Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Sentința nr. 62/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 05-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
SENTINȚA PENALĂ NR. 62
Ședința publică de la 05 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. B.
Grefier: C. H.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Bârlad – a participat procuror T. A. M..
Pe rol pronunțarea în cauza penală privind pe inculpatul P. I. și persoanele vătămate P. V. – I., P. C. și P. I. A. prin reprezentanți legali C. N. și C. Savița, având ca obiect „abandonul de familie (art. 305 C.p.)”, cauză ale căror dezbateri au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2015, și care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotărâre, și pentru care, în temeiul art. 391 al. 1 cod procedură penală, s-a acordat termen pentru pronunțare astăzi 05 martie 2015, fără citarea părților.
INSTANȚA
La data de 28.10.2013, prin rechizitoriul nr. 2156/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P. I., pentru săvârșirea infracțiunii abandon de familie – art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal vechi.
În actul de sesizare al instanței se reține faptul că inculpatul P. I., cu rea credință nu și-a îndeplinit obligația de întreținere stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, poziție pe care și-a menținut-o și în cursul procesului penal, motivând prin aceea că nu a avut veniturile necesare.
Din analiza actelor și probelor existente la dosar, instanța reține următoarele:
Inculpatul P. I. a fost căsătorit cu numita P. M., iar din căsătoria acestora au rezultat minorii: P. A. I., P. C., P. V. I. și P. R..
Prin sentința civilă nr. 480/18.02.2009 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă acțiunea formulată de inculpatul P. I., de încredințare a minorilor P. A. I., P. C., P. V. I., numita P. M. fiind obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor încredințați pârâtului.
Minora P. R. a rămas în grija numitei P. M..
Întrucât P. I., și-a abandonat copii minori încredințați spre creștere și educare, prin hotărârile cu nr. 53, 54, 55 din data de 04.02.2009 ale Consiliului Județean V., având în vedere interesul superior al minorului, minorii P. A. I., P. C., P. V. I. au fost încredințați în plasament numiților C. Savița și C. N., bunicii materni.
Prin sentința civilă cu nr. 892/24.03.2011 inculpatul P. I. a fost obligat, către numita C. Savița, la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor P. A. I. – 68 lei/lună, P. C. – 65 lei/lună și P. V. I. – 63 lei/lună.
Inculpatul P. I. nu a achitat pensia de întreținere, astfel cum a fost stabilită de instanță, și fiind audiat, în cursul cercetărilor efectuate de organele judiciare penale, a recunoscut că nu și-a executat obligația de plată, dar precizează că nu a avut mijloace financiare pentru a achita pensia de întreținere.
Potrivit art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal vechi - neplata cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă..
Potrivit art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal vechi - neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească,se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Infracțiunea de abandon de familie, în ambele reglementari, este o infracțiune continuă, și ea se consumă în primul moment de pasivitate al făptuitorului, la expirarea termenului minim prevăzut de legiuitor, și se epuizează, atunci când se pune capăt inacțiunii, fie prin îndeplinirea obligației, fie prin imposibilitatea de îndeplinire a obligației.
Această inacțiune – neplata pensiei de întreținere - realizează elementul material al infracțiunii de abandon de familie în prezența a 2 condiții:
- pensia să fie stabilită pe cale judecătoreasc;
- plata pensiei să nu se fi făcut timp de 2 luni.
Din punct de vedere al poziției psihice a făptuitorului în această inacțiune, pentru a ne afla în prezenta unei infracțiuni, este necesară o singura condiție - aceea că neplata să nu se datoreze relei credințe a făptuitorului, adică făptuitorul să nu cumva să aibă posibilitatea de a-și îndeplini obligația, dar să nu dorească a și-o îndeplini.
În prezenta cauză, obligația de plată stabilită în sarcina inculpatului P. I. este fundamentată pe o hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește termenul pentru neplată - 2 luni (vechiul cod penal)/3 luni (noul cod penal), acest termen, este un termen minim la expirarea căruia inacțiunea făptuitorului realizează elementul material al infracțiunii de abandon de familie, și începe să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ori de la data ultimei plăți.
Plata parțială sau acordarea unor alte bunuri sau valori, în schimbul obligației de plată, nu echivalează cu o plată deoarece pensia plătită nu este cea stabilită de instanță.
Organul de urmărire penală avea îndatorirea de a verifica și stabili când a fost făcută ultima plată (dacă a fost făcută vreuna) și din cel moment să verifice îndeplinirea trecerii termenului prev. de lege – 2 luni (având în vedere că urmărirea penală s-a efectuat sub imperiul dispozițiilor vechiului cod penal) – în care plata să nu fi fost efectuată, pentru a putea reține existenta îndeplinirii elementului material al infracțiunii.
Obligația de a verifica îndeplinirea lunară, de către inculpat, a obligației de plată stabilită prin hotărârea instanței, rezultă în mod direct din norma de incriminare, iar în lipsa unei astfel de verificări, nu se poate constată îndeplinită cea de a doua condiție legală pentru existența infracțiunii de abandon de familie, nu se poate stabili momentul consumării și cel al epuizării infracțiunii.
Nedeterminarea cu exactitate a momentului consumării infracțiunii – respectiv a stabilirii primelor două luni de neplată, atrage imposibilitatea analizării, din perspectiva noului cod penal, unde termenul de neplată este de 3 luni, a identificării, în concret a legii penale mai favorabile, fiind posibil (teoretic), ca în cea de a 3 lună, inculpatul să-și fi îndeplinit obligația de plată.
Nici din rechizitoriu și nici din materialul probator existent la dosar nu rezultă (ca fiind stabilite de organul de urmărire penală și nu susținute de persoana vătămată în plângere) care sunt cele două luni de neplată, din perioada martie 2011 – octombrie 2013, care fac îndeplinită cea de a doua condiție a normei de incriminare.
Nu are relevanță dacă după trecerea a cel puțin 2 luni de neplată a obligației de întreține, cu rea credință, P. I. și-a reluat executarea obligației ori a intrat în imposibilitate de plată, întrucât pentru cele 2 luni, suntem în prezența unei infracțiuni de abandon de familie – în forma consumată și epuizată a infracțiunii, și susceptibilă de a atrage răspunderea penală, evident în măsura în care nu intervin alte cauze legale de nepedepsire (spre ex. – prescripția).
Se reține însă doar generic și în abstract că inculpatul P. I. nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Deasemeni, în ceea ce privește reaua credință în executarea obligației de plată, singura probă din dosar prin care se încearcă susținerea acuzației că inculpatul P. I. ar fi avut posibilitatea de plată, este propria declarație a inculpatului, că a realizat ocazional venituri, că nu avea un loc de muncă stabil.
Nu există alte probe la dosar care să fie coroborate cu această declarație a inculpatului, probe care să fie de natură a verifica, lună cu lună, pe întreaga perioadă în care a existat obligația de plată a pensiei de întreținere, iar inculpatul nu și-a îndeplinit-o, dacă acesta avea posibilitatea de a-și executa obligația, transformând recunoașterea inculpatului într-o „regina a probelor„.
Pe baza acestor probe, la rândul său, instanța ar fi trebuit să stabilească, verificând fiecare lună în parte, pentru care obligația de plată a devenit scadentă, dacă inculpatul P. I. a realizat venituri, dacă a avut posibilitatea sau nu de a-și executa obligația în luna respectivă, și dacă neexecutarea obligației se datorează relei credințe a inculpatului sau altor cauze.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor din noul cod penal, pentru existența elementului material al infracțiunii se impune un termen de neplată mai mare de 3 luni, față de cel de 2 luni din veche reglementare, precum și faptul că minimul pedepsei închisorii din noul cod penal este mai mic decât în veche reglementare, instanța, apreciind că dispozițiile noului cod penal sunt mai favorabile, va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea de abandon de familie – art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal vechi, în infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal nou, art. 5 Cod penal nou.
Reținând faptul că inculpatul P. I. nu și-a îndeplinit întocmai obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă cu nr. 892/24.03.2011 a Judecătoriei Bârlad, dar constatând că din materialul probator existent la dosar nu se poate stabili, fără nici un dubiu și urma de tăgadă, că inculpatul P. I. nu și-a îndeplinit această obligație de plată, timp de 3 luni consecutive, astfel cum prevede noua normă de incriminare, precum și faptul că inculpatul, deși ar fi realizat venituri, având posibilitatea de a plăti contravaloarea pensiei de întreținere, a refuzat, cu rea credință să-și execute obligația, instanța, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod pr. Penală, art. 16, alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va achita pe inculpatul P. I., cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal nou, art. 5 Cod penal nou.
În temeiul art. 25 alin. 5 Cod pr. Penală, instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 275 alin. 3 cod pr. Penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar contravaloarea asistenței juridice din oficiu acordată inculpatului, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
1. Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului P. I., fiul lui N. și G., născut la data de 29.05.1974, în Bârlad, județul V., domiciliat în Bârlad, .. 1, jud. V., CNP –_, din infracțiunea de abandon de familie – art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal vechi, în infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal nou, art. 5 Cod penal nou.
2. În temeiul art. 396 alin. 5 Cod pr. Penală, art. 16, alin. 1 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpatul P. I., fiul lui N. și G., născut la data de 29.05.1974, în Bârlad, județul V., domiciliat în Bârlad, .. 1, jud. V., CNP –_, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal nou, art. 5 Cod penal nou.
Lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar contravaloarea asistentei juridice din oficiu acordată inculpatului 200 lei, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.03.2015.
Președinte, Grefier,
B. N. H. C.
Red. B.N.
Tehnored. H.C.
2 ex./01.04.2015
| ← Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
