Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Sentința nr. 61/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 27644/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 61/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 21.01.2015
Completul constituit din:
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: M. Ș. G.
Grefier: A. G. P.
Ministerul Public reprezentat prin procuror L. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de către petentul C. G. V., împotriva ordonanței de clasare emise de procuror la data de 03.10.2014 în dosarul nr. 3422/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns petentul, prin reprezentant, av. C. B. cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f. 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a prezentei cauzei.
Apărătorul petentului și reprezentantul Ministerului Public, pe rând, arată că Judecătoria Cluj-N. este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C.p.p., constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul petentului și procurorul arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului plângerii.
Apărătorul petentului, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din C.p.p., admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Apărătorul inculpatului face și o prezentare succintă a locului comiterii faptei, arătând că fapta s-a produs în zona B., după calea ferată, într-un loc neîngrădit și nesupravegheat unde se joacă adesea copiii și unde se realizează fotografii la sfârșitul cursurilor școlare de către elevi, deci un loc ușor accesibil publicului și aparent nepericulos.
Mai arată că, deși sunt linii de curent de înaltă tensiune, în zonă nu există indicatoare care să avertizeze asupra pericolului de electrocutare și nici un gard care să nu permită accesul la vagoane. Deși nu poate fi negată culpa persoanei vătămate care nu avea ce să caute în vagon, acesta nu avea reprezentarea faptului că acel loc era un loc periculos în lipsa unor indicii în acest sens.
Totodată, mai arată că administratorul căilor ferate ar avea o obligație legală de a instala sisteme de avertizare privind pericolul de electrocutare pentru a se evita producerea unor astfel de fapte. Mai arată că deși nu a studiat legislația relevantă în domeniul feroviar, în cauză sunt incidente normele de drept comun.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită, în temeiul disp. art. 341 alin. (6) din C.p.p., respingerea plângerii formulate de către petent și menținerea ordonanței procurorului din data de 03.12.2014, apreciind-o ca fiind legală și temeinică. Apreciază că au fost administrate probele necesare și suficiente care să conducă la concluzia că soluția dată de procuror este una legală și temeinică și că în cauză nu se poate vorbi de o infracțiune de vătămare corporală din culpă, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind culpa reprezentanților căilor ferate. Arată că singura persoană care s-a aflat în culpă a fost persoana vătămată care, deși se afla într-o zonă periculoasă, a decis să se urce în vagon și astfel s-a electrocutat.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 22.12.2014, sub nr._, petentul C. G. V. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare emise de procuror la data de 03.10.2014 în dosarul nr. 3422/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., solicitând desființarea ordonanței procurorului și continuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) din C.p., respectiv începerea urmăririi penale in personam, față de persoanele fizice sau juridice care, prin omisiune culpabilă, ar fi determinat vătămarea petentului.
În motivare, s-a indicat că la data de 29.03.2014, în jurul orelor 17:30, petentul s-a deplasat împreună cu doi prieteni în triajul stației CFR B. pentru a se juca. Petentul (minor) s-ar fi urcat pe scara unui vagon cisternă, aflat în compunerea garniturii unor vagoane dezafectate, sub o linie de înaltă tensiune. Deoarece în împrejurimea acestor vagoane nu există un gard care să nu permită accesul, respectiv vreun indicator care atenționeze cu privire la pericolul electrocutării sau vreun alt pericol iminent sau adiacent, petentul și prietenii săi ar fi avut acces nestingherit la locul unde s-a produs accidentul, care, de altfel era ușor accesibil publicului. Acel loc era folosit frecvent de copii care locuiesc în zonă ca loc de joacă, aspect care ar fi dat de înțeles petentului și prietenilor săi minori că nu ar fi vreun loc periculos.
În plus, respectivul amplasament ar reprezenta o zonă frecventată de pasionații de fotografii, fiind de tradiție realizarea de fotografii în acea zonă de către absolvenții de liceu.
Arată că, deși a urcat de bunăvoie pe vagonul cisternă, procurorul nu ar fi reținut faptul că vătămarea corporală a petentului a fost consecința directă a neglijenței/imprudenței celor care aveau obligația de a preîntâmpina orice eveniment de natură penală prin marcarea în mod efectiv a zonei ca una de pericol ridicat de accidentare/electrocutare.
Se critică faptul că, deși ar fi de domeniul evidenței că vinovați de producerea accidentului ar fi reprezentanții Căilor Ferate Române, nu s-a început urmărirea penală „in personam”.
Se arată că reprezentanții Căilor Ferate Române sau prevăzut urmările periculoase ale inacțiunilor acestora, pe care însă nu le-au acceptat, considerând fără temei că acestea nu s-ar fi putut produce.
Deși își asumă că la producerea rezultatului vătămător a contribuit într-o anumită măsură și conduita petentului, susține că determinantă în producerea vătămării a fost omisiunea persoanelor responsabile de a îngrădi zona, de a marca în mod corespunzător și vizibil pericolul de electrocutare, respectiv de a supraveghea și restricționa accesul persoanelor în zona în care sunt supuse acestui risc. Conduita petentului de a urca pe vagonul dezafectat ar trebui privită în raport cu prevederea unui potențial pericol care, însă, nu putea fi perceput în lipsa unor minime avertizări.
În drept, se face trimitere la prevederile art. 440 alin. (1) din C.p.p. și ale art. 196 alin. (2) din C.p.
Din dispoziția judecătorului de cameră preliminară au fost acvirate dosarele nr. 3422/P/2014 și nr. 1653/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Ședința de judecată a avut loc cu citarea părților, la data de 21.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Procesul-verbal de consemnare a denunțului oral din data de 29.03.2014, prin intermediul serviciului 112, organele de poliție au fost încunoștințate că la data de 29.03.2014, în jurul orelor 18:10, Dispeceratul S.R.T. Cluj a fost sesizat cu privire la faptul că în Triajul Stației CFR B., o persoană a fost electrocutată după ce s-a urcat pe un vagon cisternă.
Anterior începerii urmăririi penale „in rem”, s-a dispus și s-a efectuat o cercetare la fața locului, întocmindu-se procesul-verbal din data de 29.03.2014.
Prin ordonanța din data de 01.04.2014, organul de cercetare penală al poliției judiciare competent a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) din C.p.
În cursul urmăririi penale au fost audiați: persoana vătămată și martorii R. F., A. A. M., I. Cassio C..
Prin ordonanța din data de 03.10.2014, procurorul a dispus clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C.p.p. (fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), însușindu-și argumentele din referatul cu propunere de clasare întocmit de către organul de poliție judiciară. Referatul menționat cuprinde situația de fapt, fără a indica motivele concrete pentru care se consideră că fapta în cauză nu este prevăzută de legea penală.
Soluția de clasare a fost menținută și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., cu ocazia soluționării plângerii formulate de către petent. Astfel, prin ordonanța din data 03.12.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emisă în dosarul nr. 1653/II/2/2014 s-a respins plângerea petentei cu motivarea că latura subiectivă a infracțiunii lipsește. S-a motivat că vagonul era garat sub linia de înaltă tensiune, într-o zonă unde se depozitează de obicei vagoanele dezafectate. Linia de înaltă tensiune este vizibilă, fiind evident pentru orice persoană că nu are acces în acea zonă, cu atât mai mult asupra vagonului.
Plângerea la judecătorul de cameră preliminară a fost formulată în termenul legal de 20 de zile, prevăzut de art. 340 alin. (1) din C.p.p.
Judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției de clasare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 289/2005, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată, se interzice . neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor și triajelor de rețea.
Corelativ acestei obligații generale adresate tuturor cetățenilor, legislația în domeniul transportului feroviar instituie o . obligații privind montarea de afișe ori semne corespunzătoare inclusiv în perimetrul triajelor de rețea și al depourilor.
Organul de urmărire penală avea obligația de a stabili dacă la fața locului erau prezente asemenea afișe/semne corespunzătoare de avertizare, sau dacă perimetrul era împrejmuit. Pe lângă faptul că procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit în afara cadrului procesual penal, anterior începerii urmăririi penale (neputând avea valoarea unui mijloc de probă), acesta nu cuprinde niciunul dintre elementele redate anterior.
Planșa fotografică atașată procesului-verbal nu evidențiază existența vreunor semne de avertizare sau a unui perimetru clar delimitat. În acest context, se impunea ca organul de urmărire penală să identifice și să audieze persoanele care aveau în responsabilitate triajul/depoul unde se afla garat vagonul dezafectat, respectiv să stabilească pe baza fișelor de post și a legislației aplicabile dacă au fost sau ne respectate obligațiile care le reveneau. Această abordarea corespundea obligației de a realiza o anchetă efectivă în cauză.
Abia ulterior aducerii la îndeplinire a acestor obligații se putea verifica dacă sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiunii, latura obiectivă și latura subiectivă. Este greu de apreciat (aproape imposibil) asupra existenței sau nu a vinovăției în forma prevăzută de lege în lipsa identificării persoanelor care ar fi putut avea o responsabilitate în cauză.
În speță, nu poate fi exclusă de plano existența unei infracțiuni (de serviciu/contra persoanei), motiv pentru care trebui efectuate verificări rezonabile pentru stabilirea elementelor menționate anterior.
D. după efectuarea acestor activități, concretizate în mijloace de probă, se poate verifică existența sau nu a unei infracțiuni.
Dacă pentru eventuala infracțiune stabilită este necesară plângerea prealabilă (cum este cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă - art. 196 alin. (6) din C.p.), trebuie observat că persoana vătămată nu a introdus o asemenea plângere prealabilă în termenul de 3 luni de la data când a aflat de săvârșirea faptei, reglementat de art. 296 alin. (1) din C.p.p.
În concluzie, în opinia judecătorului de cameră preliminară, în cauză, nu a fost realizată o anchetă aptă să conducă la aflarea adevărului.
Astfel, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din C.p.p., va admite plângerea formulată de către petentul C. G. V., prin avocat C. B., împotriva ordonanței de clasare emise de procuror la data de 03.10.2014 în dosarul nr. 3422/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Va desființa soluția de clasare și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C.p.p, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din C.p.p.,
Admite plângerea formulată de către petentul C. G. V., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., prin avocat C. B., împotriva ordonanței de clasare emise de procuror la data de 03.10.2014 în dosarul nr. 3422/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Desființează soluția de clasare și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C.p.p,
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, data de 21.01.2015.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
M. Ș. G. A. G. P.
Red. și tehnored. G.M.Ș.
Nr. ex. 4/12.02.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Încheierea nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
