ICCJ. Decizia nr. 39/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 39/2005
Dosar nr. 306/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 167 din 25 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, având ca obiect plângerea formulată de petenta S.A. Inoteşti împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 655/171/2004 şi a trimis dosarul, acestui parchet, pentru efectuarea cercetărilor şi dispunerea unei soluţii, în conformitate cu legea procesual penală.
S-a reţinut că plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu referire la plângerea penală formulată de petentă, privind săvârşirea unor infracţiuni de către persoanele precizate de aceasta, cu ocazia lichidării unor cooperative agricole de producţie, trebuia soluţionată în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petenta a declarat recurs, fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa competentă a judeca fondul cauzei, poate fi sesizată conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, confirmată în condiţiile art. 278 din acelaşi cod.
În cauză, petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fără ca temeinicia şi legalitatea rezoluţiei atacate să fi fost examinată, în cadrul Ministerului Public, în condiţiile art. 278 C. proc. pen.
Drept urmare, excede competenţei instanţei de judecată, examinarea temeiniciei rezoluţiei atacate, plângerea cu care a fost sesizată, neavând aptitudinea provocării controlului judiciar a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Cum, însă, această plângere priveşte controlul actului procesual vizat, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., ce trebuie exercitat în cadrul Ministerului Public, în mod judicios prima instanţă a scos cauza de pe rol şi a trimis-o organului competent.
Pe de altă parte, soluţionarea în fond a cererii greşit îndreptate nu ar fi putut avea loc, decât cu nesocotirea caracterului imperativ al normelor atributive de competenţă, cu referire în acest caz la calea procesuală aleasă şi actele procesuale supuse controlului judecătoresc, ce ar fi dus la pronunţarea unei hotărâri afectate de nulitate.
În fine, pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, deşi legală, ar fi lipsit petenta, de o cale de atac, atât timp, cât aceasta se afla încă înlăuntrul termenului de declanşare a procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen.
Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A. Inoteşti împotriva încheierii nr. 167 din 25 iunie 2004, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2827/2004.
Obligă petenta să plătească statului, 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 40/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
