Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 299/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 299/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 299/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 04.03.2015
Completul constituit din:
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: M. Ș. G.
Grefier: A. G. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror F. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de către petenta T. L. C., împotriva ordonanței procurorului din dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., precum și ordonanței nr. 1/II/2/2015 a prim-procurorului acestui parchet.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa petentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Judecătoria Cluj-N. este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C.p.p., constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) din C.p.p., respingerea plângerii formulate de către petent și menținerea ordonanței procurorului din data de 16.06.2014, precum și a ordonanței prim-procurorului din data de 20.01.2015, apreciindu-le ca fiind legale și temeinice. Apreciază că prezenta plângere este inadmisibilă prin prisma faptului că aceasta vizează ordonanța prim-procurorului și nu soluția de clasare emisă în cauză.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 13.02.2015, sub nr._, petenta T. L. C. a formulat plângere împotriva ordonanței Parchetului din data de 20.01.2015 din dosarul nr. 1/II/2/2015 prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de către petentă împotriva soluției pronunțate în dosarul nr._/P/2013.
În motivare, s-a arătat că parchetul ar fi dispus clasarea față de numitul G. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C.p., arătând că sar fi împlinit termenul de prescripție de 5 ani, având în vedere că fapta ar fi fost comisă în perioada 2004-2008. Se arată că plângerea a fost depusă la data de 20.12.2013, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 215 alin. (3) din C.p.p., în vigoare la acea dată.
Referitor la soluția prim-procurorului arată că, în plus, s-a reținut faptul că petenta nu ar fi propus probe în susținerea afirmațiilor sale, deși aceasta ar fi indicat ca mijloace de probă înscrisurile depuse și martori.
Susține că raportat la art. 154 lit. b) din C.p.p., termenul de prescripție este de 10 ani, astfel că în raport cu momentul depunerii plângerii, acesta nu ar fi fost împlinit.
În drept, a invocat prevederile art. 339 - 341 din C.p.p.
Din dispoziția instanței au fost atașate dosarul nr._/P/2013 și dosarul nr. 1/II/2/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În cadrul procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară nu s-au administrat probe noi, aceasta nefiind permisă de legea procesual penală în vigoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.12.2013, petenta T. LĂCĂRMIOARA C. a formulat o plângere penală împotriva numitului G. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. S-a relevat că în luna iunie 2004 ar fi fost contactată de acesta care i-a comunicat că ar avea probleme cu cămătarii pentru restituirea unor sume mari de bani. I-a propus încheierea unui contract fictiv, constând în cumpărarea de către G. Ș. a apartamentului petentei, urmând ca banii primiți împrumut de la bancă pentru „achiziționarea apartamentului” să fie folosiți de fapt pentru plata datoriilor. Suma împrumutată urma să fie restituită în rate lunare de către G. Ș., iar la finalul contractului de împrumut, urma ca dreptul de proprietate asupra apartamentului să fie restituit petentei.
Petenta ar fi fost convinsă să accepte propunerea, iar la data de 10.06.2004 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare fictiv. Suma primită de la bancă a fost dată de către petentă vărului său G. Ș., potrivit înțelegerii. În anul 2008, petentul ar fi achitat creditul inițial, însă a încheiat un nou contract de împrumut cu banca, aducând drept garanție același bun, apartamentul petentei. Deoarece ratele nu au fost achitate, banca a pornit executarea silită a apartamentului, sens în care a emis somația din data de 20.12.2011.
Prin ordonanța din data de 25.02.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C.p.
Prin ordonanța procurorului din data de 16.06.2014 emisă în dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. s-a dispus clasarea cauzei, în baza art. 315 alin. (1) lit. a) rap la atrt. 16 lit. f) din C.p.p., procurorul însușindu-și considerentele dezvoltate de organul de cercetare penală în cuprinsul referatului cu propunere de clasare.
În motivare, s-a reținut, în esență, că având în vedere că fapta sesizată ar fi fost săvârșită în perioada 2004-2008, s-ar fi împlinit termenul de prescripție de 5 ani.
Plângerea la prim-procuror a fost respinsă prin ordonanța din data de 20.01.2015 emisă în dosarul nr. 1/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
S-a reținut, că ultimul împrumut contractat de G. Ș., garantat cu ipotecă asupra apartamentului „achiziționat” de la petentă ar fi fost încheiat la data de 01.09.2008, astfel că prescripția răspunderii penale pentru presupusa infracțiune de înșelăciune s-ar fi împlinit la data de 31.08.2013.
Plângerea la instanță a fost formulată în termenul legal de 20 de zile, prevăzut de art. 340 alin. (1) din C.p.p.
Judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției de clasare.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a reținut în mod corect că pentru fapta reclamată a intervenit prescripția răspunderii penale.
Este atributul organului judiciar să stabilească legea penală mai favorabilă în cauză. În mod corect, s-a început urmărirea penală in rem de către organul competent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev de art. 244 alin. (1) și (2) din N.C.p., iar nu în raport cu dispozițiile Vechiului Cod penal.
Trebuie observat că ulterior datelor indicate ca fiind cele la care s-a săvârșit infracțiunea – datele încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și a celor de credit bancar (iunie 2004, respectiv 01.09.2008), a intrat în vigoare Noul Cod penal care a reconsiderat pericolul social abstract a numeroase infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, pentru forma agravată a înșelăciunii pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare. Termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din N.C.p.
Este evident că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, având în vedere că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.09.2013, anterior depunerii plângerii penale la organul judiciar. Această concluzie s-ar impune indiferent dacă în cauză s-ar fi reținut o unitate sau pluralitate de infracțiune: infracțiune continuată (pentru perioada 2004-2008) concurs între fapta din iunie 2004 și cea din 01.09.2008 (când s-a încheiat ultimul contract de împrumut de către făptuitor).
În aceste condiții, ar fi fost inutil ca organul de urmărire penală să continue cercetările pentru a stabili dacă s-a comis sau nu vreo infracțiune, fiind justificată, astfel, inacțiunea sa în privința administrării de probe.
În concluzie, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C.p.p., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta T. L. C..
Văzând și prevederile art. 275 alin. (2) și (5) din C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C.p.p.,
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta T. L. C., cu domiciliul în T., ., ., jud. Cluj, CNP_, împotriva ordonanței de clasare emise de procuror la data de 16.06.2014 în dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin ordonanța din data 20.01.2015 emisă în dosarul nr. 1/II/2/2015.
În temeiul art. 275 alin. (2) și (5) din C.p.p,
Obligă petenta la plata sumei de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, data de 04.03.2015.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
M. Ș. G. A. G. P.
Red. și tehnored. G.M.Ș.
Nr. ex. 4/30.04.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 266/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 318/2015.... → |
|---|
