ICCJ. Decizia nr. 6/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 6/2005

Dosar nr. 157/2004

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiţionarul D.F. a formulat plângere penală împotriva notarului public B.M., imputându-i săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.

Petiţionarul a susţinut că fapta constă în aceea că, în cadrul unei emisiuni din 3 aprilie 2002, difuzată de postul naţional de televiziune, B.M. a afirmat, contrar realităţii, că un act adiţional, pe care ea l-a autentificat sub nr. 18823 din 1 septembrie 2004, ar fi fost semnat şi de către D.F.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţia din 13 decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., cu motivarea că aceasta a făcut afirmaţiile menţionate, în cadrul apărării pe care şi-a susţinut-o împotriva acuzaţiilor publice, care i s-au adus de către D.F., în sensul că ea ar fi săvârşit infracţiunile de fals intelectual şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu ocazia autentificării actului respectiv.

În motivarea acestei soluţii, prin rezoluţia procurorului s-a făcut referire şi la Decizia nr. 1315/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, prin care s-a dispus încetarea procesului penal faţă de notarul public B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen.

Plângerea formulată de D.F. împotriva rezoluţiei menţionate a fost respinsă prin rezoluţia nr. 4457/893/2003 din 12 februarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Petiţionarul D.F. a formulat plângere împotriva rezoluţiei prin care s-a confirmat rezoluţia din 13 decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Această plângere a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 6 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, la care a fost strămutată, între timp, soluţionarea cauzei. S-a motivat că, din moment ce există o hotărâre judecătorească definitivă, ce a reţinut că semnăturile contestate sunt realizate de părţile vătămate, iar întocmirea de către notarul public B.M., a unei note cu explicaţii nu constituie o încălcare a legii, nu se poate considera că fapta sa ar întruni elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.

Împotriva sentinţei menţionate, petiţionarul D.F. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Petiţionarul D.F. a declarat recurs şi împotriva deciziei pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Acest recurs nu este admisibil.

În adevăr, prin nici o dispoziţie a legii nu este prevăzută posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor prin care sunt soluţionate recursurile.

În această privinţă, în cuprinsul art. 3851 C. proc. pen., prin care sunt reglementate hotărârile supuse recursului, deciziile pronunţate în recurs nu sunt menţionate printre hotărârile susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.

De altfel, este de observat că potrivit art. 417 lit. c) C. proc. pen., hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, când, în cazul respingerii recursului, cuprinde, ca în speţă, obligarea la plata cheltuielilor judiciare.

Aşa fiind, din moment ce Decizia, prin care a fost soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei, a rămas definitivă la data pronunţării, iar potrivit reglementărilor în vigoare, o astfel de decizie nu mai poate fi atacată pe o atare cale, urmează ca recursul declarat de petiţionarul D.F. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.F. împotriva deciziei nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 52/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 8/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI