ICCJ. Decizia nr. 53/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 53/2005
Dosar nr. 9/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa penală nr. 309 din 30 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul T.M., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) C. pen.
S-a reţinut că în timpul nopţii, pe când se afla într-un loc public, inculpatul T.M., înarmat cu un cuţit şi ajutat de minorul C.A., a exercitat violenţe asupra victimei P.M., deposedând-o de banii pe care aceasta îi avea asupra sa.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul penal nr. 12890/2004, aflat în apel, verificându-se, din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul T.M., s-a dispus menţinerea acestei măsuri, cu motivarea că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, nu s-au schimbat şi impun, în continuare, privarea lui de libertate.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 6561 din 7 decembrie 2004, a respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, învederând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat. S-a relevat în acest sens, prin considerentele deciziei, că din actele dosarului rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, că pentru infracţiunea respectivă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum şi că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece anterior a comis infracţiunea de furt calificat, pentru care a fost condamnat.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Recursul nu este admisibil.
În sistemul procesual penal român, în afară de sentinţele care pot fi atacate direct cu recurs, mai sunt supuse recursului, potrivit prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., „deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor".
Rezultă, deci, că deciziile pronunţate de instanţele judecătoreşti, asupra căii de atac a recursului, nu sunt susceptibile de a mai fi atacate tot cu recurs.
De altfel, a da posibilitate să fie exercitat un nou recurs împotriva deciziei pronunţate în această cale de atac, în aceeaşi cauză, ar echivala cu crearea unei noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce ar fi evident inadmisibil şi ar contraveni, totodată, prevederilor art. 416 C. proc. pen., referitoare la data rămânerii definitive a hotărârii primei instanţe.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de inculpatul T.M. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.M., împotriva deciziei nr. 6561 din 7 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului, suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 54/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
