ICCJ. Decizia nr. 68/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 68/2005
Dosar nr. 3/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a fost sesizată cu judecarea recursului declarat de inculpatul G.F., împotriva deciziei penale nr. 22 din 20 ianuarie 2004, a Tribunalului Prahova.
La termenul de judecată din 6 decembrie 2004, inculpatul G.F. a formulat cerere prin care a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Ploieşti.
Luând act de această cerere, Curtea de Apel Ploieşti a dispus, prin încheierea din 6 decembrie 2004, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării cererii de recuzare.
Prin încheierea nr. 297 din 21 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea prin care petiţionarul G.F. a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Ploieşti.
S-a motivat că situaţiile la care s-a referit petiţionarul, nu constituie, în mod evident, cazuri de incompatibilitate, în sensul prevederilor legii, astfel că s-a apreciat că nu se justifică recuzarea nici unuia dintre judecătorii Curţii de Apel Ploieşti.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, fără să formuleze vreun motiv de casare.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 ore din momentul pronunţării".
În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea din alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune să se considere că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Aşa fiind şi cum, prin nici o dispoziţie a legii, nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză, de petiţionarul G.F., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.F., împotriva încheierii nr. 297 din 21 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7067/2004.
Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 67/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 69/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
