ICCJ. Decizia nr. 67/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 67/2005

Dosar nr. 2/2005

Şedinţa publică din 14 martie 2005

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, având pe rol dosarul nr. 4370/2004 privind pe inculpatul N.A., a primit din partea acestui inculpat, la data de 15 decembrie 2004, o cerere de recuzare a întregii instanţe.

Ca urmare, cererea de recuzare a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formându-se dosarul nr. 7259/2004.

Prin încheierea nr. 307 din 23 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul N.A., privind pe toţi judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.

S-a motivat că, în raport cu dispoziţiile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., recuzarea care priveşte întreaga instanţă, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, iar inculpatul nu s-a conformat acestei cerinţe imperative, încât cererea sa de recuzare nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi admisă.

Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, fără să-l motiveze.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 ore din momentul pronunţării".

În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea din alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune să se considere că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.

Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".

Aşa fiind şi cum, prin nici o dispoziţie a legii, nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză, de inculpatul N.A., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii nr. 307 din 23 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 7259/2004.

Obligă pe inculpat să plătească statului, suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 66/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 68/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 67/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI