Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
DOSAR PENAL NR._/211/2014
SENTINȚA PENALĂ NR.215/2015
Ședința publică din 20.02.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin procuror U. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de către contestatoarea L. V. împotriva rezoluției nr._/P/2012 din 03.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe AN, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 13 februarie 2015 și apoi pentru azi, 20 februarie 2015, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 01.10.2014, contestatoarea L. V. a atacat rezoluția nr._/P/2012 din 03.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe autor necunoscut, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal.
În plângerea ei, contestatoarea a susținut în esență că plângerea împotriva soluției de clasare i-a fost respinsă în mod nelegal și netemeinic și a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitoarei și repararea prejudiciului cauzat de către R. M. care a săvârșit infracțiunea de înșelăciune. În subsidiar, a solicitat trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea și completarea actelor de urmărire și cercetare penală în vederea aflării adevărului.
Judecătorul de cameră preliminară a solicitat din oficiu și a fost atașat dosarul penal nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și Ordonanța nr.1293/II/2/2014 din 11.09.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului.
În dosarul penal nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., finalizând cercetările efectuate, procurorul a dispus prin Rezoluția nr._/P/2012 din 03.06.2014, clasarea cauzei privind pe autor necunoscut, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal.
Împotriva acestei rezoluții, contestatoarea a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. care a fost respinsă prin Ordonanța nr.1293/II/2/2014 din 11.09.2014.
Împotriva Rezoluției nr._ din 03.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., contestatoarea a formulat în termenul legal, plângere la Judecătoria Cluj-N. care a fost înregistrată sub nr.de mai sus.
Analizând soluția de clasare dată de procuror, dosarul cauzei și probele administrate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., judecătorul de cameră preliminară reține că prin plângerea penală înregistrată la Poliția Cluj-N. la data de 01.04.2008 și precizată prin declarațiile sale (f 5-7, 15, 20-21), contestatoarea a susținut că în intervalul 07.02._08 a fost indusă în eroare de o persoană necunoscută care a promis că-i poate facilita obținerea de consultații și tratament pentru afecțiunile de care suferă întrucât cunoaște doctori la Spitalul de Recuperare din Cluj-N. și în schimb, acea persoană a solicitat și a primit de la persoana vătămată bunuri constând în alimente și articole vestimentare în valoare de peste 500 lei, precum și suma de 400 euro și 1000 lei, cauzându-i un prejudiciu total de circa 5000 lei.
În rezoluția atacată de contestatoare prin prezenta plângere, s-a pronunțat o soluție de clasare a cauzei în temeiul art.16, alin.1, lit.f din Codul de procedură penală, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, reținându-se că legea penală mai favorabilă inculpatului este vechiul cod penal sub aspectul cazurilor de întrerupere a cursului termenului de prescripție, respectiv art.122-123 din Codul penal din 1968, dar calculându-se durata termenului de prescripție potrivit dispozițiilor din noul cod penal, în ciuda deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014 (publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare), decizie conform căreia legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Judecătorul reține astfel că aplicând unitar dispozițiile Codului penal din 1968, în temeiul art.122, alin.1, lit.b și alin.2 raportat la art.215, alin.1 și 2 din Codul penal din 1968, termenul de prescripție este de 10 ani și a început să curgă de la data săvârșirii faptei reclamate de contestatoare, adică din data de 07.02.2008. Prin urmare, prin prisma dispozițiilor Codului penal din 1968 termenul de prescripție a răspunderii penale nu este încă împlinit.
Judecătorul reține de asemenea că aplicând unitar dispozițiile noului Cod penal, în temeiul art.154, alin.1, lit.d și alin.2 raportat la art.244, alin.1 și 2 din noul Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani și a început să curgă de la data săvârșirii faptei reclamate de contestatoare, adică din data de 07.02.2008. Însă potrivit art.155, alin.1 și 2 din același cod, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză și după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. În fapt, instanța reține că în prezenta cauză au fost îndeplinite în timp mai multe acte de procedură care au întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale, cum sunt: rezoluția de începere a urmăririi penale din 16.01.2013 (f 29), declarația numitei R. M. din 06.02.2013 (f 37), procesul verbal de confruntare din 06.02.2013 (f 41-42), audierea martorului C. L. I. din 06.02.2013 (f 43), dispoziția de efectuare a unei investigații poligraf față de numita R. M. din 07.02.2013 (f 44), după fiecare întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție. Prin urmare, nici prin prisma dispozițiilor noului Cod penal termenul de prescripție a răspunderii penale nu este încă împlinit.
Judecătorul de cameră preliminară reține astfel că procurorul care a pronunțat soluția contestată a reținut în mod greșit existența prescripției, caz ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale în cauză și în acest context, în cauză nu s-au efectuat toate actele de cercetare penală și nu s-au administrat toate probele necesare în vederea soluționării plângerii penale formulate de contestatoare.
În consecință, în temeiul articolului 341, alin.6, lit.b din Codul de procedură penală, instanța va admite plângerea formulată de către contestatoarea L. V. împotriva rezoluției nr._/P/2012 din 03.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe autor necunoscut, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal, va desființa soluția atacată și va trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal, dispunând ca în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală să:
1. audieze în calitate de martor pe P. I., persoana de la care persoana vătămată susține că ar fi împrumutat suma de bani remisă făptuitoarei și care ar fi fost de față la remiterea banilor de către persoana vătămată în favoarea făptuitoarei (declarația persoanei vătămate de la fila 21).
2. să prezinte pe făptuitoarea R. M. spre recunoaștere martorului P. I..
3. să administreze orice alte probe pe care le vor considera necesare și utile unei juste soluționări a cauzei, procurorul urmând să analizeze și să determine legea penală mai favorabilă inculpatei în funcție de rezultatul cercetărilor, însă în mod global, iar nu pe instituții autonome.
În temeiul articolului 275, aliniatul 1, pct.4 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R ĂȘ T E:
În temeiul articolului 341, alin.6, lit.b din Codul de procedură penală, admite plângerea formulată de către contestatoarea L. V., cu domiciliul în localitatea Iara, nr.58, jud.Cluj, împotriva rezoluției nr._/P/2012 din 03.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe AN, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal, desființează soluția atacată și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 244, alin.1 și 2 din Codul penal.
Dispune ca în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală să:
1. audieze în calitate de martor pe P. I., persoana de la care persoana vătămată susține că ar fi împrumutat suma de bani remisă făptuitoarei și care ar fi fost de față la remiterea banilor de către persoana vătămată în favoarea făptuitoarei.
2. să prezinte pe făptuitoarea R. M. spre recunoaștere martorului P. I..
3. să administreze orice alte probe pe care le vor considera necesare și utile unei juste soluționări a cauzei, procurorul urmând să analizeze și să determine legea penală mai favorabilă inculpatei în funcție de rezultatul cercetărilor, însă în mod global, iar nu pe instituții autonome.
În temeiul articolului 275, aliniatul 1, pct.4 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red /Dact.16.07.2015
M.M.G.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
