ICCJ. Decizia nr. 69/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 69/2005
Dosar nr. 7/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 22 august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a trimis în judecată pe inculpatul B.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Prin încheierea din 8 decembrie 2004, Tribunalul Timiş, sesizat cu judecarea cauzei, a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, pe o perioadă de 60 de zile.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri.
La termenul din 17 decembrie 2004, fixat de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, pentru judecarea recursului, inculpatul B.C. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acelei instanţe.
Ca urmare, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării cererii de recuzare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 308 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea prin care inculpatul B.C. a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Timişoara.
S-a motivat că deşi, în raport cu dispoziţiile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., recuzarea care priveşte întreaga instanţă, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, inculpatul nu s-a conformat acestei cerinţe imperative, încât cererea sa de recuzare nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi admisă.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, fără să invoce motive care să constituie cazuri de casare.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării".
În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea din alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune să se considere că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Aşa fiind şi cum, prin nici o dispoziţie a legii, nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză, de inculpatul B.C., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii nr. 308 din 23 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7309/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului, suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 70/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
