Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Sentința nr. 646/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 646/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 646/2015
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul constituit din:
Judecător: M. G. M.
Grefier: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. F. S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută de art. 326 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul ales av. D. B. cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 8), lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul inculpatului arată că a luat legătura cu clientul său și acesta are cunoștință de termenul de judecată dar nu s-a putut prezenta deoarece este plecat din țară. Depune la dosarul cauzei o declarație notarială dată de inculpat prin care acesta arată că recunoaște fapta astfel cum aceasta a fost reținută în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura simplificată.
Reprezentanta Ministerului Public arată că se opune admiterii cererii inculpatului întrucât art. 375 Cod de procedură penală impune instanței de a proceda la ascultarea inculpatului, fiind necesară în acest sens prezența inculpatului.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței.
Instanța, constatând îndeplinite condițiile art. 374-375 Cod de Procedură penală, admite cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura simplificată.
Instanța întreabă procurorul și apărătorul inculpatului dacă au alte cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal din 1968 având în vedere efectele suspendării condiționate pe Vechiul Cod penal raportat la efectele suspendării sub supraveghere pe Noul Cod penal, respectiv intervenția reabilitării și neimpunerea vreunei obligații în sarcina inculpatului conform Codului penal din 1968.
Apărătorul inculpatului arată este de acord cu această solicitare.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv faptul că inculpatul a solicitat eliberarea unui nou permis de conducere știind că autoritățiile slovace îi reținuseră permisul în data de 14.08.2013. Precizează că inculpatul a declarat în mod fals în fața S.P.C.R.P.C.Î.V. Cluj că și-a pierdut în împrejurări necunoscute permisul de conducere deși de fapt acestuia i s-a reținut permisul permisul pentru că nu și-a achitat rovinieta.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită instanței ca în baza dispozițiilor art. 81, art.83 Cod penal din 1969 să se dispună suspendarea condiționată. Mai solicită și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta și solicită reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 10 Cod de procedură penală. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită instanței să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra pezentei cauze penale, reține că:
Inculpatul C. F. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.6082/P/16.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută si pedepsită de articolul 326 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 19.08.2013, a depus la ghișeul S.P.C.R.P.C.Î.V. Cluj o cerere în care declara că a pierdut în împrejurări necunoscute permisul categoria B cu ., solicitând eliberarea unui nou permis de conducere, în condițiile în care permisul îi fusese reținut de autoritățile slovace la data de 14.08.2013 ca urmare a încălcării normelor rutiere.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa (f 32-34), iar în fața instanței de judecată și-a precizat poziția procesuală în același sens printr-o declarație notarială autentificată la data de 04.05.2015 sub nr.909 de către BIN Iordăneascu și depusă la dosar anterior citirii actului de sesizare, prin care a solicitat soluționarea cauzei prin aplicarea art.374, alin.4, 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală (f 9).
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 374, alin.4 și art.375 raportat la art.396 din noul Cod de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Potrivit art.375 din Codul de procedură penală, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii. Deși exclusiv literal, acest text legal pare a impune ca și condiție de soluționare a cauzei penale în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), prezența inculpatului în fața instanței în vederea ascultării lui, coroborând acest text cu dispozițiile art.364, alin.4 din Codul de procedură penală, conform căruia, pe tot parcursul judecății, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu, instanța apreciază că acest drept la judecata în lipsă nu poate fi îngrădit inculpatului nici în cazul recunoașterii învinuirii, iar soluționarea cauzei conform acestei proceduri nu este condiționată de prezența și ascultarea efectivă a inculpatului, cu atât mai mult cu cât ascultarea acestuia privește doar recunoașterea învinuirii, or această recunoaștere poate avea loc și într-o altă formă autentificată ce poate fi echivalată cu ascultarea inculpatului sub acest aspect. O interpretare contrară ar genera o inechitate legală deoarece un inculpat recidivist, privat de libertate, care nu recunoaște învinuirea ar avea la dispoziție acest drept la judecată în lipsă, în timp ce un inculpat fără antecedente penale, învinuit pentru o faptă de o gravitate mult mai redusă și care recunoaște învinuirea, ar fi privat de dreptul la o judecată în lipsă, în ciuda faptului că art.364, alin.4 din Codul de procedură penală nu distinge, iar unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
Pentru aceste considerente, raportând art.375 din Codul de procedură penală la art.364, alin.4 din Codul de procedură penală, instanța apreciază că rațiunea art.375 din Codul de procedură penală nu a fost aceea de a îngrădi dreptul de a beneficia de soluționarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, prin condiționarea lui de prezența inculpatului în fața instanței pentru a fi ascultat sub acest aspect, ci de a subordona aplicarea acestei proceduri unei singure condiții, respectiv recunoașterea învinuirii și de a verifica îndeplinirea ei prin ascultarea inculpatului, dar în lipsa acestuia, nimic nu împiedică manifestarea voinței inculpatului într-o altă formă atâta vreme cât aceasta este autentificată cum este în cazul de față ( f 9).
Analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de inculpat în cursul urmăririi penale (f 32-34) cu procesul-verbal de sisizare din oficiu din data de 06 iunie 2014, (f 16), adresa S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj nr._/29.05.2014 (f 17, 20-23); actul de constatare a autorităților slovace, (f 25-26); declarația din data de 19.08.2013 prin care inculpatul a declarat pierderea permisului său de conducere (f 18); adresa nr._/TM/l 1.07.2014 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, (f 30) și plicul nr.1. conținând permisul de conducere . (f 36) instanța reține în fapt că din declarația inculpatului reiese că la data de 14 august 2013, acesta a condus un autovehicul din Germania spre România, tranzitând Slovacia, însă nu a reușit să își cumpere vignetă și fiind oprit de către autoritățile slovace, a fost sancționat cu o amendă în sumă de 100 euro, dar întrucât nu a avut bani să plătească amenda, i s-a reținut permisul de conducere.
Inculpatul a recunoscut că neavând bani pentru a achita amenda și având nevoie de permis de conducere, a hotărât să solicite eliberarea unui nou permis de conducere și în acest scop, la data de 19.08.2013, acesta a depus la ghișeul S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj o cerere prin a declarat neconform adevărului că ar fi pierdut în împrejurări necunoscute permisul de conducere categoria B eliberat de Poliția T., solicitând eliberarea unui nou permis de conducere (f 18, 19).
La data de 21.02.2014 permisul de conducere . pe care inculpatul l-a declarat ca fiind pierdut în împrejurări necunoscute, a fost trimis de către autoritățile slovace Direcției Rutiere din cadrul I.G.P.R., împreună cu corespondența nr. OPR-_ -OBCP 2013 care atestă faptul că acest permis fusese în realitate reținut la data de 14.08.2013, ca urmare a încălcării de către inculpat a normelor rutiere (f 23-26).
La data de 6 iunie 2014, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Cluj, Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la inculpatul C. F. S., fiind sesizate de către S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj prin adresa nr._/29.05.2014 referitor la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (f 17, 20-23).
Instanța apreciază că toate probele sus-menționate dovedesc fără nici un dubiu vinovăția inculpatului de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută și pedepsită de articolul 292 din Codul penal din 1968.
Potrivit art.5, alin.1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este Codul penal din 1968 întrucât deși limitele pedepsei închisorii prevăzute de ambele legi pentru infracțiunea comisă sunt egale (de la 3 luni la 2 ani) și ambele coduri prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, vechiul Cod penal permite prin art.81, ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal.
În consecință, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din Codul penal, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. F. S., din infracțiunea prevăzută de articolul 326 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de articolul 292 din Codul penal din 1968.
Având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța va condamna pe inculpat pentru infracțiunea comisă, la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a pedepsei și cuantumului acesteia instanța va avea în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de la început și a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii stării de fapt reale, descriind modul comiterii ei, că nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 37) și că este integrat armonios în familie și în societate, însă va reține în defavoarea inculpatului gravitatea faptei sale, pe care a comis-o conștient fiind de riscul de a fi descoperit caracterul mincinos al declarației sale, aspect ce denotă un curaj infracțional din partea inculpatului și desconsiderarea gravă a valorii sociale încălcate.
În consecință, în temeiul articolului 292 din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul C. F. S. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Față de circumstanțele sus-menționate instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în temeiul art.81 și art.82 din Codul penal din 1968, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din 1968 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpat generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal din 1968, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. F. S., din fapta prevăzută de articolul 326 din Codul penal în fapta prevăzută de articolul 292 din Codul penal din 1968.
În temeiul dispozițiilor articolului 292 din Codul penal din 1968, cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul C. F. S., fiul lui I. și I., născut la data de 02.10.1980 în T., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea Moldovenești, nr.173, jud.Cluj, CNP nr._, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 raportat la art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red /Dact.08.08.2015
M.M.G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
