ICCJ. Decizia nr. 79/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 79/2004
Dosar nr. 74/2003
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia a cărei retractare se solicită, Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a casat Decizia atacată şi a respins recursul declarat de reclamanta SC A.A.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1127 din 17 august 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Împotriva acestei decizii, reclamanta, SC A.A.M. SRL Bucureşti, a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatoarea a susţinut că nu a fost încunoştiinţată despre judecarea recursului în anulare, procedura de citare nefiind îndeplinită conform legii.
Contestaţia în anulare este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 85 C. proc. civ., instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, art. 107 din acelaşi cod obligă instanţa să amâne judecarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii.
Din economia textelor menţionate rezultă că dispoziţiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, ce se justifică prin scopul pentru care au fost edictate, şi anume, pentru asigurarea respectării principiului contradictorialităţii procesului civil şi a dreptului la apărare. Din acest motiv, în cazul judecării cauzei cu nerespectarea normelor privind citarea, hotărârea pronunţată este lovită de nulitate.
Din aceleaşi considerente, ce caracterizează procedura citării, ca o instituţie fundamentală a procesului civil, prin art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a stabilit posibilitatea atacării cu contestaţie în anulare a hotărârilor irevocabile, în situaţia „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii", fără ca exercitarea acestei căi extraordinare de atac să fie condiţionată, cu privire la parte, de dovedirea producerii unei vătămări.
În cauză, din practicaua deciziei atacate cu contestaţie în anulare, rezultă că SC A.A.M. SRL Bucureşti nu s-a înfăţişat la termenul din 17 februarie 2002, fixat pentru judecarea recursului în anulare.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că, în cauza având ca obiect recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie, contestatoarea, în calitate de intimată-reclamantă, a fost citată prin afişare la sediul social.
Or, dispoziţiile art. 90 C. proc. civ. au în vedere înmânarea citaţiei, cu distincţiile prevăzute de textul menţionat, sintagmă care trebuie înţeleasă sub aspectul scopului citării, reprezentat de încunoştiinţarea efectivă a părţii despre existenţa procesului, pentru ca aceasta să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare.
Este adevărat că, potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., în cazuri determinate, citarea părţii se poate îndeplini legal şi prin afişarea citaţiei.
Însă, contestatoarea este persoană juridică, iar Decizia atacată a fost pronunţată la primul termen de judecată, la care această parte nu s-a înfăţişat.
Or, potrivit art. 921 C. proc. civ., „comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau, dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora".
Cum ipoteza refuzului primirii citaţiei nu se regăseşte în cauză, citarea prin afişare îndeplineşte condiţiile stabilite de textul menţionat, exclusiv în cazul în care, la acest prim termen fixat pentru judecarea recursului în anulare, se constată lipsa oricărei persoanei de la sediul intimatei-reclamante.
Din actele depuse la dosarul cauzei, în Şedinţa publică din data de 16 februarie, respectiv, certificatul de înmatriculare emis la data de 29 iulie 2002, rezultă că SC A.A.M. SRL Bucureşti are sediul în Bucureşti, pe strada G. nr. 4.
În ciclul ordinar al judecării cauzei, reclamanta menţionată a fost citată la sediul social din Bucureşti, B-dul T. nr. 45, precizat de aceasta prin cererea de chemare în judecată.
Ciclul ordinar al judecăţii s-a încheiat la data de 22 noiembrie 2001, când a fost pronunţată Decizia nr. 6953 de către secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă de recurs.
În raport cu cele două date menţionate, rezultă că schimbarea sediului social al societăţii comerciale reclamante a avut loc ulterior încheierii ciclului ordinar al judecăţii.
Or, art. 98 C. proc. civ. priveşte „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii". Faţă de împrejurarea schimbării ulterioare a sediului societăţii şi nu „în timpul judecăţii", dispoziţiile menţionate nu sunt incidente în cauză nici sub aspectul obligaţiei de aducere la cunoştinţa instanţei şi nici sub aspectul sancţiunii neluării în seamă a acestei modificări. Aşadar, în mod corect, contestatoarea a susţinut că nu a avut loc o încunoştinţare efectivă a acesteia despre existenţa procesului, aşa încât criticile formulate se constată a fi întemeiate.
Ca atare, urmare a neîndeplinirii legale a procedurii de citare, Decizia atacată este supusă cazului de anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de contestatoare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula Decizia atacată şi va fixa termen pentru judecarea recursului în anulare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de reclamanta SC A.A.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 30 din 17 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.
Anulează Decizia atacată.
Fixează termen, la 17 mai 2004, pentru judecarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, pentru când părţile se vor cita, intimatele-pârâte, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, sucursala regională Bucureşti – Ilfov, ca în precedent, iar intimata-reclamantă în Bucureşti, strada G., nr. 4, sectorul 6.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 8/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
