ICCJ. Decizia nr. 43/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 43/2005
Dosar nr. 221/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 333/P/1998 din 7 decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a trimis în judecată, între alţii, pe inculpatul S.D. Ştefan, pentru săvârşirea, în concurs şi în formă continuată, a unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., a patru infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, precum şi pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 353 din 3 iulie 2000, a condamnat, între alţii, pe inculpatul menţionat la:
- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (parte civilă SC S. SA Poarta Albă);
- câte 12 ani închisoare pentru complicitate la două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi civile SC AG. SA Rast şi SC P. SA Dolj);
- 13 ani închisoare pentru complicitate la participaţie improprie la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două fapte prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod şi dintr-o infracţiune prevăzută de art. 26, raportat la art. 311 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul menţionat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că împreună cu alte persoane, inculpatul S.D. a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii unor societăţi comerciale, cu ocazia încheierii şi derulării unor contracte având ca obiect vânzarea-cumpărarea de cereale.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 344 din 7 iunie 2001, a admis, între altele, apelul declarat de inculpatul S.D., împotriva hotărârii primei instanţe şi a redus cuantumul pedepselor la:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi la
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 31 alin. (2) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, urmând ca în final, inculpatul S.D. să execute 7 ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul menţionat, la 2 ani închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o graţiată în temeiul art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere, în principal, modificarea art. 146 C. pen., prin art. 1 pct. 5 din OG nr. 207/2000.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 3504 din 4 iulie 2002, între altele, a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D., împotriva deciziei pronunţate în apel, reţinând că starea de fapt a fost corectă stabilită, iar pedepsele au fost judicios proporţionalizate.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul general a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen.
S-a susţinut că, ignorând exigenţele impuse de dispoziţiile art. 17 C. pen., instanţele de judecată s-au pronunţat asupra vinovăţiei inculpatului S.D. fără a elucida o serie de aspecte esenţiale configurării infracţiunilor în materialitatea lor.
Astfel, din actele cauzei nu rezultă că inculpatul menţionat a participat ori a ajutat pe ceilalţi coinculpaţi, la inducerea sau menţinerea în eroare a cocontractanţilor pe parcursul încheierii ori derulării contractelor.
Drept urmare, dispunând condamnarea inculpatului S.D., instanţele au comis o gravă eroare de fapt.
În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate, în limitele arătate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport cu dispoziţiile art. 62 şi 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, 200 şi 289 din acelaşi cod, hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii, trebuie să apară ca o concluzie logică a vinovăţiei, susţinută de materialul probator administrat în cauză.
În acest context, eroarea gravă de fapt, cu titlu de caz de casare, impune îndeplinirea cumulativă a două cerinţe, şi anume: să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor şi această eroare să fie gravă.
Eroarea în stabilirea faptelor trebuie să fie evidentă, în sensul că situaţia de fapt, în raport cu probele administrate, este alta, decât cea reţinută de instanţă.
Or, această primă cerinţă nu se constată a fi îndeplinită în cauză.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 333/P/1998 din 7 decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a trimis în judecată pe inculpatul S.D., pentru săvârşirea în concurs real, a următoarelor infracţiuni:
- o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., constând în aceea că în luna februarie 1997 a indus şi menţinut în eroare, reprezentanţii SC S. SA Poarta Albă, cu ocazia încheierii unei convenţii, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, producând acestei societăţi comerciale, o pagubă de 30 milioane lei;
- trei infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., constând în aceea că a ajutat la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune de către G.G. şi O.P., în dauna SC A. SA Rast (prejudiciu - 326.735.380 lei), SC A. SA Zănoaga (prejudiciu - 52.653.724 lei) şi SC P. SA Dolj (prejudiciu - 237.180.000 lei):
- o infracţiune în formă continuată de participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a determinat, cu intenţie, pe numitul D.C., să întocmească patru scrisori de trăsură, în care s-au atestat menţiuni necorespunzătoare adevărului, fără ca acesta din urmă să cunoască acest aspect;
- infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1)şi (2) C. pen.
Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului menţionat şi a dispus în sensul condamnării acestuia pentru săvârşirea:
- unei infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) şi art. 75 lit. a) C. pen., parte vătămată SC S. SA Poarta Albă;
- două infracţiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) şi alineat ultim şi art. 75 lit. a) C. pen., părţi vătămate SC A. SA Rast şi SC P. SA Dolj;
- o infracţiune prevăzută de art. 26, raportat la art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) - (3) şi alineat ultim şi art. 75 lit. c) C. pen.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este susţinută de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, este dovedită cert calitatea inculpatului S.D., de asociat unic al SC E.C. SRL Craiova, în perioada 1994 - 30 ianuarie 1998, încasarea cec-ului în valoare de 30 milioane lei emis de partea vătămată SC S. SA Poarta Albă, asigurarea delegatului părţii vătămate că este expediată cantitatea de porumb boabe contractată.
Cu referire la infracţiunile de înşelăciune în dauna părţilor vătămate SC A. SA Rast şi SC P. SA Dolj, de asemenea, situaţia de fapt este susţinută de materialul probator administrat.
Situaţia de fapt expusă, menţine identitatea axiologică, chiar şi în condiţiile declaraţiilor acestui inculpat, în parte, dar neesenţial retractive, date în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, susţinerea în sensul reducerii participării sale exclusiv la operaţiuni tehnice de recepţie a cerealelor, nu este confirmată de nici una din probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dovedită fiind, însă, cert de ansamblul materialului probator administrat, vinovăţia inculpatului menţionat.
Cu ocazia controlului judiciar efectuat de instanţele de apel şi recurs, situaţia de fapt a fost apreciată ca fiind corect reţinută, schimbările intervenite în apel privind exclusiv încadrarea juridică şi individualizarea pedepselor.
Drept urmare, cu referire şi la împrejurarea că nu se constată motive pentru o altă selecţie a probelor, în sensul constatării altei situaţii de fapt, decât cea expusă, hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 din acelaşi cod, invocat de Procurorul general.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 353 din 3 iulie 2000 a Tribunalului Dolj, deciziei penale nr. 344 din 7 iunie 2001, a Curţii de Apel Craiova şi deciziei nr. 3504 din 4 iulie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpatul S.D.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 44/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
