ope legis de la data apariţiei sale, independent de constatarea incidenţei acestuia, printr-un act al organului judiciar, prima instanţă a dispus ca inculpatul să execute, în final, 3 ani şi 6 luni închisoare.
Aşa fiind, criticile privind greşita aplicare a dispoziţiilor privind graţierea, se constată a fi întemeiate, hotărârea primei instanţei fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I din acelaşi cod, invocat de Procurorul general.
Urmare a neexercitării căilor de atac, de către procuror, instanţele de control judiciar, sesizate exclusiv cu apelul şi recursul declarate de inculpat, nu au avut posibilitatea îndreptării acestei erori.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141, cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul C.M., faţă de care s-a omis revocarea graţierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997.
În baza acestui din urmă text, va revoca graţierea condiţionată a pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată inculpatului C.M., prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava şi va înlătura aplicarea art. 81 şi 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni aplicată inculpatului menţionat, prin sentinţa penală nr. 976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuţi.
Constatând că infracţiunile sunt concurente, va contopi pedepsele şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final acesta să execute 4 ani închisoare.
Drept urmare, va anula mandatul anterior, va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani închisoare şi va deduce perioada executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 37 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Suceava, deciziei penale nr. 286 din 16 septembrie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpatul C.M.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul C.M., faţă de care s-a omis revocarea graţierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă graţierea condiţionată a pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului C.M., prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare.
Înlătură aplicarea art. 81 şi 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului menţionat, prin sentinţa penală nr. 976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuţi.
Constată că infracţiunile sunt concurente.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă graţierea pedepsei de un an închisoare.
Dispune executarea acesteia, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, inculpatului C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, în final, acesta să execute 4 ani închisoare.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Deduce perioada executată.
Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului C.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 342/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
