Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr. 260/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 260/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 260/2015
Ședința din camera de consiliu din 27.02.2015
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: M. Ș. G.
GREFIER: A. G. P.
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este reprezentat prin
PROCUROR: A. A.
Pe rol se află verificarea în procedura de cameră preliminară a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luate față de inculpata K. C. A. potrivit art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au răspuns inculpata, arestată preventiv, personal și asistată de avocat din oficiu av. I. F. M., cu delegație la dosar (f. 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța verifică identitatea inculpatei.
Instanța aduce la cunoștința inculpatei obiectul procedurii și o întreabă dacă dorește să dea o declarație, aducându-i la cunoștință că are dreptul la tăcere, faptul că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum și dreptul la un avocat ales.
Inculpata arată că nu dorește să dea declarații și că nu intenționează să-și angajeze un avocat. Arată că își menține declarațiile date până la acest moment procesual și că regretă fapta, promițând că nu va mai comite astfel de fapte.
Procurorul și apărătorul din oficiu arată, pe rând, că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispuse față de inculpată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în conformitate cu disp. art. 207 alin. (4) din C.p.p., menținerea măsurii arestării preventive, sens în care arată că aceasta este legală și temeinică. În motivarea concluziilor, arată că aspectele care au impus luarea măsurii subzistă, prin raportare la împrejurările de fapt în care a fost comisă faptă, dar și prin raportare la urmările produse de aceasta.
Apărătorul inculpatei, având cuvântul, precizează că nu s-ar impune menținerea măsurii, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 207 alin. (5) din C.p.p. revocarea măsurii preventive Se raportează la faptul că inculpata a conștientizat gravitatea faptei comise și că nu va mai comite pe viitor astfel de fapte. Lipsa antecedentelor penale a inculpatei este un alt argument în favoarea revocării măsurii preventive dispusă față de această.
Inculpata, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, pentru a fi alături de copilul ei de care arată că îi este dor. Menționează totodată că îi pare rău pentru cele întâmplate.
INSTANȚA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 12/C/A/2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei K. C. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2015 până la 14.03.2015, inclusiv.
În motivare, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut, cu titlu preliminar, că luarea măsurilor preventive se subsumează exclusiv scopului prevăzut de dispozițiile art. 202 din C.p.p., anume asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea suspectului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiunii, acesta fiind și motivul pentru care măsura preventivă a arestării nu trebuie și nu poate fi o anticipare a unei eventuale pedepse care s-ar putea aplica inculpatei în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive.
S-a reținut că starea de fapt reținută de organele de urmărire penală rezultă din declarațiile persoanei vătămate M. S. (f 11-12) care s-ar corobora cu declarațiile martorilor P. C. M. (f. 24-25), D. G. (f. 26-27), cu concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. potrivit cărora persoana vătămata a suferit leziuni ce necesita un nr. de 38-40 zile îngrijiri medicale (f. 9) și cu declarațiile date de inculpata în cursul urmăririi penale (f. 15-16, 23).
Inculpata a recunoscut atât planul construit în prealabil pentru sustragerea bunurilor, înțelegerea prealabilă avută cu celălalt participant la comiterea furtului, cât și majoritatea elementelor stării de fapt descrisă de persoana vătămată și confirmată de martorii audiați în cauză, însa recunoscând voalat agresiunile exercitate succesiv asupra persoanei vătămate susținând că reacția sa a fost de apărare la reacția victimei. În urma administrării de probe în cauză a reieșit că, la data de 12 februarie 2015, în jurul orei 17:30, după o prealabilă premeditare a activității infracționale, suspecta K. C. A. s-a deplasat împreună cu făptuitorul L. J., concubinul său, la magazinul aparținând .. situat la etajul I al Complexului Comercial Mărăști, cu scopul de a sustrage bunuri, respectiv haine.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că cei doi au pătruns în magazin și, în prezența vânzătoarei, respectiv a persoanei vătămate M. S., au sustras mai multe perechi de blugi pe care i-au pus într-o plasă, după care au fugit. Persoana vătămată a plecat în urmărirea făptuitorilor reușind să o ajungă doar pe suspecta K. C., care în prealabil a dat bunurile ce se aflau asupra sa făptuitorului L., strigându-i să fugă. În momentul în care persoana vătămată a încercat să o prindă pe suspecta K. C. de gulerul hainei, aceasta s-a întors și a lovit-o cu piciorul în abdomen, persoana vătămată căzând pe spate. După ce s-a ridicat, a prins-o din nou pe suspectă de haine, însă aceasta a început să o tragă de haine pe persoana vătămată în afara pieței.
Ulterior au intervenit martorii D. G. și P. C. care au imobilizat-o pe suspectă, însă aceasta, reușind să se elibereze a luat un trepied cu care a aruncat înspre persoana vătămată și martori. După acest episod, inculpata a fost imobilizată din nou, moment în care, a mușcat-o pe persoana vătămată de încheietura mâinii, iar în cadrul exercitării actelor de violență i-a fracturat degetul inelar. La fața locului au ajuns și intervenit apoi organele de poliție. Prejudiciul creat persoanei vătămate este de aproximativ 700 lei.
Din cuprinsul scrisorii medicale reiese că persoana vătămată a fost diagnosticată cu fractură parcelară falangă medie deget IV mână dreaptă, plagă mușcată față posterioară mână dreaptă.
Judecătorul a reținut că în cauză rezultă deopotrivă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpata K. C. A. a infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 alin (1) din C.p., cât și necesitatea luării față de inculpată a măsurii arestării preventive, având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv tâlhărie, sancționată de textul de incriminare cu limite de pedeapsă între 2 ani și 7 ani, aspect ce face incidente dispozițiile art. 223 alin. (2) teza a II-a din C.p.p., care prevăd posibilitatea arestării inculpatei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea de cinci ani sau mai mare.
Raportat la modul de comitere a faptei și, pe baza evaluării gravității faptei, și a altor împrejurări privitoare la persoana acesteia – inculpata neavând un loc de muncă, înțelegând că veniturile pot fi obținute prin acte ilicite prin acte de violență repetate, premeditarea activității infracționale, dar și tupeul infracțional, acționând pe timp de zi, chiar în prezența persoanei vătămate, și conturarea rezoluției infracționale, profitarea de vulnerabilitatea aceleiași victime care era o femeie, maniera deosebit de violență prin care a procedat la păstrarea bunurilor și asigurarea scăpării, conturează pe de o parte, gravitatea faptei, iar pe de altă parte personalitatea inculpatei, astfel încât măsura arestării preventive a inculpatei apare ca fiind proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei și în aceeași măsură necesară pentru înlăturare stării de pericol pentru ordinea publică, aspecte ce fac, de asemenea, incidente dispozițiile art. 223 alin. (2) din C.p.p.
Judecătorul apreciază că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei săvârșite de inculpată care este îndreptată atât împotriva patrimoniului, cât și împotriva persoanei, din modul în care a fost comisă (inculpata a pregătit în prealabil un scenariu pentru sustragerea bunurilor, a exercitat agresiuni și a fost însoțită de o altă persoană prin care a amplificat disproporția dintre forța persoanei vătămate și cea a inculpatei).
S-a avut în vedere și atitudinea inculpatei adoptată după săvârșirea faptei chiar dacă aceasta a fost parțial sinceră, întrucât denotă lipsa oricărui simț rezonabil de asumare și răspundere pentru fapta comisă și, totodată, lipsa conștientizării gravității și urmărilor ei, ceea ce include pericolul reactivării comportamentului infracțional în cazul lăsării în libertate a inculpatei. Așadar, s-a arătat că există suficiente indicii că lăsată în libertate, inculpata ar putea comite și alte infracțiuni pe fondul lipsei unor venituri constante.
Judecătorul de drepturi și libertăți a considerat, de asemenea, că cercetarea în libertate a inculpatei ar fi de natură a crea un sentiment de insecuritate în cadrul societății civile și că privarea de libertate a inculpatei este, totodată, proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatei.
Totodată, s-a apreciat că măsura arestării preventive este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatei de la urmărire penală sau judecată.
Din actele de urmărire s-a mai reținut că nu există un caz de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale.
S-a mai învederat că judecătorul a ținut seama și de aspecte de ordin subiectiv invocate chiar de inculpata cu prilejul soluționării propunerii, în opinia sa fapta comisă neavând un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică
Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți a rămas definitivă.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în cauză,judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
După luarea măsurii arestării preventive, inculpata a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 din C.p.
De la momentul luării măsurii până în prezent la data verificării legalității și temeiniciei măsurii la primirea dosarului au trecut 14 zile.
Până în prezent nu au apărut cauze care să împiedice exercitarea acțiunii penale.
În raport cu gravitatea infracțiunii reținute de către procuror în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, față de acțiunile extrem de agresive manifestate de inculpată față de victima M. S. în momentul în care a fost ajunsă din urmă de aceasta și în clipele în care alți martori oculari încercau să o imobilizeze pe inculpată, precum și față de lejeritatea în care sustras bunurile din magazinul unde era prezentă și persoana vătămată, de sub privirile acesteia, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu a trecut suficient timp de la momentul privării de libertate, astfel încât să fie diminuată rezonanța comportamentului inculpatei.
În plus, agresivitatea victimei și lipsa mijloacelor de necesare asigurării traiului reprezintă premisele anticipării conduitei sale în eventualitatea lăsării în stare de libertate, mai ales în contextul în care prietenul său, L. J., se află în stare de libertate. În acest context, lăsarea sa în stare de libertate creează o stare de pericol pentru patrimoniul și integritatea fizică a persoanelor, având în vedere că aceasta ar crea inculpatei sentimentul unei lipse de fermitate și constanță a organelor judiciare. Efectul disuasiv implicit pe care îl prezintă măsura arestării preventive nu ar fi atins în ipoteza punerii în libertate a inculpatei la doar 14 zile de la arestarea sa.
În cursul procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară, inculpata s-a plâns cât de tare o afectează starea de arest, îndepărtând-o de copilul său, și a arătat că la momentul comiterii infracțiunii nu a știut ce face, însă nu s-a arătat deloc preocupată de situația victimei și nici nu pare să înțeleagă caracterul antisocial al faptei sale.
Arestarea preventivă este legală și temeinică în continuare, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun, în continuare, măsura privativă de libertate menționată.
Situația de fapt reținută de judecătorul de drepturi și libertăți cu ocazia luării măsurii nu a prezentat modificări.
Infracțiunea reținută de către procuror în sarcina inculpatei rămâne circumscrisă cazului prevăzut de art. 223 alin. (2) din C.p.p., pentru infracțiunea de tâlhărie, Codul penal prevăzând o pedeapsă mai mare de 5 ani.
În mod evident, menținerea arestării preventive este necesară și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpată, mai ales în contextul în care nu are o sursă licită de venituri pentru asigurarea traiului normal.
De asemenea, trebuie observat că, până în prezent, în soluționarea cauzei s-a dat dovadă de o promptitudine particulară (potrivit standardului impus de cauza CEDO Assesov c. Bulgariei), având în vedere că de la săvârșirea faptei au trecut 15 zile, iar etapa camerei preliminare a debutat.
Toate aspectele care reies din probele dosarului justifică necesitatea menținerii acestei măsuri cu caracter excepțional, nedepășindu-se limitele rezonabile statuate în jurisprudența relevantă a C.E.D.O. (cauzele Wemhoff c. Germaniei și Labita c. Italiei).
Apreciind că arestarea preventivă dispusă față de inculpatul LAKATOS M. este necesară și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia față de gravitatea acuzației și scopul urmărit,
În baza art. 242 alin. (1) și (8) din C.p.p., va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpată, prin avocat, ca nefondată.
În baza art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p., va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpata K. C. A..
Va dispune menținerea arestării preventive față de inculpata K. C. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art. 242 alin. (1) și (8) din C.p.p.,
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpata K. C. A., prin avocat, ca nefondată.
În baza art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpata K. C. A., fiica lui I. și C. G., născută la data de 24.01.1993, în Mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliată în Mun. Cluj-N., ., ., posesoare al C.I. ., nr._, CNP_, prin încheierea penală nr. 12/C/A/2015, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. – Secția penală în dosarul nr._ .
Dispune menținerea arestării preventive față de inculpata K. C. A..
Următoarea verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii se va efectua înainte de expirarea unui termen de 30 de zile.
Cu drept de contestație, în termen de 48 ore de la pronunțare pentru inculpată și de la comunicare pentru procuror.
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, data de 27.02.2015, ora 09:10.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. Ș. G. A. G. P.
Red. și tehnored. G.M.S.
3.ex./27.02.2014
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Sentința nr. 258/2015. Judecătoria... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
