ICCJ. Decizia nr. 78/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia nr. 78/2004
Dosar nr. 657/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 16 februarie 2004
Examinând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor de formă, precum şi sub cel al încadrării motivelor invocate în cazurile de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 25 martie 1999, reclamantul C.G. a chemat în judecată Consiliul General al municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună retrocedarea unui teren în suprafaţă de 281,42 metri pătraţi, situat în Bucureşti, sectorul 2.
Prin sentinţa nr. 999 din 26 septembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea, ca nefondată.
Învestită cu soluţionarea apelului, declarat de reclamant, împotriva hotărârii primei instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 83 din 11 februarie 2000, a admis calea de atac exercitată şi a schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis acţiunea.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 2261 din 23 iunie 2000, a admis recursul declarat de pârât, împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat Decizia atacată şi a dispus, în sensul trimiterii dosarului aceleaşi instanţe, în vederea rejudecării apelului.
Învestită în acest fel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 631 din 24 octombrie 2000, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 3197 din 25 septembrie 2002, a admis recursul declarat de reclamantul C.G., împotriva deciziei menţionate şi a modificat Decizia atacată, în sensul că a admis apelul declarat de aceeaşi parte, împotriva primei hotărâri, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat Consiliul General al municipiului Bucureşti să retrocedeze reclamantului terenul în suprafaţă de 281,42 metri pătraţi, situat în Bucureşti, cu vecinătăţile şi dimensiunile cuprinse în raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuată de expertul ing. I.D.
La data de 10 decembrie 2002, SC F.A.B. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei instanţei de recurs.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 4062 din 15 octombrie 2003, a respins contestaţia în anulare, reţinând că aceasta este inadmisibilă, faţă de faptul că contestatoarea nu a fost parte în procesul civil.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatoarea a declarat recurs.
Examinându-se recursul declarat de contestatoare, în raport cu cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ., cu referire la art. 3021 şi 304 din acelaşi cod, se constată următoarele:
1.- Cu privire la condiţiile de formă prevăzute de art. 308 alin. (39 C. proc. civ., raportat la art. 3021 din acelaşi cod.
Declaraţia de recurs nu cuprinde menţiunile obligatorii privitoare la nr. de înmatriculare al societăţii comerciale în registrul comerţului, codul unic de înregistrare şi nici codul fiscal vechi, precum şi contul bancar.
De asemenea, recurentul nu a indicat nr. deciziei a cărei anulare se cere şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
Aşa fiind, recursul declarat de contestatoare nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 308 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OG58/2003, ca o condiţie de admisibilitate a examinării în fond a căii de atac exercitate.
2.- Cu privire la încadrarea motivelor invocate în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Declarând recurs, contestatoarea nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, în fapt aceasta nemotivându-l.
Este adevărat că recurenta a menţionat că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, după ce va lua cunoştinţă de considerentele deciziei atacate.
Această menţiune este, însă, lipsită de relevanţă în cauză, sub aspectul admisibilităţii în principiu a recursului, în raport de faptul că art. 308 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OG58/2003, prevede, pentru judecarea în fond a recursului, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.
Ca atare, recursul declarat de contestatoare nu este admisibil, în principiu.
De altfel, calea de atac exercitată de contestatoare nu este admisibilă, nici în raport de una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac, privitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti, pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată.
Astfel, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este o decizie pronunţată de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă de recurs. Aceasta este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. şi, ca atare, nesupusă recursului, în raport de dispoziţiile art. 299 din acelaşi cod, potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Or, admiterea unei căi de atac, în condiţii neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Sunt de reţinut, în acest sens, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, potrivit cărora, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată, prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat, rezultă, însă, că hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Or, potrivit dispoziţiilor legii procedurale civile menţionate, este exclusă posibilitatea declarării unui nou recurs, împotriva unei decizii irevocabile.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., recursul declarat de SC F.A.P. SRL Bucureşti urmează a fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de contestatoarea SC F.A.P. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 4062 din 15 octombrie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 5499/2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 79/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
