ICCJ. Decizia nr. 38/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 38/2005

Dosar nr. 292/2004

Şedinţa publică din 14 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Petentul a sesizat organul de urmărire penală, susţinând că judecătorii militari col. mag. U.C., col. mag. S.A. şi procurorul militar cpt. mag. T.M., în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, i-au vătămat interesele, faptele constând în aceea că, în data de 20 noiembrie 2003, aceştia au pronunţat o soluţie de respingere a apelului, iar copia deciziei nr. 159 din 20 noiembrie 2003 i-a fost comunicată cu întârziere, fiind pus, astfel, în imposibilitatea de a motiva recursul declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin rezoluţia nr. 9/P din 14 iunie 2004, secţia parchetelor militare a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinând că faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Instanţa de fond a apreciat că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, în mod judicios reţinându-se că pretinsele nereguli săvârşite cu ocazia judecării apelului, pot fi îndreptate numai prin folosirea căilor legale de atac.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs, reiterând motivele plângerii penale şi fără a formula, cu referire la sentinţa atacată, critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen..

Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, precum şi cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Petentul a formulat plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., vizând retractarea deciziei pronunţate în apel, într-o cauză penală.

Or, lipseşte plângerii formulate în temeiul textului de lege menţionat, aptitudinea declanşării controlului judiciar corespunzător exercitării căii de atac prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.

Astfel, plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., învesteşte instanţa, cu controlul temeiniciei rezoluţiei atacate, în raport cu cercetările efectuate şi îndeplinirea actelor premergătoare sau, după caz, de urmărire penală, cu respectarea dispoziţiilor procesual penale, cu referire exclusiv la infracţiunea cu a cărei pretinsă săvârşire, organul competent a fost sesizat în condiţiile art. 221 din acelaşi cod.

În acelaşi timp, exercitarea căii de atac prevăzută de art. 3851 C. proc. pen., provoacă controlul judiciar, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, al hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauza penală, cu privire la judecarea căreia se reclamă săvârşirea infracţiunilor.

Aşadar, cele două acte procesuale sunt distincte, privesc situaţii şi au finalităţi diferite.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în mod judicios prima instanţă a respins plângerea şi a menţinut rezoluţia atacată, reţinând că eventualele nereguli săvârşite cu ocazia judecării apelului pot fi îndreptate numai prin folosirea căilor legale de atac.

Cu ocazia judecării plângerii, petentul nici nu a produs alte probe din care să rezulte că în mod greşit s-a reţinut inexistenţa infracţiunilor reclamate, aşa încât hotărârea atacată este legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 din acelaşi cod, Curtea va respinge recursul declarat de petentul A.I., ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 238 din 21 octombrie 2004, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4366/2004.

Obligă petentul să plătească statului, 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 37/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 39/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 38/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI