Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Sentința nr. 784/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4144/211/2015
> ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 784/2015
Ședința publică din data de 12 iunie 2015
Completul constituit din:
Judecător de cameră preliminară: M. G. M.
Grefier: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza penală privind pe contestatorul D. R. D. și pe intimații B. G. A. și B. M. C. având ca obiect plângere împotriva ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 06.02.2015, dată în dosarul nr. 75/II/2/2014.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 05.06.2015 și apoi pentru azi 12.06.2015, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 09.03.2015, contestatorul R. D. D. a atacat Ordonanța nr.75/II-2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestator împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr._ din 25.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe B. G. A. și B. C. M., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal.
În plângerea sa, contestatorul a susținut în esență că în mod greșit a fost reținută de către procuror prescripția răspunderii penale deoarece termenul de prescripție nu a început să curgă la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, ci ulterior, la data de 17.12.2007, când apartamentul obiect al antecontractului a fost înstrăinat altor persoane decât promitentului cumpărător, că persoana vătămată a luat cunoștință de producerea unui prejudiciu ulterior încheierii antecontractului, că intimații au refuzat să se prezinte la notarul public pentru a încheia contractul în forma autentică, că intimatul a certificat prin semnarea antecontractului că este mandatarul mamei sale, deși procura menționată în preambulul actului era dată altor persoane, că persoana vătămată a primit numeroase promisiuni de restituire a sumelor încasate din partea intimatului și că infracțiunile au fost comise la data vânzării apartamentului altor persoane precum și la momentul refuzului restituirii sumei de 100.000 USD, încasate cu titlul de preț, iar nu la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare. A mai susținut că cercetările au vizat doar infracțiunea de înșelăciune, iar nu și pe cele prevăzute de art.290-293 din Codul penal.
Judecătorul de cameră preliminară a solicitat din oficiu și a fost atașat dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și Ordonanța nr.75/II-2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestator împotriva soluției procurorului.
În dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., finalizând cercetările efectuate, procurorul a dispus prin Ordonanța din data de 25.11.2014, clasarea cauzei privind pe B. G. A. și B. C. M., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal.
Împotriva acestei ordonanțe, contestatorul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. care a fost respinsă prin Ordonanța nr.75/II-2/2015 din 25.11.2014.
Împotriva Ordonanței nr.75/II-2/2015 din 25.11.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., contestatorul a formulat în termenul legal, plângere la Judecătoria Cluj-N. care a fost înregistrată sub nr.de mai sus.
Analizând dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară reține că plângerea înregistrată pe rolul instanței de către contestator, a fost îndreptată împotriva Ordonanței prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dar verificarea legalității si temeiniciei acestui act excede limitelor prevăzute de art.340, alin.1 din Codul de procedură penală, text de lege ce a instituit posibilitatea verificării legalității si temeiniciei soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, respectiv de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispuse prin ordonanță sau rechizitoriu.
În speță, Ordonanța dată de prim – procuror, prin care s-a respins doar plângerea formulată de contestator în temeiul art.339 din Codul de procedură penală nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere de art. 340 din Codul de procedură penală care vizează strict soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată.
Judecătorul de cameră preliminară are în vedere și decizia nr.57/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.283 din 11.04.2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Prin urmare, se impune respingerea plângerii formulate de către contestator împotriva Ordonanței nr.75/II-2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., ca inadmisibilă.
În consecință, în temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va respinge plângerea formulată de către contestatorul R. D. D. și va menține Ordonanța nr.75/II-2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestator împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr._ din 25.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la numiții B. G. A. și B. C. M..
Dar chiar dacă plângerea contestatorului ar fi fost admisibilă, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția procurorului de clasare este temeinică și legală, reținând că în mod corect a aplicat procurorul dispozițiile art.16, alin.1, lit.f din Codul de procedură penală față de numiții B. G. A. și B. C. M., dispunând clasarea cauzei față de aceștia ca urmare a prescrierii răspunderii penale.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reține, așa cum în mod corect a reținut și procurorul care a pronunțat soluția contestată, că în fapt, la data de 12.02.2007 între contestator, în calitate de beneficiar-cumpărător și intimata B. G. A., prin mandatar - intimatul B. C. M., în calitate de prestator vânzător, s-a încheiat un contract sub semnătură privată, având ca obiect construirea unui imobil de apartamente cu destinația locuințe și vânzarea de către prestatorul-vânzător către beneficiar a unui apartament situat în imobilul construit. Conform contractului, prețul convenit pentru apartamentul sus-menționat a fost de 100.000 USD, achitat la semnarea contractului (f 18-20 din dos.UP), dar din declarația făptuitorului B. C. M. (f 98-101 din dos.UP) susținută de extrasele din corespondența electronică dintre contestator și intimat (f 64-66, 77-91 din dos.UP) și de extrasul de cont de la fila 95, reiese că anterior încheierii contractului sus menționat, contestatorul și intimatul s-au înțeles să se asocieze în scop de investiție pentru achiziționarea unui teren în comun, fiecare investind suma de câte 60.000 USD. La data de 09.10.2007, intimatul B. C. M. a semnat împreună cu 5 vânzători un antecontract de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care și-a exprimat intenția de a cumpăra dreptul de proprietate asupra unui teren situat în jud.Cluj și înscris în TP nr._, eliberat la data de 13.08.2007, teren în suprafață de 42.684 mp, înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. top_/1 și_, prețul vânzării convenit fiind de 682.944 euro, sumă din care s-a achitat la semnarea actului, suma de 100.000 euro (f 92-93 dos.UP). Contestatorul a susținut în plângerea sa că ulterior semnării contractului din 12.02.2007, intimata B. G. A. nu și-a mai executat obligația contractuală de a-i preda apartamentul promis, ci l-a înstrăinat unei alte persoane.
Analizând dosarul cauzei și probele administrate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., instanța apreciază că în cauză s-au efectuat toate actele de cercetare penală necesare pentru soluționarea plângerii penale formulate de contestator împotriva intimaților.
Procurorul a dispus prin Ordonanța din data de 25.11.2014, clasarea cauzei față de numiții B. G. A. și B. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de articolul 244, alin.1 din Codul penal, reținând art.16, alin.1, lit.f din Codul de procedură penală, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta cercetată.
Analizând motivul invocat de contestator în plângerea sa raportat la starea de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate, judecătorul constată că procurorul a calculat în mod corect termenul de prescripție a răspunderii penale în cauză.
Potrivit art.5, alin.1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art.154, alin.1, lit.d din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale aplicabil în cauză este de 5 ani întrucât pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
Raportând acest termen la data săvârșirii faptei reclamate, adică la data încheierii contractului (12.02.2007), judecătorul reține că termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 12.02.2012.
Este real că potrivit art.155, alin.1 din același Cod penal, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, însă primul act de cercetare penală a fost efectuat în cauză doar la data de 09.08.2012 (f 97), deci mult după împlinirea termenului anterior menționat.
Contestatorul a contestat momentul reținut de procuror ca moment al începerii cursului termenului de prescripție, susținând că acesta nu ar fi data încheierii contractului încheiat între părți, adică 12.02.2007, ci fie data înstrăinării ulterioare în favoarea unei alte persoane, a apartamentului promis contestatorului, fie data refuzului intimatului de a restitui contestatorului suma încasată cu titlul de preț, însă judecătorul reține că potrivit art.244 din Codul penal, infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Or inducerea în eroare a contestatorului de către intimați, cu urmarea pierderii de către acesta a apartamentului promis prin contractul încheiat la data de 12.02.2007, nu putea avea loc, nici la data înstrăinării apartamentului în favoarea unei alte persoane, întrucât contestatorul nu a participat în nici o formă la încheierea acelui act de vânzare cumpărare și nici la data pretinsului refuz al intimatului de a remite contestatorului suma încasată cu titlul de preț, moment raportat la care nu se poate reține în sarcina intimaților, nici prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și nici prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate față de contestator, ci pur și simplu refuzul de a executa o obligație asumată printr-un contract. Așadar singurul moment raportat la care s-ar putea discuta în cauză despre o eventuală intenție frauduloasă a intimaților, manifestată în dauna contestatorului prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate față de acesta, este momentul semnării contractului din 12.02.2007, la încheierea căruia contestatorul și-a exprimat acordul și a cărui executare, acesta a susținut că intimații refuză să o împlinească. În cazul infracțiunii de înșelăciune, intenția de a înșela se consumă în momentul în care, sub imperiul împrejurării neconforme cu realitatea, persoana înșelată ia o decizie și acționează, pricinuindu-și ca urmare o pagubă. În speță, nici înstrăinarea apartamentului în favoarea unei alte persoane și nici pretinsul refuz al intimatului de a remite contestatorului suma încasată cu titlul de preț nu se întemeiază pe vreo decizie a contestatorului luată sub imperiul înșelării sale de către intimați. Ele sunt independente de orice acțiune a acestuia și pot constitui cel mult o materializare a unei intenții frauduloase consumate la data încheierii contractului din 12.02.2007, contract care se întemeiază pe o decizie a contestatorului, ce a acționat pe baza împrejurărilor cunoscute în momentul respectiv. Oricum, dincolo de prescripție, intenția intimaților de a frauda este cel mult îndoielnică, fapta reclamată de contestator având pronunțate valențe de natură civilă privind materia executării contractelor.
În privința infracțiunilor de fals invocate de contestator, judecătorul de cameră preliminară reține incidența aceleiași cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv prescrierea răspunderii penale.
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va obliga contestatorul să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
În temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de către contestatorul R. D. D., cu domiciliul procesual ales în B., ..53, ..
Menține Ordonanța nr.75/II-2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestator împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr._ din 25.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe B. G. A. și B. C. M., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ..46F, ..
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, obligă contestatorul să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red./Dact 24.09.2015
M.M.G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 717/2015.... | Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 884/2015. Judecătoria... → |
|---|
