Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 60/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 23-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 60/CC/2015
Ședința Camerei de Consiliu de la 23.03.2015
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: P. D. E.
Grefier: G. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. a fost reprezentat de procuror O. S..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent F. E. A., având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 341 al. 6 lit. a C.p.p., solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de către petenta F. E. A. și menținerea actelor atacate având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost efectuate cercetările care se impun, iar soluțiile adoptate sunt legale și temeinice.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 04.02.2015, sub dosar penal nr._, petenta F. E. A. a formulat plângere împotriva ordonanței din 08.10.2014 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. în dosarul nr. 3788/P/2014 și a ordonanței nr. 769/II/2014 din 23.12.2014, prin care a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
În fapt, petenta a arătat că soluția dispusă prin ordonanța atacată este nelegală, întrucât contribuția tatălui la creșterea, educarea, învățătură și pregătire profesională a minorului este o obligație legală, prevăzută de Codul Civil în art. 529 al. 2 .Legea nu face distincție dacă obligația a fost stabilită prin hotărâre judecătorească sau a fost stabilită în fața notarului public, întrucât în ambele situații acestea sunt executorii.
S-a mai arătat că, este greșit temeiul de drept care a stat la baza respingerii plângerii respectiv art. 378 al. 1 lit. C. pr. P.. Codul penal prevede la art. 378 la lit. b „neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege”. Acest alineat prevede fără niciun dubiu că există infracțiunea prevăzută de acest articol. Art. 378 are aplicabilitate în toate situațiile prevăzute de lege, chiar și legea civilă. Obligația de întreținere este o obligație a părintelui în sarcina căruia s-a stabilit această obligație, fără a se face distincție că este stabilită prin hotărâre judecătorească sau părțile au stabilit de comun acord în fața notarului.
De asemenea, petenta a precizat că orice act în formă autentică este executoriu așa cum este și divorțul părților din prezentul dosar.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele 3788/P/2014 și 769/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța din data de 08.10.2014 dată de P. de pe lângă Judecătoria A. I. în dosar nr. 3788/P/2014, în temeiul art.314 al. 1 lit. a Cpp rap. la art. 315 al. 1 lit. b C pr pen și art. 16 lit. b Cp s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cp, reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece obligația de plată a pensiei de întreținere nu a fost stabilită pe cale judecătorească, plângere menținută prin ordonanța prim procurorului din data de 23.12.2014 dată în dosar nr. 769/II/2/2014
Analizând soluția de clasare a cauzei dispusă de procurorul de caz pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea petentei este fondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul de caz a dispus soluția de clasare cu încălcarea art. 314 alin. (1) C.p.pen. Astfel, deși potrivit dispozițiilor arătate procurorul trebuia să constate că au fost strânse probele necesare cu privire la existența infracțiunii, identificarea persoanelor și la stabilirea răspunderii acestora, judecătorul de cameră preliminară apreciază că organul de urmărire penală a concluzionat cu prea multă ușurință că nu se conturează comiterea vreunei fapte de abandon de familie.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reține disp. art. 378 Cp care definește noțiunea de abandon de familie în sensul că, săvârșirea de către persoana care obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale
b) neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege
c) Neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.
Din analiza plângerii formulate de către petentă, reiese că aceasta, în calitate de reprezentant legal al minorului F. I. D., a reclamat împrejurarea că debitorul obligației de întreținere, numitul F. I. nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea copilului minor F. I. D. conform convenției încheiate la notar odată cu emiterea certificatului de divorț.
Petenta nu a făcut încadrarea juridică a faptei reclamante, iar organul de cercetare penală a făcut încadrarea juridică a faptei în art. 378 al. 1 lit. c Cp, încadrarea juridică pe care instanța o apreciază ca fiind eronată, pentru că, plecând de la dispozițiile legale civile în materia obligației de întreținere, la cele privind modalitatea de desfacere a căsătoriei și la dispozițiile penale care definesc infracțiunea de abandon de familie, încadrarea juridică a faptei reclamate trebuia să se facă în art. 378 al. 1 lit. b Cpenal. .
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține faptul că numiții F. I. și F. E., sunt divorțați, iar din căsătoria acestora a rezultat copilul minor F. I. D., soții optând pentru desfacerea căsătoriei prin procedura notarială- conform înscrisului de la fila 7 și că de asemenea, obligația de întreținere a fost stabilită conform convenției de la filele 8-13, autentificată de notar.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reține faptul că în conformitate cu disp. N Cod civl, desfacerea căsătoriei se poate face prin divorț pe cale judiciară, pe cale administrativă sau prin procedura notarială,, în această ultimă situație fiind permis de lege ca părțile să stabilească contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, acordul pe acest aspect fiind chiar o condiție pentru desfacerea căsătoriei în această modalitate. Acordul de voință al părților cu privire la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului minor F. I. D. a fost realizat prin convenția de la filele 8-13, prin act autentic, astfel că părintele copilului minor, numitul F. I. și-a asumat obligația de întreținere a copilului minor. Chiar și în lipsa unui astfel de consimțământ, părintelui îi revine obligația legală de a întreține copilul său minor.
În acest context sunt aplicabile disp. art. 516 C civ, care definește subiectele obligației de întreținere, și în conformitate cu care, obligația de întreținere există între soț și soție, între rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege, dispoziții care se interpretează prin corelare și cu disp. art. 519 C civ care prevede ordinea de plată a întreținerii, respectiv: întreținerea se datorează în ordinea următoare:
a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați
b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat
c) Frații și surorile datorează întreținere după părinți, înaintea bunicilor.
Or, din examinarea actelor dosarului, câtă vreme soții au divorțat, iar părintele la care nu s-a stabilit domiciliul copilului minor și-a asumat obligația de întreținere a copilului minor, reiese că tatăl. Așa cum s-a expus și mai sus, chiar și în lipsa unui astfel de acord, tatăl are obligația legală de plată a pensiei de întreținere, până la împlinirea vârstei de 18 ani și eventual și mai departe dacă copilul merge la școală, dar nu mai mult de 26 de ani.
Cu toate acestea, procurorul de caz s-a pronunțat doar cu privire la infracțiunea prev. de 378 al. 1 lit. c Cp, nu și cea prev. de art. 378 al. 1 lit b Cp, încadrare juridică care trebuia să fie făcută în speța de față plecând tocmai de la disp. art. 378 al. 1 lit. c Cp, dar și de la situația concretă din speța de față. Câtă vreme nu s-a procedat la desfacerea căsătoriei între soți de către instanța civilă și nici nu s-a stabilit pensia de întreținere prin hotărâre judecătorească, nu se poate susține că neplata pensiei de întreținere stabilită prin înscris autentificat la notar de către debitorul obligației de întreținere are caracter civil, câtă vreme acesta are obligația legală de întreținere a copilului minor, nu doar în timpul căsătoriei, ci și după desfacerea căsătoriei.,
În acest sens, instanța reține faptul că procurorul de caz trebuia să administreze probe în concret care să vizeze starea de fapt reclamată de petentă, să facă o încadrare juridică corectă a faptei, mai ales că persoana vătămată este minoră, trebuind să prevaleze interesul superior al copilului minor, nu să concluzioneze sec, fără a se administra nicio probă, că este vorba de un litigiu civil
Prin urmare, organul de urmărire penală va trebui să reanalizeze cauza din punct de vedere al infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 al. 1 lit. b Cp și să dea o soluție cu privire la această infracțiune, urmând a administra orice mijloc de probă apreciat ca necesar pentru justa soluționare a cauzei și clarificarea tuturor celor mai susexpuse
Față de cele menționate, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. 6 lit. b Cpp va admite plângerea formulată de petenta F. E. A. și pe cale de consecință, va desființa soluția de clasare adoptată prin ordonanța nr. 3788/P/2014 din data de 08.10.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. și menținută prin ordonanța din data de 23.12.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., dată în dosar nr. 769/II/2/2014 și va trimite cauza la procuror pentru a se completa urmărirea penală
În baza art. 275 al. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 341 alin. 6 lit. b Cpp admite plângerea formulată de petenta F. E. A. și pe cale de consecință, desființează soluția de clasare adoptată prin ordonanța nr. 3788/P/2014 din data de 08.10.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. și menținută prin ordonanța din data de 23.12.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., dată în dosar nr. 769/II/2/2014 și trimite cauza la procuror pentru a se completa urmărirea penală
În baza art. 275 al. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 23.03.2015
PREȘEDINTE GREFIER
P. D. E. G. M.
Red. D.E.P.
Tehnored GM/4ex/10.04.2015
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Sentința nr. 117/2015. Judecătoria... | Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 118/2015. Judecătoria ALBA... → |
|---|
