Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 884/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 884/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8826/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ Nr. 884/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. B.
Grefier K. T.
Ministerul Public reprezentat prin procuror T. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul H. I., trimis in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
La apelul nominal făcut in cauză se prezintă inculpatul H. I. asistat de apărător desemnat din oficiu av. P. P. A., persoana vătămată M. Z., lipsă fiind partea civilă M. A., persoanele vătămate C. F., T. E., martorele T. F. M. și V. Z. F..
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că s-a depus la dosar procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis in privința martorei V. Z. F. din care rezultă că aceasta nu a fost găsită la adresa indicată, fiind plecată in oraș, posibil la Judecătoria Cluj, aspect relatat de numitul D. V..
Instanța constată că s-a depus la dosar procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis in privința martorei T. F. M. din care rezultă că aceasta nu a fost găsită la adresa indicată, din discuțiile telefonice purtate cu aceasta rezultând că nu se poate prezenta din cauza unor probleme de familie.
Se stabileste identitatea inculpatului H. I. potrivit certificatului de naștere al acestuia.
Avand in vedere ca procedura de citare este legal indeplinita si cauza se afla in stare de judecata dispune a se da citire actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata potrivit art 374 alin 1 NCPP
Instanța, aduce la cunoștință inculpatului drepturile prevăzute de art. 83 NCPP, respectiv art. 108 NCPP privind „Comunicarea drepturilor și a obligațiilor”. incheind un proces verbal in acest sens
Instanta comunică inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia iar conform art 374 alin 2 NCCP explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce respectiv că la data de 01.11.2011, în jurul orei 23:00 a incendiat baraca din lemn nr. 100 situată pe .. din Cluj-N. după ce în prealabil a stropit-o cu material combustibil pentru propagarea rapidă a flăcării, cauzând distrugerea totală a acestei construcții și a altor 3 (trei) barăci învecinate precum și a unui garaj asupra cărora flăcările s-au extins, în contextul în care focul a fost stins doar datorită intervenției prompte și eficiente a pompierilor si îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului faptul că acest dosar a parcurs etapa procesuală a camerei preliminare, au fost invocate excepții de către inculpat, acestea au fost respinse de către judecătorul de cameră preliminară, incheierea a rămas definitivă, constatându-se regularitatea sesizării instanței, legalitatea și loialitatea administrării probelor, astfel incât nu este inlăturată nici o probă care a fost administrată in faza de urmărire penală.
Instanta comunică persoanei vătămate M. Z. drepturile procesuale prevazute de art 112 al.2 NCPP incheind un proces verbal in acest sens și aduce la cunoștința acesteia că se poate constitui parte civilă in cauză până la inceperea cercetării judecătorești având obligația de a preciza natura, intinderea prejudiciului și probele care le administrează in vederea dovedirii prejudiciului.
Instanta aduce la cunostinta inculpatului continutul art 374 alin 4 NCCP si pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10)-când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Inculpatul, arată că a înțeles învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare, respectiv că i-a fost comunicat rechizitoriul în camera preliminara, la fel și încheierea de cameră preliminară, si, arată că nu înțelege ca judecata să se realizeze potrivit procedurii simplificate, întrucât nu recunoaște învinuirea ce i se aduce.
Nefiind formulată de către inculpat o cerere de aplicare a dispozițiilor art.374 al.4 C.p.p., instanța va aplica dispozițiile procesual penale de drept comun, astfel incât intreaba procurorul, persoana vătămată M. Z. și apărătorul inculpatului dacă contestă probele administrate in faza de urmărire penală, dacă sunt cereri noi de formulat, daca da pune in vedere sa arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace identitatea si adresa martorilor sau expertilor.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că nu contestă probele din urmărire penală și nu formulează cereri noi.
Apărătorul inculpatului contestă declarația persoanei vătămate M. A. de la filele 43, 44 dosar urmărire penală, a persoanei vătămate C. F. de la filele 37, 38 dosar urmărire penală, a persoanei vătămate M. Z. de la fila 33-34, 35 dosar urmărire penală, a martorei T. F. M. de la filele 30-31 dosar urmărire penală, a martorei V. Z. F. de al filele 25-28, 29 dosar urmărire penală sub aspectul temeiniciei, deoarece declarațiile conțin elemente contradictorii. S-au luat declarații a doua zi după incendiu și ulterior in luna decembrie și in anul 2015 și există neconcordanțe intre cuprinsul acestor declarații.
Având in vedere că procedura este legal indeplinită, cauza se află in stare de judecată, instanța potrivit art 376 NCPP dispune inceperea cercetării judecătorești sens in care fiind inculpatul prezent, pune in discuție audierea acestuia in condițiile in care dorește să dea o declarație.
Reprezentanta Ministerului Public, persoana vătămată M. Z. și apărătorul inculpatului arată că sunt de acord cu audierea inculpatului.
Inculpatul arată că dorește să dea o declarație in fața instanței de judecată.
Instanta trece la ascultarea inculpatului H. I., declaratia acestuia fiind consemnata . atasat dosarului cauzei.
Instanța pune in discuție audierea persoanei vătămate M. Z..
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul inculpatului arată că sunt de acord cu audierea persoanei vătămate M. Z..
Instanta trece la ascultarea persoanei vătămate M. Z., declaratia acesteia fiind consemnata . atasat dosarului cauzei.
Instanța cu privire la poziția apărătorului inculpatului de contestare a declarațiilor persoanelor vătămate și a martorilor din faza de urmărire penală, in baza art.100 C.p.p. apreciază că nu se impune reaudierea acestora, chiar dacă sunt contestate sub aspectul temeiniciei, intrucât trebuie să existe necesitatea și utilitatea administrării acestor probe, ori apreciază că nu se impune audierea acestor persoane.
Cu privire la martorele V. Z. F. și T. F. M. având in vedere conținutul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere, instanța pune in discuție aplicarea dispozițiilor art. 381 al.7 C.p.p. respectiv declarațiile date de aceste martore in faza de urmărire penală de la filele 25-28, 29 respectiv 30-31, să fie avute in vedere la soluționarea cauzei
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune aplicării dispozițiilor art.381 al.7 C.p.p.
Apărătorul inculpatului consideră că este necesară reaudierea persoanelor deoarece declarația luată a doua zi după eveniment și cea dată in martie 2015 conțin elemente contradictorii, chiar și declarațiile martorelor intre ele sunt contradictorii deoacere una dintre fete declară că a fost impreună cu cealaltă, cealaltă declară că a fost singură. I se pare absurd să existe asemenea diferențe, mai ales că declarațiile au fost luate la scurt timp după eveniment. Când a fost luată prima declarație la 2.11.2011 persoana vătămată C. F. era de față, persoană care avea o calitate in dosar.
Instanța face aplicarea dispozițiilor art.381 al.7 C.p.p. cu privire la declarațiile date de către martorele V. Z. F. și T. F. M. in faza de urmărire penală, urmând a fi avute in vedere la soluționarea cauzei, declarații aflate la filele 25-28, 29 respectiv 30-31 dosar urmărire penală.
Instanța il intreabă pe inculpat dacă este de acord cu prestarea unei munci nerenumerate in folosul comunității in cazul in care va fi găsit vinovat și se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
Inculpatul arată că este de acord să presteze o muncă nerenumerată in folosul comunității in cazul in care va fi găsit vinovat.
Inculpatul contestă valoarea pretențiilor formulate de persoana vătămată M. A., apreciază că baraca acestuia a costat 500 de lei.
Instanta intreaba procurorul, persoana vătămată M. Z. și apărătorul inculpatului daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.
Reprezentanta Ministerului Public, persoana vătămată M. Z. și apărătorul inculpatului arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat.
Nemaifiind de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti instanta potrivit art 387 NCPP declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul in dezbateri in conformitate cu art. 388 NCPP.
Reprezentanta Ministerului Public cu privire la legea penală mai favorabilă, arată că conform noului Cod penal limitele de pedeapsă pe incadrarea art.253 al.1 și 4 C.pen. sunt mai reduse față de limitele prevăzute in vechiul cod la art.217 al.1 și 4 C.pen. și având in vedere că inculpatul nu se află in stare de recidivă in condițiile in care i s-ar aplica o pedeapsă cu suspendare, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche, chiar și condițiile de supraveghere sunt mai favorabile decât pe noua lege, nu trebuie să presteze o muncă nerenumerată in folosul comunității, și obligațiile de supraveghere sunt mai ușoare. Din acest punct de vedere apreciază că legea penală mai favorabilă in cauză, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt ceva mai mari, este legea veche incadrare art. 217 al.1 și 4 C.pen.
Pe fondul cauzei, din probele administrate in cauză apreciază că starea de fapt reținută in rechizitoriu este dovedită și de asemenea și vinovăția inculpatului este dovedită. In acest sens, din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că incendiul s-a produs la data de 1.11.2011 și din declarațiile martorelor, persoane care declară că se aflau in preajmă, au auzit cearta dintre inculpat și persoana vătămată M. Z., martorele declară că au auzit că se certau de la faptul că concubina acestuia nu dorea să ii dea o sticlă cu petrol, că inculpatul amenința că incendiază baraca și că imediat au văzut-o pe concubina inculpatului ieșind din baracă cu copii, iar inculpatul s-a urcat pe baraca și stropea și pe pereti cu un lichid dintr-un recipient. Declară că au văzut și că a aruncat un chibrit, baraca a luat foc și s-au extins flăcările. Una dintre martore declară că a alergat imediat in baraca la mama sa pentru a o anunța că inculpatul a dat foc la baraca, pe când s-a intors nu l-a mai văzut, iar cealaltă declară că inculpatul alerga peste calea ferată. Chiar și persoana vătămată M. Z. declară că imediat după incendiu toată lumea vorbea că inculpatul ar fi dat foc acelor bărăci din lemn.
Apreciază că din toate aceste probe vinovăția inculpatului este dovedită, inculpatul este cel care a dat foc acelor bărăci, le-a distrus prin incendiere, astfel că vinovăția lui este dovedită și in baza art. 217 al.1, 4 C.pen. de la 1969 solicită a se dispune condamnarea acestuia la pedeapsa inchisorii. Ca modalitate de executare a pedepsei, solicită a se dispune suspendarea sub supraveghere conform, art.86 ind.1 C.pen. de la 1969, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a doua C.pen. In baza art. 71 al.5 C.pen. de la 1969 pe perioada suspendării sub supraveghere suspenda pedepsele accesorii. Pe latura civilă solicită a se constata că persoanele vătămate M. Z., C. F. nu s-au constituit părți civile iar cu părivire la constituirea de parte civilă formulată de M. A. solicită admiterea ei și obligarea incupatului la plata despăgubirilor civile in măsura in care au fost dovedite. In baza art.274 al.1 C.p.p. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuierlilor judiciare către stat.
Persoana vătămate M. Z. arată că nu poate să spună dacă inculpatul a dat foc sau nu barăcilor, dacă nu a văzut.
Apărătorul inculpatului in ceea ce privește legea penală mai favorabilă, este de acord cu reprezentanta Ministerului Punlic, legea penală mai favorabilă fiind vechiul Cod penal având in vedere că se poate dispune o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Face o prezentare a decalarațiilor date de către martorele T. Z. și V. F. arătând că in cauză s-au dat două declarații unul in data de 2.11.2011 și ulterior in anul 2015. In prima declarație martora V. Z. care avea 13 ani a declarat faptul că era afara și a auzit inculpatul cum se certa cu persoana vătămată M. Z., iar apoi a declarat că l-a văzut pe inculpat cum stropea baraca, și-a dat seama că se intâmplă ceva, a mers a mirosit sticla, a simtit că este petrol și a mers in casă ca să o cheme pe mama ei. Ulterior când a iesit din casă, bara a luat deja foc și pe inculpat l-a văzut plecând. In 2015 a dat declarații mai exacte decât cele date a doua zi după eveniment și a declarat că știe exact și motivul pentru care se certau, l-a văzut pe inculpat că stropește baraca și că aruncă o brichetă de peretele barăcii și așa baraca a luat foc. Aceste două declarații sunt contradictorii odată a zis că nu a văzut când a aprins efectiv baraca pentru că era acasa in bara cu mama ei și ulterior a văzut și momentul in care a aruncat bricheta. De asemenea fiecare declarați se termină cu o afirmație in prima declarație “Sunt convinsă de faptul că H. I. este cel care a provocat incendiul, am văzut când o bătea pe concubine sa M. Z. și când o amenința că ii dă foc” in timp ce declarația din 2015 declarația se incheie “Afirm cu certitudine că H. I. a dat foc barăcii intrucât intrucât l-am văzut când a aruncat cu bricheta aprinsă inspre peretele barăcii pe care pe care il stropea cu combustibil”. Arată că se contrazic aceste afirmații și se intreabă cum după 3 ani de la data primei declarații a putut să vină cu o declarație mai exactă, mai ales că avea o vârstă fragedă, 13 ani, când amintirile nu rămân intipărite in minte și după părerea sa a fost influențată de ce a auzit după aceea in comunitate. Din zvonuri toți au auzit că inculpatul a dat foc barăcii, dar nu au văzut.
La fel și martora T. F. M. declară că l-a văzut pe inculpat stropind cu ceva lichid baraca și că a aruncat cu chibrit nu cu o brichetă pe acoperișul barăcii, nu pe peretele barăcii, deci din declarațiile martorelor inculpatul se aflau in două locuri diferite in momentul in care ar fi aprins baraca. Apreciază că ar fi fost important să se precizeze ce marcă avea bricheta pentru că nu orice brichetă poate să fie aruncată și să dea foc, o brichetă normală nu poate să stea aprinsă. Ar fi trebuit lămurite contradicțiile dintre declarațiile pe care le-au dat cele două martore. D. martora T. face referire la faptul că s-a aflat la locul faptei impreuna cu martora V., martora V. in nici una dintre declarații nu face referire la faptul că se mai afla incă o persoană acolo. De asemenea martora V. a declarat că in baraca nu se afla nimeni in momentul in care inculpatul stropea cu benzină și i-a dat foc, in schimb martora T. declară ca după ce baraca a luat foc a ieșit persoana vătămată M. Z. cu copii. Din nou este o contradicție destul de mare, care ar putea duce la o diferită incadrare juridică.
Declarațiile au fost luate de față fiind și persoana vătămată C. F., care este o persoană mai influentă in acea comunitate, avea un venit, avea mașină, deci era un lider și declarația unei persoane de 13 ani poate fi ușor influențată in cazul in care de față se află o persoană pe care ea o rerspectă și care iși poate impune părerea și ideile pentru că avea interes in soluționarea favorabilă a cauzei având un prejudiciu. La fel și C. F. are declarații contradictorii, in prima declarație declară că s-a aflat in cursă cu taxiul și a fost sunat să meargă acasă pentru că arde ceva acolo, in cea de-a doua arată că se afla in comunitate și a auzit afară gălăgie, a ieșit și a văzut focul. Toate declarațiile sunt contradictorii. Toate persoanele in afara martorelor declară că nu au văzut cine a dat foc, se aflau in baraca propire si au ieșit afară din cauza zgomotului.
Având in vedere contradicțiile intre declarațiile tuturor persoanelor implicate in dosar, consideră că exită un dubiu foarte mare cu privire la cine este persoana care a dat foc barăcii. Ne aflăm in fața principiului in dubio pro reo care profit inculpatului. Apreciază că declatațiile martorelor din anul 2015 au fost influențate de aceste zvonuri care au circulat in comunitate pe parcursul a trei ani și jumătate. In consecință in principal față de cele relatate solicită achitarea inculpatului in baza art.396 al.5 coroborat cu art.16 al.1 lit c C.p.p. nu există probe cu privire la săvârșirea faptei de către inculpate. Dacă se consideră că susținerile nu sunt pertinente, in subsidiar achiesează la susținerile reprezentantei parchetului și in eventualitatea unei condamnări solicită a se dispune o pedeapsă suspendată condiționat.
Inculpatul H. I. având ultimul cuvânt, arată că nu are cum să se apere cu atâția martori. Lasă soluția la aprecierea instanței. Precizează de asemenea că martorii au ură pe el iar C. este . in comunitate. In toate declarațiile numai el este acuzat. Având trei copii cum poate să cradă cineva că și-a dat foc la baracă. Cearta e ceartă dar nu lași copii in drum.
Instanța lasă cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj N. s-a dispus trimiterea în judecatǎ, în stare de libertate, a inculpatului H. I., fiul lui I. și I., născut la data de 10.05.1978 în Cluj-N., jud. Cluj, locuind efectiv în Cluj-N., .. 5, jud. Cluj, posesor al CIP, ., nr._, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în esențǎ, că la data de 01.11.2011, în jurul orei 23:00 a incendiat baraca din lemn nr. 100 situată pe .. din Cluj-N. după ce în prealabil a stropit-o cu material combustibil pentru propagarea rapidă a flăcării, cauzând distrugerea totală a acestei construcții și a altor 3 (trei) barăci învecinate precum și a unui garaj asupra cărora flăcările s-au extins, în contextul în care focul a fost stins doar datorită intervenției prompte și eficiente a pompierilor
Situația de fapt expusǎ în cadrul actului de sesizare a fost întemeiatǎ pe mijloacele de probă administrate în cursul urmǎririi penale, respectiv Proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 7);Proces-verbal de cercetare a locului faptei împreună cu planșa foto anexă (f. 9-19);Proces-verbal de constatare (f. 20);Procese-verbale de intervenție ale ISU – Detașamentul de Pompieri „A. I.” Cluj-N. (f. 21-24);Declarațiile martorei V. Z.-F. (f. 25-28, 29);Declarația martorei T. F.-M. (f. 30-31);Declarațiile persoanei vătămate M. Z. (f. 33-34, 35);Declarațiile persoanei vătămate C. F. (f. 37,38);Declarațiile persoanei vătămate Țanca E. (f. 40, 41);Declarațiile persoanei vătămate M. A. (f. 43,44);Declarațiile inculpatului H. I. (f. 47, 50);Fișa de cazier judiciar a inculpatului H. I. (f. 51);Adresa nr. 943.891/25.03.2015 emisă de către Secția 2 Poliție Rurală Apahida (f. 53).
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a cooperat cu organele judiciare, nerecunoscând comiterea faptei.
În cursul judecății, după ce instanța i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 374 alin. (4) din C. p. p., respectiv condițiile și efectul desfășurării judecății potrivit procedurii simplificate, inculpatul a reliefat împrejurarea că nu recunoaște fapta ce a fost reținută de P. în cuprinsul actului de sesizare și că nu solicită ca judecata să se facă în baza procedurii aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la activitatea materială a inculpatului
Numita M. Z. a avut o relație de concubinaj cu inculpatul H. I. în perioada anilor 2002-2011 iar în anul 2005 cei doi și-au construit o baracă din lemn pe . .. din Cluj-N.. Pe fondul unor neînțelegeri dezvoltate în decursul timpului, la data de 01.11.2011 inculpatul H. I. a exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate M. Z., amenințând-o totodată că va da foc barăcii în care cei doi locuiau. Cunoscând caracterul violent al concubinului său, M. Z. a ascuns sticla de petrol pe care o foloseau pentru treburi gospodărești și a plecat din locuință la verișoara „C.” care locuia în apropiere. În jurul orei 23:00, M. Z. declară că a ieșit în stradă datorită forfotei create în zonă și a constatat că baraca sa ardea iar incendiul se extindea la alte construcții din împrejurimi.
Martora minoră V. Z.-F. a susținut că în noaptea de 01.11.2011, în jurul orei 22:00, i-a auzit pe vecinii săi H. I. și M. Z. certându-se, ultima refuzând să îi remită concubinului său o sticlă de petrol. La scurt timp după incident martora l-a observat pe inculpatul H. I. cum a împrăștiat conținutul unei sticle pe pereții barăcii în care locuia, astfel că, de teamă, V. Z.-F. s-a dus să-și anunțe mama. Când s-a întors a văzut cum baraca persoanei vătămate M. Z. fusese cuprinsă de flăcări iar inculpatul H. I. o luase la fugă înspre calea ferată în direcția .>
Cu ocazia ultimei audieri în cauză, martora V. Z.-F. a învederat că l-a observat pe inculpat aruncând cu o brichetă aprinsă înspre baracă, construcția luând foc instantaneu. Văzând cum se extindeau flăcările, martora a fugit să anunțe și alte persoane despre incendiu iar în momentul în care s-a întors la fața locului, inculpatul H. I. nu era de găsit.
Potrivit martorei T. F.-M., în vârstă de 12 ani la momentul incidentului, în seara zilei de 01.11.2011 se juca pe . orei 23:00, în timp ce se deplasa spre un robinet public din zonă pentru a aduce apă împreună cu prietena ei V. Z.-F., i-a auzit pe vecinii săi „I.” (inculpatul H. I.) și pe „Zamfiruța”, poreclită „T.” (persoana vătămată M. Z.) certându-se. La revenire martora l-a văzut pe inculpat cățărat pe baracă și stropind cu un lichid dintr-o sticlă pet. Inculpatul „a aruncat cu un chibrit iar acoperișul a luat foc instantaneu. În aproximativ un minut Zamfiruța a ieșit din baracă împreună cu copiii săi și a plecat la o rudă de-a sa care locuiește tot pe .-N. iar I. a coborât de pe baracă și a fugit înspre calea ferată. În scurt timp au ieșit mai mulți vecini din barăci, au fost anunțați pompierii și până la sosirea acestora am observat că incendiul s-a extins la alte trei barăci care au ars în totalitate”.
Focul care a cuprins baraca personală a inculpatului H. I. (baraca nr. 100) s-a extins cu repeziciune și a învăluit locuințele și garajul din lemn ale numiților C. F. (baraca nr. 94 și anexa), Țanca E. (baraca nr. 97) și M. A. (baraca nr. 96). Persoanele vătămate nu au văzut momentul declanșării incendiului însă au afirmat cu toții că numita M. Z. le-a precizat faptul că H. I. este cel care a stropit pereții interiori și exteriori ai barăcii proprii cu petrol, după care a incendiat construcția.
La momentul intervenției echipajului de pompieri, inculpatul H. I. nu a fost depistat în zona deflagrației. În urma cercetării locului faptei s-a stabilit că patru barăci de pe . . în totalitate iar un garaj construit tot din material lemnos a ars în proporție de 50%, aspectele fiind fixate și prin fotografii judiciare.
Din procesele verbale de intervenție din data de 01.11.2011, întocmite de către pompieri din cadrul ISU „A. I.” Cluj rezultă că primul material care s-a aprins a fost petrolul în cazul barăcii inculpatului H. I. și respectiv lemnul în cazul barăcilor învecinate unde focul s-a extins.
Inculpatul H. I. s-a sustras anchetei penale iar cu ocazia declarației din data de 07.03.2015 acesta a negat că ar fi incendiat barăcile, susținând că la data producerii distrugerii ar fi fost legitimat și sancționat contravențional de către poliția din Apahida, la sediul căreia ar fi rămas până a doua zi. Susținerile inculpatului sunt mincinoase, astfel cum rezultă din adresa nr. 943.891/25.03.2015 comunicată de către Secția 2 Poliție Rurală Apahida.
Asupra infracțiunii săvârșite
Astfel cum prevede art. 217 alin 1 din C. pen. 1969, Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun precum si inlaturarea masurilor luate se pedepsesc cu inchisoarea de la o luna la 3 ani sau cu amenda Fapta prevăzută de art. 217 alin 3 c. penal de la 1969 este o forma agravata a textului de baza si anume daca distrugerea degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare se savarseste prin incendiere,explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani
Așadar, în temeiul normelor de incriminare anterior menționate, răspunderea penală în considerarea săvârșirii unei infracțiuni de distrugere în forma agravată prevăzută de art. 217 alin 1,4 C. penal de la 1969 sau art 253 alin 1,4 c. penal poate fi antrenată numai în măsura în care sunt îndeplinite trei condiții de tipicitate: distrugerea sa fie savarsita cu intentie si care sa fie dovedita in sarcina agentului, sa se produca distrugerea ,degradarea aducerea in stare de neintrebuintare a bunului și fapta să fi fost comisă prin incendiere, explozie ori un alt asemenea mijloc respectiv sa rezulte pericol public sau de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri, impunându-se așadar examinarea concretă a cerințelor amintite, pentru a se verifica măsura în care acestea ar fi întrunite în prezenta cauză. În fine, se impune, totodată, precizarea că elementul ce conferă un caracter agravat faptei incriminate de art. 217 alin 1 C. penal de la 1969 in prezenta reglementare art 253 alin 1 C. penal este distrugerea prin incendiere, explozie, în sensul că producerea urmării periculoase se datorează împrejurării că s-au folosit mijloace de incendiere.
În primul rând, în ce privește distrugerea bunurilor in speta nu poate fi negat aspectul că aceasta a fost provocată de către inculpatul care a aruncat material inflamabil asupra baracii sale apoi a aprins un chibrit luand foc propria îbaraca iar ficul extizandu-se si in imprejurimi arzand si alte bunuri, așadar s-a produs rezultatul la care se referă textul incriminator. În al doilea rând, instanța constată că este întrunită și condiția de tipicitate relativă la producerea distrugerii pentru care sunt impuse anumite norme de conduită, câtă vreme inculpatul a folosit focul așa încât este justificată reținerea formei agravate de la art. 217 alin 4 c. penal de la 1969 respectiv art 235 alin 4 C. penal
În consecință, ținând seama de precizările anterioare, cum nu poate fi negată nici existența raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului și rezultatul produs, respectiv distrugerea celorlalte baraci instanța apreciază că sunt întrunite condițiile de tipicitate, din prisma laturii obiective, a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin 4 c. penal de la 1969 respectiv art 235 alin 4 C. penal
În ce privește vinovatia inculpatului, care trebuie să fi stat la baza producerii distrugerii, este de reliefat că vinovăția în forma menționată a intentiei directe urmează a fi reținută în ipoteza în care norma de conduită sau măsura de prevedere care impune sau interzice un comportament la un moment dat nu a fost respectată de către agent, rezultatul produs prezentând un caracter previzibil și evitabil pentru acesta, fiind necesar ca aprecierea conduitei autorului să fie realizată prin prisma agentului - model, un etalon obiectiv - subiectiv ce reunește anumite cerințe impuse persoanei dar cu luarea în considerare a ansamblului circumstanțelor în care s-a acționat. Astfel, ținând seama de împrejurările concrete în care inculpatul a actionat se impunea ca acesta să aiba reprezentarea faptului ca cladirile din apropiere sunt puse uin pericol si sub iminenta incendiului așa încât este întrunită în prezenta cauză forma de vinovăție a culpei cu prevedere, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. p. 1969 deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale si l-a urmarit
Concluzionând, ținând seama de ansamblul precizărilor anterioare și cum prin activitatea inculpatului s-au cauzat distrugerea mai multor baraci fiind îndeplinite condițiile de tipicitate stabilite de norma de incriminare, instanța constată că este probată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de distrugere prev de art 217 alin 1,4 c. penal de la 1969 sau art 253 alin 1,4 c. penal
Asupra individualizării pedepsei
În ce privește individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată de instanță în considerarea faptei săvârșite instanța va ține seama, cu titlu preliminar, de împrejurarea că, față de dispozițiile art. 253 alin 1,4 din C. p., fapta comisă de către inculpat, încadrată potrivit normei menționate, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani iar în baza art. 217 alin 1,4 din C. p. 1969, distrugerea în forma agravată pe care acest text o incriminează este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, așadar limitele sancțiunii principale a închisorii sunt mai mari in vechea reglementare care trebuie avute în vedere în considerarea aplicării principiului legii mai favorabile, în temeiul art. 5 alin. (1) din C. p. Totuși, ținând seama de circumstanțele în care fapta a fost comisă, în condițiile în care desi s-a incendiat o singura baraca focul s-a extins in imprejuriri precum și de rezultatul produs distrugand inca alte patru baraci, ce conturează așadar un grad destul de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, instanța apreciază că în cauză nu ar putea fi nicidecum justificată renuntarea la aplicarea pedepsei, iar relativ la modalitatea în care se poate realiza procesul de individualizare a executării pedepsei închisorii potrivit fiecăreia dintre legile succesive, instanța conchide că dispozițiile C. p. 1969 sunt mai favorabile în raport de situația concretă a inculpatului. Astfel, deși art. 80 din C. p. reglementează posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei, în măsura în care sunt întrunite cerințele pe care acest text le reglementează, trebuie evidențiat că, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, o atare modalitate de individualizare a pedepsei nu și-ar putea găsi aplicare în cauză, soluția adoptată în baza art. 396 alin. (3) din C. p. p. nereflectând ansamblul împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită și nici urmarea survenită, iar circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a imprima o concluzie diferită. Mai mult decât atât, instanța constată că, față de reglementarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, astfel cum a fost realizată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. p., așa încât pericolul social nu se mai încadrează printre acestea, instituția renunțării la aplicarea pedepsei este similară celei la care se referă art. 18¹ din C. p. 1969, or față de particularitățile pe care le implică cauza de față, infracțiunea săvârșită de către inculpat prezintă un grad de pericol social destul de ridicat. Pe de altă parte, în determinarea legii penale mai favorabile, instanța observă că, în cuprinsul C. p. intrat în vigoare la data de 01.02.2014, legiuitorul nu mai reglementează, ca modalitate de individualizare, suspendarea condiționată a executării pedepsei, la care se referă art. 81 din C. p. 1969, ci instituie o formă distinctă, anume amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. p., ce nu presupune o soluție de condamnare, după cum reiese din art. 396 alin. (4) din C. p. p. Totuși, deși circumstanțele personale ale inculpatului sunt favorabile și prezintă un caracter pozitiv, instanța apreciază că o asemenea împrejurare reprezintă un factor de normalitate într-o societate în care fiecare cetățean este ținut a respecta întocmai prescripțiile legii penale . Mai mult decât atât, în opinia instanței, având în vedere criteriile ce vor forma obiectul analizei în contextul proporționalizării pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum și ansamblul elementelor la care se referă art. 83 alin. (1) lit. d) din C. p., nu s-ar putea dispune amânarea aplicării pedepsei, aceasta fiind necesară pentru a asigura conștientizarea inculpatului asupra gravității faptei comise, precum și a consecințelor antrenării răspunderii sale penale, astfel încât să se asigure respectarea strictă, în viitor, a dispozițiilor legii, În fine, un element care nu poate fi omis de instanță în procesul de determinare a legii mai favorabile se referă și la împrejurarea că, așa cum rezultă din prevederile art. 85 alin. (1) din C. p., pe durata termenului de supraveghere a amânării aplicării pedepsei persoana în raport de care aceasta a fost dispusă este supusă, în mod necesar, unor măsuri stricte, instanța putând impune și unele dintre obligațiile la care se referă alin. (2) din cadrul aceluiași articol, or asemenea dispoziții nu se regăsesc în reglementarea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și urm. din C. p. 1969, iar regimul suspendării sub supraveghere instituit de art. 91 și urm. din C. p. este mult mai strict decât cel stabilit în ipoteza suspendării condiționate a executării pedepsei, în contextul reglementării anterioare.
Așadar, în baza art. 72 alin. (1) și (2) din C. p. 1969, în procesul de individualizare urmează a fi luate în considerare criteriile reglementate de textul indicat: pe de o parte, trebuie să fie avute în vedere natura și limitele de pedeapsă stabilite de art. 217 alin 1,4) din C. p. 1969 și, pe de altă parte, sunt relevante și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, precum și persoana inculpatului. Așadar, făcând aplicarea concretă a criteriilor de individualizare stabilite de legiuitor, instanța constată că fapta comisă prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, după cum se va arăta în continuare, acesta fiind argumentul care a orientat instanța în determinarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 alin. (1) din C. p. și a făcut necesară soluția de condamnare, în detrimentul celei de amânare la aplicarea pedepsei, potrivit art. 396 alin. (4) din C. p. p. Din această perspectivă, trebuie reliefat, mai întâi, că modul și împrejurările în care infracțiunea imputată inculpatului a fost comisă denotă o atingere considerabilă valorilor sociale ocrotite de lege, Mai mult decât atât, deși inculpatul a negat savarsirea faptei este totuși cert că, în realitate, acesta provocat incendiul cu atat mai mult cu cat martorii audiati in cauza arata ca inculpatul a turnat benzina pe baraca si a aprins chibritul
În al doilea rând, aceeași concluzie a unui grad destul de ridicat de pericol al faptei săvârșite se conturează și în momentul în care se ține seama de urmarea concretă produsă prin comiterea infracțiunii, anume distrugerea a 3 baraci si a unui garaj
În fine, instanța apreciazǎ cǎ ansamblul aspectelor legate de persoana și conduita anterioarǎ a inculpatului, atât în societate, în general, urmeazǎ a fi cuantificate în sensul orientǎrii pedepsei închisorii ce urmeazǎ a fi aplicatǎ cǎtre minimul special prevǎzut de art. 217 alin 1,4 din C. p. 1969, determinat prin luarea în considerare a limitelor de pedeapsa sens în care pedeapsa stabilitǎ va fi de 3 ani închisoare. Astfel, instanța observă că inculpatul este o persoană cu așteptări legitime în ce privește viața familială, socială și profesională, așadar aplicarea unei pedepse severe la primul contact cu legea penală, în considerarea unei infracțiuni săvârșite chiar si cu intentie, chiar dacă aceasta prezintă un grad destul de ridicat de pericol social, si chiar daca anterior a mai avut tangenta cu legea penala ar putea determina unele consecințe nefaste în privința persoanei sale, dar pe de alta parte nu a recunoscut fapta nemaifestand interes fata de victime,insa partile vatamate nu manifesta interes in vederea tragerii la raspundere penala a inculpatului neavand pretentii materiale sau de natura penala fata de inculpate așadar sunt în discuție elemente concrete care, în procesul de individualizare, au orientat instanța în sensul determinării pedepsei principale prin raportarea sa către minimul special stabilit de norma de incriminare.
În acest context, instanța opineazǎ cǎ susținerile apǎrǎrii, în sensul posibilitǎții reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) din C. p. 1969, nu pot fi de naturǎ a conduce, față de particularitățile pe care le implicǎ prezenta cauzǎ, la considerarea unora sau altora dintre împrejurǎrile la care se referǎ textul menționat mai sus ca reprezentând elemente în mǎsurǎ a imprima infracțiunii sǎvârșite un grad de pericol social mai scǎzut, ținând seama de modalitatea și contextul în care fapta a fost comisǎ, respectiv de rezultatul concret produs, astfel încât sǎ devinǎ incidente prevederile art. 76 alin. (1) din C. p. 1969, relative la efectele circumstanțelor atenuante, legale sau judiciare. De asemenea, instanța apreciazǎ cǎ aspectele învederate de cǎtre inculpat, care în accepțiunea sa ar fi în mǎsurǎ a conduce la reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din C. p. 1969, trebuie sǎ fie luate în seamă odatǎ cu realizarea procesului de individualizare judiciarǎ a executǎrii pedepsei, din reglementarea textului menționat mai sus rezultând cǎ rǎmâne la latitudinea instanței dacǎ urmeazǎ a conferi împrejurǎrilor respective caracterul de circumstanțe atenuante judiciare, spre deosebire de circumstanțele atenuante legale, prevǎzute de art. 73 din C. p. 1969, care sunt obligatorii pentru instanțǎ, de îndatǎ ce se constatǎ cǎ toate condițiile necesare pentru reținerea lor sunt întrunite în cauză. Concluzionând, instanța apreciază că nu se impune recunoașterea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, elementele pe care acesta le are în vedere reflectând, dupǎ cum s-a mai evidențiat și în cele ce preced, o conduitǎ normalǎ într-o societate în care preeminența legii și respectarea dreptului persoanei la integritate corporalǎ și sǎnǎtate sunt valori unanim acceptate și pe deplin recunoscute, iar comportamentul anterior al inculpatului, atitudinea sa în cursul urmǎririi penale și al judecǎții față de partea civilă, poziția pe care o ocupǎ în societate,, urmeazǎ a fi luate în seamǎ în momentul examinǎrii îndeplinirii condiției impuse de art. 81 alin. (1) lit. c) din C. p. 1969, în vederea dispunerii suspendǎrii condiționate a executǎrii pedepsei.
Cu privire la pedeapsa accesorie
Referitor la pedeapsa accesorie, instanța are în vedere împrejurarea că aceasta nu poate fi aplicată automat și în mod absolut, ca urmare a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, ci după cum a statuat Curtea de la Strasbourg în cauzele Hirst c. Marea Britanie ori S. și P. c. România, trebuie să fie avute în vedere mai multe elemente, printre care se numără gravitatea faptei săvârșite, persoana inculpatului ori circumstanțele cauzei, în toate situațiile fiind necesar un examen realizat în concret pentru a putea decide asupra aplicării unei pedepse accesorii. În acest sens, este de reținut, mai întâi, că periculozitatea infracțiunii de distrugere săvârșită de către inculpat este destul de ridicată, ținând seama de împrejurările concrete și de modalitatea în care a fost comisă fapta, În al doilea rând, chiar în condițiile în care circumstanțele legate de persoana inculpatului atestǎ un comportament anterior al acestuia ce prezintǎ caracter adecvat, în societate, totuși, fațǎ de urmarea efectiv produsă prin sǎvârșirea faptei, instanța apreciază că se impune, în temeiul art. 71 alin. (1), (2) și (3) din C. p. 1969, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritǎții de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Asupra individualizǎrii judiciare a executǎrii pedepsei
Astfel cum dispune art. 81 alin. (1) din C. p. 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi dispusă de către instanță în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lit. a) - c) ale textului anterior indicat, respectiv pedeapsa aplicată în considerarea infracțiunii săvârșite este închisoarea de cel mult trei ani sau amenda, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul în care ar fi incident art. 38 și, în fine, instanța să poată aprecia că scopul pedepsei poate fi în concret realizat și fără executarea efectivă a sancțiunii.
Față de particularitățile cauzei de față, instanța constată, mai întâi, că pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului în considerarea infracțiunii săvârșite este închisoarea de 3 ani, așadar este îndeplinită prima cerință necesară pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate. În al doilea rând, trebuie observat că inculpatul desi a mai suferit anterior condamnări de sub efectul acestora a fost reabilitat, așadar este întrunită și cea de-a doua condiție anterior menționată. În fine, față de ansamblul aspectelor pe care le implică cauza de fațǎ, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără a se trece la executarea efectivă. Astfel, nu trebuie omis că, în pofida tuturor elementelor ce caracterizează infracțiunea comisă, stabilirea responsabilității penale și determinarea unei pedepse pentru fapta imputată a reprezentat desigur un avertisment serios pentru inculpat, acesta conștientizând, în urma derulării procedurii împotriva sa, că se impune cu necesitate respectarea legii penale în orice situație, indiferent de circumstanțele concrete sau alte împrejurări favorabile ce ar putea fi invocate în sprijinul său. Mai mult decât atât, simpla aplicare a pedepsei cu închisoarea este de natură a crea în conștiința inculpatului, ținând seama de aspectele legate de persoana sa, imaginea riscului la care se expune în ipoteza comiterii altor fapte prevăzute de legea penală, în cursul termenului de încercare, din perspectiva măsurilor ce ar fi luate într-o asemenea situație de către organele judiciare, anume determinarea pedepsei rezultante prin cumularea sancțiunilor aplicate. În acest context, instanța apreciază, așadar, cǎ angajarea rǎspunderii inculpatului, în cadrul raportului juridic penal de conflict, este de naturǎ a constitui un avertisment serios pentru acesta din urmǎ, în sensul orientǎrii conduitei sale potrivit legii penale, în sensul respectării valorilor sociale pe care aceasta le protejează, astfel cǎ scopul pedepsei va putea fi realizat chiar și fǎrǎ o executare efectivǎ.
În consecință, față de ansamblul aspectelor relevate, în baza art. 81 alin. (1) din C. p. 1969, instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în forma agravatǎ prevăzută de art. 217 alin 1,4 din C. p. 1969, determinând totodată un termen de încercare cu o durată de 5 ani, potrivit art. 82 alin. (1) din C. p. 1969, ce va curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de față, conform art. 82 alin. (3) din C. p. 1969.
Ținând seama de modalitatea de individualizare a executării pedepsei astfel determinată, în baza art. 71 alin. (5) din C. p. 1969, instanța urmează a dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale aplicate, iar în temeiul art. 404 alin. (2) din C. p. p., va atrage atenția inculpatului asupra împrejurărilor ce atrag revocarea suspendării condiționate, potrivit art. 83 și 84 din C. p. 1969.
Persoanele vătămate C. F., Țanca E. și M. Z. au învederat faptul că nu au nicio pretenție de natură materială față de inculpatul H. I..
Persoana vătămată M. A. se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatului H. I. cu suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea barăcii care a ars.
Așa cum rezultă din prevederile art. 1357 alin. (1) din C. Civ., Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, din examinarea prevederilor astfel redate rezultând împrejurarea că în vederea angajării răspunderii pe acest temei este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: să existe o faptă ilicită, să se fi provocat un prejudiciu, să existe o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și paguba produsă, respectiv să fie constatată vinovăția autorului, care poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și cea a imprudenței sau neglijenței, autorul urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă, potrivit art. 1357 alin. (2) din C. Civ. Față de particularitățile prezentei cauze, este de observat că persoana vătămatǎ M. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, potrivit art. 20 alin. (1) din C. p. p. pretențiile sale fiind cuantificate la suma de 2000 lei cu titlu de daune materiale, așa încât se impune a se examina, în raport de solicitǎrile pǎrții civile, măsura în care sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii delictuale a inculpatului
Ținând seama de prevederile art. 1357 alin. (1) și (2) din C. Civ., mai sus evocate, instanța reține că nu poate fi pusă la îndoială existența faptei ilicite, aceasta fiind desigur reprezentată de infracțiunea de distrugere în raport de care se va dispune condamnarea și nici vinovăția inculpatului, care a acționat intentionat incendiind propria baraca focul extinzandu-se la alte doua baraci si un garaj existând desigur și o legătură de cauzalitate între faptă și rezultat. Raportat la pretențiile formulate de partea civilǎ, constând în suma totalǎ de 2000 lei instanța apreciazǎ cǎ în discuție este o pagubǎ materialǎ certǎ, determinatǎ și nereparatǎ, ce naște obligația iar nivelul concret al daunelor pretinse nu sunt exagerate.
Dealtfel așa cum s-a reținut în practica judiciară (Curtea de Apel Cluj-secția penală și de minori, decizia numărul 412/19.05.2010, publicată în Buletinul Curților de Apel, nr. 3-4/2010, paginile 183-186), conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, în virtutea dreptului la un proces echitabil al părții civile reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor. Dacă legislația națională nu permite o rezolvare judicioasă a dosarului, magistrații trebuie să suplinească administrarea probelor și motivarea hotărârii, prin normele dreptului european, putând stabili „în echitate" o sumă corespunzătoare în favoarea părții civile (cauza Comingersoll c. Portugalia, CEDO 2000). Evaluarea prejudiciului se poate face și prin raportarea la situații similare, prin apreciere. Prin urmare, instanța a apreciat că este fără dubiu existența unor cheltuieli de recuparare a bunului iar valoarea cheltuielilor le-a apreciat la suma de 2000 lei, astfel că va fi acordata această sumă părții civile
Cu privire la cheltuielile judiciare
În raport de cheltuielile judiciare avansate de stat și ocazionate de întreaga desfășurare a procesului penal, instanța reține culpa inculpatului în producerea acestora întrucât derularea procedurii a fost determinată de infracțiunea săvârșită și, în condițiile în care va pronunța o soluție de condamnare, în temeiul 274 alin. (1) din C. proc. pen., va obliga inculpatul, să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Onorariul avocatului din oficiu desemnat în cursul judecății ( R. I. – 200 lei, ) va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. coroborat art. 5 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 217 alin 1,4 C.penal de la 1969 cu aplic art 5 C. penal (ca urmare a recalificarii faptei ) in actuala reglemenatare art 253 alin 1,4 c. penal condamnă pe inculpatul H. I., fiul lui I. și I., născut la data de 10.05.1978 în Cluj-N., jud. Cluj, locuind efectiv în Cluj-N., .. 5, jud. Cluj, posesor al CIP, ., nr._, CNP_, , la o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere .
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a intezicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 81 alin. (1) din C. pen. 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatului în prezenta cauză și stabilește un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 82 alin. (1) din C. pen. 1969.
În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra împrejurărilor ce atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 83 și 84 din C. pen. 1969.
În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., admite acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă M. A. – Cluj-N., ..n., baraca nr. 96, jud. Cluj.
În baza art. 1357 alin. (1) din C. Civ. obligă inculpatul, să achite părții civile M. A. suma de 2000 lei cu titlu de daune materiale
Constata ca persoanele vatamate C. F., Țanca E. și M. Z. nu au formulat actiuni civile in cauza
În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., obligă inculpatul, să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Onorariul avocatului din oficiu desemnat în cursul judecății ( R. I.– 200 lei, ) este avansat din fondul Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel pentru procuror și pentru părți în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015
P. GREFIER
A. B. B. K. T.
Red. A.B.B. 12 ex./07.07.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Sentința nr. 796/2015.... → |
|---|
