Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 114/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
DOSAR PENAL NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 114/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. G. P.
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este reprezentat prin procuror: A. L. procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul T. G. A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută și pedepsită de articolul 196, alin.1 din Codul penal și de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută și pedepsită de articolul 338, alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1969, totul cu aplicarea art.5 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2015 și apoi pentru azi, 30 ianuarie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra pezentei cauze penale, reține că:
Inculpatul T. G. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/20.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută și pedepsită de articolul 196, alin.1 din Codul penal și de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută și pedepsită de articolul 338, alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1969, totul cu aplicarea art.5 din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 28.12.2013, în jurul orei 07:32, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, în municipiul Cluj-N., pe . A. I., având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,30 g/l alcool pur în sânge, la ora 14:39 și 0,25 g/l alcool pur în sânge la ora 15:39 și a intrat în impact frontal cu partea din spate a autoturismului marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, condus de persoana vătămată P. V., în urma accidentului rezultând vătămarea acestuia din urmă care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, precum și avarierea a două autoturisme care erau staționate în mod regulamentar.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, cunoaște și nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale și a solicitat aplicarea art.374, alin.4, 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală (f 23).
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 374, alin.4 și art.375 raportat la art.396 din noul Cod de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești, cu excepția caracterizărilor de la filele 24-26.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date de către inculpat atât în cursul urmăririi penale (f 66-70) cât și în fața instanței de judecată (f 23) cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 13-26), raportul de constatare medico-legală nr. 419/II/b/4 din data de 21.01.2014 emis de IML Cluj-N. (filele 31-32), buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 90/IX/a/44 din 07.01.2014 emis de IML Cluj-N., privind pe inculpat (fila 37), buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 140/IX/a/59 privind persoana vătămată (fila 41), copia certificatului de înmatriculare a autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ (fila 45), polița de răspundere civilă delictuală (fila 46), copia de pe certificatul de înmatriculare autoturism Dacia L. cu număr de înmatriculare_ (fila 47), copia certificatului de înmatriculare al autoturismului BMV X3 (fila 49), copia certificatului de înmatriculare a autoturismului Ford Galaxy, nr. de înmatriculare_ (fila 50), declarațiile martorilor R. B. C. (fila 52), Lazok Lavente (filele 53-54), P. G. (fila 55), T. D. (filele 56-57) și declarația persoanei vătămate P. V. (filele 59-61), instanța reține în fapt că în data de 28.12.2013, în jurul orei 07:25, un autor necunoscut la acea dată, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, pe . A. I., ajuns în dreptul imobilului cu nr.44, nu a păstrat distanța regulamentară dinte vehicule, intrând în coliziune față-spate cu autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, care circula în fața sa, fiind condus de persoana vătămată, P. V.. În urma impactului autoturismul cu nr._ a fost proiectat în față lovind și autoturismul cu nr._, care la rândul lui, fiind proiectat în față, a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare DP 284 CN, aspecte ce rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu care atestă faptul că organele de poliție au fost sesizate prin serviciul 112 în legătură cu producerea unui accident rutier pe .-N. (fila 12). Ultimele două autoturisme sus menționate, cu nr. de înmatriculare_, respectiv DP284CN, erau parcate pe partea stângă a sensului de mers, așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 13). În ceea ce privește autoturismul cu număr de înmatriculare_, instanța reține că acesta este marca Ford Galaxy și aparținea martorului Lazok L. care a relatat că a sosit la fața locului la scurt timp de la producerea accidentului și a observat că era încarcerat conducătorul autoturismului marca Dacia L. de culoare albă, care se afla oprit cu fața în spatele autoturismului martorului, autoturism ce a fost la rândul său împins în urma impactului într-un alt autoturism marca BMW X3, cu numere de înmatriculare din Italia (fila 59). De asemenea, instanța reține că autoturismul marca BMW X3 cu numere de înmatriculare DP 284 CN era proprietatea numitului P. G. (f 55).
Martorul R. B. C. a declarat că în noaptea de 27/28.12.2013, împreună cu inculpatul, s-a aflat în clubul „Nox”, situat în Cluj-N., pe ., unde martorul era angajat în calitate de om de ordine și conform susținerilor sale, în jurul orei 04:30, inculpatul a consumat 50 ml whisky, iar în jurul orei 05:30, cei doi împreună cu „G.”, prietena martorului, au plecat (fila 52). Declarația martorului se coroborează sub aspectul consumului de alcool de către inculpat, cu declarația inculpatului care a arătat că înainte de a părăsi localul din discuție a consumat 100 ml coniac (fila 67-68, 69, 70). Instanța apreciază că neconcordanțele dintre cele două declarații sub aspectul naturii și cantității de alcool consumată de inculpat se datorează faptului că martorul nu a știut cu exactitate ce și cât a băut inculpatul, reținând varianta acestuia din urmă.
Instanța reține că inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul marca Dacia 1310 de pe . cartierul Mănăștur din Cluj-N., unde R. B. C., prietena acestuia și încă doi bărbați care se mai aflau în mașină au coborât și că intenționând să ajungă în localitatea de domiciliu D., inculpatul s-a deplasat pe . A. I. din Cluj-N. unde a intrat în impact cu autoturismul condus de persoana vătămată P. V. pe care l-a lovit din spate.
Din declarația persoanei vătămate P. V. reiese că în jurul orei 07:20-07:25, aceasta se deplasa cu o viteză constantă de 45 km/h pe . A. I., unde, deși nu a încetinit deloc viteza autovehiculului pe care îl conducea, a fost lovit în partea din spate de autoturismul condus de inculpat. Având în vedere că impactul a fost foarte violent, persoana vătămată s-a lovit cu capul de oglinda retrovizoare și de parbriz, astfel că timp de câteva secunde s-a aflat într-o stare de bulversare, conform propriei declarații (fila 60). Persoana vătămată P. V. a suferit în urma accidentului sus menționat leziuni ce au necesitat pentru vindecare între 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform raportul de constatare medico-legală nr. 419/II/b/4 din 21.01.2014, în cuprinsul căruia s-a reținut că persoana vătămată a prezentat obiectiv, la internare, tegumente palide, uscate, echimoză fronto-temporală dreaptă, dureri la palparea grilajului costal drept, sensibilitate la palparea abdomenului pe cadrul colic, tranzit intestinal accelerat, radiologic confirmându-se fracturile costale, pleurezia minimă dreaptă, consolidări vicioase a unor fracturi costale vechi, că persoana vătămată prezenta vătămări corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, printr-un mecanism de decelerație bruscă ca și șofer, posibil prin lovirea mașinii în spate de către un alt autovehicul (filele 31-33).
Instanța reține că ulterior accidentului descris mai înainte, inculpatul a părăsit locul accidentului, abandonându-și autoturismul (așa cum atestă procesul verbal de la fila 13) și pe .-a îndreptat spre locuința prietenului său, R. B. C., iar în urma discuției cu acest martor, inculpatul s-a prezentat la Secția 2 de Poliție unde a recunoscut comiterea faptei.
Instanța nu va putea reține apărarea inculpatului conform căreia accidentul s-ar fi produs pentru că persoana vătămată ar fi frânat brusc întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe, fiind nesinceră, inculpatul încercând doar exonerarea sa de răspundere. Pentru aceleași motive instanța nu va reține nici apărarea inculpatului în sensul că un bărbat necunoscut i-ar fi zis că s-a spart rezervorul autoturismului, curgând benzină, motiv pentru care inculpatul s-ar fi speriat și din acest motiv ar fi părăsit locul accidentului.
Referitor la circumstanțele producerii faptei, instanța reține că astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică, inculpatul T. G. A. avea la ora 14:39 o alcoolemie de 0,30 g%o, iar la ora 15:39, o alcoolemie de 0,25%o (fila 37), în timp ce persoana vătămată P. V. nu consumase deloc alcool, având procentul de alcoolemie 0 (buletin de analiză toxicologică, fila 41).
Autoturismul marca Dacia 1310, cu numere de înmatriculare_, condus de către inculpat la momentul comiterii faptei se afla în proprietatea martorei T. D., mama inculpatului (conform certificatului de înmatriculare, fila 45), fiind asigurat RCA la City Insurance SA (conform poliței de asigurare ./25/C25/HP nr._, fila 46).
În drept, așa cum au fost descrise, recunoscute și probate, faptele inculpatului care în data de 28.12.2013, ora 07:32, conducând autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, pe . N., în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice consumate, a lovit din culpă persoana vătămată P. V., aflată la volanul autoturismului marca Dacia cu număr de înmatriculare_, iar persoana vătămată a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării și ulterior inculpatul a plecat de la locul accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de articolul 184, alin.1 și 3 din Codul penal din 1968 și de părăsirea locului accidentului prevăzută și pedepsită de articolul 89, alin.1 din OUG nr.195/2002
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța constată că acțiunea inculpatului de a lovi autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ și totodată, pe șoferul acesteia, P. V., realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, urmarea imediată constând în suferința fizică provocată persoanei vătămate care a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării.
Având în vedere că infracțiunea a fost comisă în timp ce inculpatul se afla la volanul autoturismului, cât și aspectul că inculpatul nu a respectat regulile de circulație, nepăstrând distanța minimă dintre autovehicule și consumând în prealabil băuturi alcoolice, reguli stabilite conform art.51 și art. 102, alin.3, lit.a din OUG 195/2002, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 184 alin. (1) și (3) din Codul penal din 1968.
Raportul de cauzalitate dintre acțiune și urmarea periculoasă reiese atât din declarațiile persoanei vătămate cât și din raportul de expertiză medico-legală prin care s-a constatat că leziunile victimei pot proveni din accidentul respectiv.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța constată că aceasta a fost comisă cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 19 pct. 2 lit. a) Cod penal 1968, autorul prevăzând rezultatul faptei sale, dar socotind fără temei, că acesta nu se va produce. În acest sens, instanța reține că, deși așa cum inculpatul însuși a declarat, a văzut autoturismul Dacia aflat în fața sa și și-a dat seama că acesta are o viteză mai mică decât a sa, nu a încetinit, nepăstrând distanța legală dintre autovehicule, fapt ce reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, instanța reține că acțiunea inculpatului care, ulterior producerii accidentului rutier, a părăsit autovehiculul Dacia pe care îl conducea, plecând de la fața locului, realizează elementul material al infracțiunii prevăzute la art. 89 alin. (1) OUG 195/2002, urmarea imediată constând în pericolul creat pentru siguranța publică.
Raportul de cauzalitate dintre acțiune și rezultat reiese din modul de comitere a infracțiunii.
Referitor la latura subiectivă, instanța reține că fapta a fost comisă cu forma de vinovăție a intenției, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 19 alin. (1) lit. a), acesta cunoscând și urmărind producerea rezultatului faptei sale. În acest sens, instanța reține că deși inculpatul a reacționat sub imperiul unui impuls de moment și șocului cauzat de accident, acesta a avut discernământ, fiind deplin conștient de decizia luată.
Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968. Pentru a determina legea penală mai favorabilă în concret, instanța a recurs la compararea celor două legi penale succesive.
Având în vedere că faptele săvârșite de inculpat se regăsesc, sub aspectul tipicității, în forma de bază, în ambele reglementări, instanța va constata că există o continuitate a incriminării.
Pentru a putea proceda la compararea reglementărilor în discuție, instanța constată că faptele inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1), și (3) Cod penal din 1969 și de părăsirea locului accidentului prevăzută de art.89 alin. (1) OUG 195/2002, respectiv infracțiunile de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 196 alin (1) Cod penal și de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 338 alin (1) Cod penal.
Instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât, deși limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, conform Codului penal din 1968, este mai mare (2 ani închisoare), decât limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru aceeași infracțiune conform noului Cod penal (1 an închisoare), vechiul Cod penal permite ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal, iar regimul juridic sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil conform art.34 din vechiul cod penal, sporul de contopire fiind doar facultativ spre deosebire de cel reglementat de noul cod penal care impune în art.39 aplicarea obligatorie a unui astfel de spor.
În consecință, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din noul Cod penal, instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul T. G. A., din fapta prevăzută de articolul 196, alin.1 din noul Cod penal în fapta prevăzută de articolul 184, alin.1 și 3 din Codul penal din 1968 și din fapta prevăzută de articolul 338, alin.1 din noul Cod penal în fapta prevăzută de articolul 89, alin.1 din OUG nr.195/2002.
Având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța va condamna pe inculpat pentru fiecare din cele două infracțiuni, la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială reduse însă potrivit art.396, alin.10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța reține și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin.1, lit.a din Codul penal din 1968, având în vedere în acest scop împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 87) și până la fapta din cauză a avut în ansamblu o conduită bună atât în familie cât și în societate, aspect ce se reflectă în caracterizările depuse la filele 24-26 din dosar.
La stabilirea în concret a pedepselor și cuantumului acestora instanța va avea în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în cele din urmă integral faptele pentru care a fost trimis în judecată și și-a exprimat regretul că a încălcat legea penală, că beneficiază de caracterizări pozitive din partea mai multor categorii de persoane: vecini, colegi, prieteni (f 24-26), că acesta a comis fapta la o vârstă abia trecută de limita ce marchează sfârșitul stării de minoritate, în condițiile lipsei de experiență nu doar ca șofer, ci și în viață în general și a părăsit locul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă sub imperiul șocului de a fi fost implicat într-un accident rutier în care a fost rănit atât inculpatul cât și persoana vătămată și au mai fost avariate patru autovehicule și sentimentului de nesiguranță cu privire la potențialele urmări imediate asupra sa, iar nu neapărat pentru a ascunde identitatea autorului faptei și a se sustrage răspunderii pentru fapta comisă pe termen lung, cu atât mai mult cu cât a abandonat mașina pe care o conducea la fața locului, or aceasta era înmatriculată pe numele mamei sale, fiind așadar ușor de stabilit conducătorul ei de la data producerii accidentului. Instanța va mai reține că la scurt timp după comiterea faptei, după ce a reflectat asupra acesteia și s-a consultat cu martorul R. B., inculpatul a revenit la locul accidentului, iar apoi s-a prezentat la sediul organelor de poliție unde a recunoscut că este autorul actului de conducere a autovehiculului cu care a cauzat accidentul din discuție, precum și că și-a exprimat dorința de a despăgubi persoana vătămată în limita prejudiciului cauzat acesteia prin fapta sa, inculpatul desfășurând activități artistice care i-ar putea facilita în timp împlinirea acestui scop, dar va reține în defavoarea inculpatului, numărul infracțiunilor comise cu aceeași ocazie, urmările cauzate prin fapta sa pentru că dincolo de leziunile suferite de persoana vătămată care a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, în accidentul rutier generat din culpa inculpatului au fost avariate nu mai puțin de patru autovehicule, că prejudiciul material și moral cauzat n-a fost încă reparat, că inculpatul a încălcat două norme privind circulația rutieră întrucât nu a păstrat nici distanța corespunzătoare față de autovehiculul care circula în fața sa și a și condus autovehiculul după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice, deși nu avea experiență în activitatea de conducător auto, având abia împlinită vârsta majoratului și deși pe fondul consumului de alcool și oboselii acumulate după o noapte petrecută într-un club, reflexele și simțurile necesare activității de conducere îi erau în mod firesc mult diminuate. Instanța va reține totodată împrejurarea că inculpatul intenționa să conducă autovehiculul în starea respectivă o distanță considerabilă, între Cluj-N. și D. pe un drum național și european intens circulat, element ce sporește gradul de pericol al faptei inculpatului.
În consecință, în temeiul articolului 184, alin.1 și 3 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74, alin.1, lit.a și art.76, lit.e din Codul penal din 1968 pentru a da eficiență circumstanței atenuante reținute și cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul T. G. A. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul articolului 89, alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 74, alin.1, lit.a și art.76, lit.d din Codul penal din 1968 și cu aplicarea art.375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul T. G. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de articolul 89, alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul articolului 33, litera a din Codul penal, instanța reține că infracțiunile pentru care au fost stabilite pedepsele de 1 lună închisoare și 1 an închisoare prin această sentință penală sunt concurente întrucât cele două infracțiuni din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În conformitate cu dispozițiile articolului 34, litera b din Codul penal, instanța va contopi cele două pedepse cu închisoarea aplicate prin prezenta hotărâre, iar dintre aceste pedepse va alege pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Pentru alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere art.5 alin.1 din noul Cod penal.
Față de circumstanțele sus-menționate instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în temeiul art.81 și art.82 din Codul penal din 1968, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal, instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Potrivit art. 88 din Codul penal din 1968 timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
În consecință, în temeiul articolului 88 din Codul penal din 1968, instanța va scădea din durata pedepsei aplicate perioada reținerii de 24 ore din data de 28.12.2013.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, persoana vătămată P. V. a declarat la termenul de judecată din data de 15.01.2015 că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal întrucât pretențiile sale de natură civilă au fost deja formulate împotriva inculpatului pe calea unei acțiuni civile distincte în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
În consecință, în temeiul art.397 din Codul de procedură penală instanța va lua act că persoana vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă în cadrul prezentului proces penal.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. G. I. se va avansa din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. G. A., din fapta prevăzută de articolul 196, alin.1 din noul Cod penal în fapta prevăzută de articolul 184, alin.1 și 3 din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. G. A., din fapta prevăzută de articolul 338, alin.1 din noul Cod penal în fapta prevăzută de articolul 89, alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul articolului 184, alin.1 și 3 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74, alin.1, lit.a și art.76, lit.e din Codul penal din 1968 și cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul T. G. A., fiul lui G. și D., născut la data de 09.05.1994, în localitatea G., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea D., ., ., CNP_, la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul articolului 89, alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 74, alin.1, lit.a și art.76, lit.d din Codul penal din 1968 și cu aplicarea art.375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul T. G. A., fiul lui G. și D., născut la data de 09.05.1994, în localitatea G., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea D., ., ., jud.Cluj, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de articolul 89, alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul articolului 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968 contopește cele două pedepse de 1 lună închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 88 din Codul penal din 1968 scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii de 24 ore din data de 28.12.2013.
În temeiul articolului 274, alin.1 din noul Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. G. I. se va avansa din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. G. A.
Red./Dact 16.05.2015
MMG
| ← Confimare redeschidere urmărire penală. Art.335 alin. 4 NCPP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
