ICCJ. Decizia nr. 76/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 76/2004
Dosar nr. 85/2003
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 aprilie 1998, precizată ulterior, reclamanţii H.I. şi H.T. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâtul statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să fie obligat să plătească acestora despăgubiri în valoare de 3 miliarde lei, în care 600.000.000 lei, reprezentând daune morale şi respectiv 10 miliarde de lei, din care 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au suferit prejudicii materiale şi morale, ca urmare a represiunii penale, fiind arestaţi pe nedrept timp de 15 zile şi respectiv 90 zile, trebuind şi să suporte procesul penal, în toate gradele de jurisdicţie, timp de 6 ani.
Aceştia au precizat că, prin sentinţa penală nr. 231 din 20 ianuarie 1995 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă, s-a dispus achitarea lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa nr. 248 din 9 martie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului H.I. suma de 137.520.329 lei, despăgubiri materiale şi 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale iar reclamantului H.T. suma de 142.598.339 lei, cu titlu de daune materiale şi 100.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Admiţând apelurile declarate de reclamanţi, împotriva hotărârii primei instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul majorării sumelor acordate de instanţa de fond şi obligarea pârâtului la suma reprezentând dobânzi, calculate la sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanţii au fost arestaţi preventiv iar, ulterior, s-a dispus achitarea acestora pentru că fapta nu există. Ca atare, acestora li s-a cauzat un prejudiciu efectiv, constând în consecinţe negative patrimoniale şi morale, ce se impun a fi reparate.
Prin Decizia nr. 2177 din 31 mai 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins recursurile declarate, împotriva acestei din urmă hotărâri de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi reclamanţii H.T. şi H.I., ca nefondate, reţinând, în esenţă, că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 504 C. proc. pen., precum şi lipsa vreunei susţineri, în fond şi apel, a incidenţei în cauză a cazului de excepţie prevăzut de art. 504 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 teza II C. proc. civ., susţinând că hotărârile judecătoreşti criticate sunt vădit netemeinice.
Titularul acestei căi extraordinare de atac a susţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 504 alin. (3) C. proc. pen.
În raport de această împrejurare, instanţele, nedând eficienţă principiului rolului activ, în mod greşit nu au făcut aplicarea textului menţionat.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Prin declaraţia înregistrată sub nr. 173/C2/2621/2003 din 12 martie 2004 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul general a retras recursul în anulare, declarat la data de 29 mai 2003, împotriva sentinţei nr. 248 din 9 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deciziei nr. 598/A din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi deciziei nr. 2177 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Prezent în instanţă, la termenul de judecată din 16 februarie 2004, procurorul a motivat retragerea recursului în anulare.
La acelaşi termen, intimata-pârâtă, prezentă în instanţă, în favoarea căreia s-a declarat recursul în anulare, a arătat că nu solicită continuarea judecăţii.
Aşadar, se constată că recursul în anulare a fost retras, motivat, până la închiderea dezbaterilor, de procurorul general, potrivit dispoziţiilor art. 3304 C. proc. civ. şi că nu s-a cerut de către părţi continuarea judecăţii.
În consecinţă, în baza textului menţionat, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr. 248 din 9 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deciziei nr. 598/A din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi deciziei nr. 2177 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 77/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
