Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1021/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1021/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3047
SENTINȚA PENALĂ NR. 1021
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.09.2015
PREȘEDINTE: C. L.
GREFIER: E.-R. D.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN
PROCUROR: G. SITIAVU, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul A. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și B. D. Nicușor, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen., prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 16.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.09.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care - având nevoie de timp pentru a delibera – în baza art. 391 alin. 1 C.proc.pen., a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 23.09.2015, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul numărul_/P/2012 din data de 16.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că în ziua de 01.08.2010, prin efracție, împreună cu S. A. A. și minorul Z. E. Valetin, inculpatul A. C. a pătruns în locuința aflată în construcție și nelocuită a părții vătămate N. C. și a sustras din interior o betonieră și un compresor, bunuri în valoare totală de 1500 lei,, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarația persoanei vătămate, proces verbal de CFL, acte depuse de persoana vătămată cu privire la proveniența și deținerea bunurilor sustrase, declarații martori, declarații învinuiți.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.03.2015, rămasă definitivă la data de 04.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului A. C. dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul A. C. a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen.. Solicitarea inculpatului a fost respinsă întrucât prin declarația formulată acesta nu a recunoscut situația de fapt reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, invocând complicitatea și participația secvențială la comiterea faptei cercetate.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 01.08.2010, în jurul orei 21.00, inculpatul A. C., în baza unei înțelegeri prealabile, comune, împreună cu S. A. A. și minorul Z. E. Valetin, au pătruns prin escaladare și efracție în imobilul situat pe ., localiteta Murfatlar, jud. C., compus de teren împrejmuit și clădire aflată în construcție aparținând persoanei vătămate N. C. de unde au sustras o betonieră și un compresor, compresorul fiind valorificat ulterior, inculpatul primind suma cuvenită de 20 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- declarație persoană vătămată N. C. (f.18,46.dup.) care a reclamat sustragerea la data de 01.08.2010, a unei betoniere și unui compresor depozitate în casa sa aflată în construcții, situată pe ., localitatea Murfatlar. Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penală și față de inculpatul A. C., formulând pretenții civile în cuantum de 1500 lei (f.46.dup.).
- proces verbal de cercetare la fața locului (f.19.dup.) ocazie cu care persoana vătămată indică demisolul clădirii ca fiind locul de unde a fost sustrasă betoniera, parterul clădirii ca loc de unde a fost sustras compresorul; totodată indică ușa ce comunică cu balconul clădirii, ușă prevăzută cu sistem de închidere, care prezintă urme de forțare, și foraiber găsit în poziția deschis. Pe gardul împrejmuitor au fost identificate urme de particule culoare portocaliu.
- factură fiscală și certificat de garanție aferente betonierei reclamate ca fiind sustrase (f.44.dup.)
- declarație martor M. V. (f.53.dup.) care a arătat că în cursul lunii august 2010 lucra, împreună cu Ineluș A. și Ardenean C. zis S., la construcția unei case, în localitatea Valu lui T.. La un moment dat, cei doi au comunicat martorului că lucrul la preparat betonul este greu și că sunt în posesia unei betoniere pe care intenționează să o aducă pe șantier. Martorul a fost de acord și astfel că a contactat cu martorul B. I. care s-a deplasat, împreună cu martorul, cu un auto Dacia papuc, în localitatea Murfatlar, la locuința numitului Ineluș A., pentru a prelua betoniera. La fața locului au găsit și pe A. C. zis S.. În continuare au ridicat betoniera și au transportat-o pe șantier în localitatea Valu lui T.. Ulterior martorul a constatat că betoniera nu funcționează corespunzător datorită uzurii preexistente. Betoniera a rămas la fața locului până în cursul lunii noiembrie 2010, când numitul Ineluș A. împreună cu o altă persoană au ridicat-o și valorificat-o, din lipsă de bani. În fața instanței (f.52.djud.), martorul și-a menținut declarațiile.
- declarație martorul B. I. (f.57.dup.) care confirmă solicitarea și serviciul făcut martorului M. V. în sensul deplasării betonierei din localitatea Murfatlar în localitatea Valu lui T.. În fața instanței (f.51.djud.), martorul și-a menținut declarațiile.
- declarație în calitate de învinuit și inculpat Ineluș A. (f.72,77.dup.) care a recunoscut comiterea faptei prin aceea că la data de 01/02.08.2010, în jurul orei 21.00, împreună cu Z. E. și A. C. au hotărât să sustragă bunuri dintr-o casă aflată în construcție pe . Murfatlar. În acest sens, s-au deplasat la imobil unde numiții Ineluș și Z. au pătruns în interior, spărgând geamul de la un balcon, iar din interior au luat o betonieră, un compresor și niște cauciucuri, timp în care A. C. a rămas în afara clădirii, de pază. În continuare, betoniera a fost scoasă din clădire prin împingerea acesteia peste balcon și preluarea sa de către numiții Z. E. și A. C.. Apoi, Ineluș A. a aruncat peste balcon compresorul și cauciucurile. Compresorul a fost valorificat la un centru de fier vechi, iar cauciucurile au fost aruncate întrucât nu erau bune. Numitul Ineluș A. a confirmat faptul că în acea perioadă lucra împreună cu inculpatul A. C. pe șantierul organizat de M. V., acolo unde au deplasat betoniera depozitată la locuința, conform precizărilor martorului M.. În fața instanței, martorul și-a menținut declarațiile, arătând că toți trei au sărit gardul în curtea imobilului, martorul împreună cu Z. E. a escaladat clădirea și au pătruns în interior, timp în care A. C. aștepta în afara clădirii. A mai arătat că îi cunoaște atât pe Z. E. cât și pe A. C. întrucât a copilărit cu amândoi, martorul este cel mai mare dintre cei trei, Z. E. era minor, cunoscând martorul că a mai executat pedepse la Găiești, iar inculpatul A. C. este mai mare cu doi ani decât Z. E. (mențiune corectă, conform datelor de stare civilă ale celor doi). Martorul a mai adăugat că a discutat cu inculpatul A. C. despre faptul că este citat la procesul său, însă inculpatul i-a precizat că nu îl interesează. Dezinteresul inculpatului pentru procedurile de față urmează a fi analizat și confirmat în secțiunea următoare.
- proces verbal de consemnare a declarației verbale a inculpatului A. audiat la data de 09.03.2011 (f.74.dup.) în cuprinsul căreia a arătat că a fost de acord cu propunerea avansată de Ineluș A. de a merge să fure dintr-o casă aflată în construcție. Astfel că, în seara zilei de 01.08.2010, în jurul orelor 21.00-21.30 împreună cu Ineluș și Z. E., ambii din cartierul în care locuiește și inculpatul, au mers la imobilul vizat, iar inculpatul A. C. a rămas pe stradă, pe partea opusă clădirii pentru a sta de pază, timp în care Ineluș și Z. au sărit gardul împrejmuitor prin partea dinspre stradă. Inculpatul nu a văzut cum anume cei doi au pătruns în clădire. De la balconul clădirii, Ineluș A. l-a îndemnat pe inculpat să se apropie pentru a prinde betoniera pe care, împreună cu Z., încerca să o coboare din clădire. Fiind grea, inculpatul nu a reușit, astfel că i s-a alăturat, la baza clădirii și numitul Z. E.. Din clădire au mai fost scoase un compresor și niște cauciucuri, toate deplasate în cursul aceleiași seri la locuința numitului Ineluș A..
Cu toate că inculpatul încearcă să își diminueze participația la comiterea faptei, invocând complicitatea, instanța reține că acesta a acționat, în baza rezoluției infracționale comune celor trei, în calitate de coautor, conform planului de acțiune dinainte stabilit, plan ce a implicat pătrunderea celor trei în imobilul curte. Cu toate că nu o precizează în mod expres, inculpatul, prin poziționarea sa la baza clădirii, a sărit, în mod necesar gardul împrejmuitor, astfel cum au făcut-o și coautorii Ineluș și Z.. Rămânerea inculpatului la baza clădirii este unul din elementele de organizare la locul comiterii faptei ce nu echivalează cu o complicitate a acestuia, rolul său principal fiind acela de preluare a bunurilor identificate în clădire, iar paza obiectivului era unul subsidiar, convenabil invocat, atât timp cât acesta se afla în curte, în spatele gardului de beton, împrejmuitor; se constată că această așa-zisă “pază din curte, din spatele gardului împrejmuitor” invocată de inculpat în apărare nu a servit și nu era aptă să servească efectiv coparticipanților Ineluș și Z., astfel că acest “ajutor” nu constituie un act de complicitate. În privința elementului material al efracției, instanța reține că inculpatul a prevăzut, cel puțin, utilizarea violenței asupra sistemelor de asigurare/închidere dată fiind precizarea din debutul declarației sale în sensul că imobilul identificat era prevăzut cu uși și ferestre asigurate. Inculpatul și-a menținut declarația prin declarația formulată la data de 24.06.2014, în calitate de suspect (f.89.dup.). audit în calitate de inculpat nu a dorit să formuleze declarații (f.92.dup.).
- declarație martor Z. E. (f.65.djud.) care a arătat că nu își amintește despre fapta cercetată, arătând că A. C. este mai mare de vârstă ca el, iar pe martorul Ineluș A. îl cunoaște din copilărie.
Instanța reține că, cei trei au participat la comiterea faptei în contextul cercului comun de relații întreținut, fapt ce a determinat cunoașterea de către inculpat a faptului că la momentul 01.08.2010, martorul Z. E. era minor.
- sentința penală nr. 1334/31.10.2012 emisă în dosarul nr._/212/2012 al Judecătoriei C. prin care numitul Ineluș A. A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a,g,i C.pen.1969 cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.1969 în dauna persoanei vătămate N. C., iar numitul Z. E. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit a, g, i C.pen cu aplic art 99 si 109 C.pen., reținându-se în fapt că în noaptea de 01/02.08.2010, orele 21,00 – 21.30, inculpații Ineluș A.-A. și Z. E. - V. precum și numitul A. C., s-au întâlnit în centrul orașului Murfatlar unde au hotărât ca, profitând de întunericul de afară, să pătrundă împreună și prin efracție, în casele și în dependințele acestora ce erau situate în acea localitate pentru a sustrage diferite obiecte, bunuri pe care apoi să le valorifice. Pentru aceasta făptuitorii au mers prin oraș și în final au ajuns la o casă aflată în construcție ce aparține părții vătămate N. C.. În realizarea scopului propus, cei trei făptuitori au escaladat gardul împrejmuitor și au ajuns în curte după care au pătruns în casă prin escaladarea unei ferestre aflate la balconul de la primul etaj. După ce au pătruns în imobil, inculpații au căutat și au găsit o betonieră și un compresor, obiecte care erau folosite la executarea lucrărilor de zidărie în timpul construirii acelui imobil. Cei trei făptuitori au luat cele două bunuri și le-au scos din clădire peste balcon, după care le-au transportat la domiciliul inculpatului Ineluș A. – A..
În drept
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen., instanța reține că elementul material constă în luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia, prin scoaterea bunului de sub stăpânirea în fapt a posesorului sau detentorului, urmată de trecerea efectivă a bunului sub puterea făptuitorului, faptă săvârșită prin efracție, escaladare, de către trei sau mai multe persoane dintre care un minor. Acțiunea inculpatului care la data de 01.08.2010, în jurul orei 21.00, în baza unei rezoluții infracționale comune și prealabile, împreună cu Ineluș A. A. și minorul Z. E. V., au pătruns prin escaladare și efracție în imobilul situat în localitatea Murfatlar, ., compus din clădire în construcție asigurată cu sistem de închidere și curte împrejmuită cu gard, aparținând persoanei vătămate N. C., de unde au sustras o betonieră și un compresor, în urma pătrunderii în clădire prin efracție executată de numiții Ineluș A. și Z. E., realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat prevăzută de 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității patrimoniale a persoanei, valori sociale ocrotite penalmente și înconcretdeposedarea persoanei vătămate de betoniera și compresorul sustrase, evaluate la nivelul sumei de 1500 lei. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei sale și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul A. C., în coautorat.
Solicitările de schimbare a încadrării juridice
Față de situația de fapt reținută și considerentele particulare avute în vedere, în baza art. 386 C.proc.pen., va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. în infracțiunea de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen.. În baza art. 386 C.proc.pen., va respinge ca neîntemeiată schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen..
Aplicarea legii penale mai favorabile
Față de tratamentul sancționator mai favorabil al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal 1969, ce urmează a fi stabilit față de antecedentele penale ale inculpatului, observând identitatea de conținut constitutiv al infracțiunii de furt calificat în ambele reglementări, astfel cum se raportează la împrejurările cauzei, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatului A. C., Codul penal 1969.
Individualizarea pedepsei/modalității de executare
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen.1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite.
Inculpatul au acționat în mod premeditat, prin escaladarea gardului împrejmuitor al proprietății, cunoscând și asumând distrugerea sistemelor de închidere ale căilor de acces în clădirea aflată în construcții.
Natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii.
Acțiunea conjugată a inculpatului a prejudiciat în mod semnificativ patrimoniul persoanei vătămate, acesta invocând, în declarația de constituire ca parte civilă aflată la dosarul cauzei, un prejudiciu de 1500 lei. Prin hotărârea de condamnare a celorlalți doi participanți Ineluș A. și Z. E., părții civile i-au fost admise pretențiile civile în cuantum de 3500 lei.
Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.
Prin acțiunea sa inculpatul a contestat în mod flagrant relațiile sociale dezvoltate în legătură cu securitatea patrimonială a individului în societate, acționând în mod oportunist, dând dovadă de calificare infracțională pe măsura încadrării juridice date faptei.
Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit
Îmbogățirea fără justă cauză.
Natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului.
Instanța reține predispoziția infracțională a inculpatului A. C., care în ciuda faptului că a invocat în apărare teama de represiunea penală, pentru a se plasa la distanță de locul faptei – pe partea cealaltă a străzii, asigurând paza pentru ceilalți doi participanți – acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, pe timp de noapte, cu participarea a trei sau mai multe persoane.
Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal
Inculpatul a recunoscut participarea limitată la săvârșirea infracțiunii în cursul urmăririi penale iar în faza judecății s-au prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 – art. 396 alin. 10 C.proc.pen., invocând aceeași situație de fapt nuanțată, neconformă situației reținută prin rechizitoriu. Pentru asigurarea prezenței sale în fața instanței, instanța a efectuat multiple demersuri de căutare, prin citare la locuința cunoscută și identificată în faza judecătorească, a emis mandate de aducere și odată prezent în fața instanței a pus în vedere inculpatului să se prezinte la termenele subsecvente pentru desfășurarea cercetării judecătorești. În aceste condiții, din cele 6 termene, inculpatul a dat curs la numai două, comunicându-i coparticipantului la comiterea faptei Ineluș A., audiat în calitate de martor, că procedurile nu îl interesează.
Nivelul de educație, vârstă, starea de sănătate, situația familială și socială
Inculpatul nu are locuință stabilă, nu este școlarizat, nu are loc de muncă, nu are ocupație sau profesie.
Incidența circumstanțelor atenuante sau agravante
Nu se constată.
Față de cele reținute, observând conduita procesuală nefavorabilă, pe fondul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dispusă în cursul anului 2013, pe un termen de încercare de 6 ani, instanța constată că inculpatul se menține refractar față de eforturile (ce ar trebui să îl preocupe) pentru îndreptare și respectare a rigorilor cadrului jurisdicțional activat la adresa sa ca urmare a infracțiunilor, grave, săvârșite. Astfel că, pedeapsa ce urmează a o aplica, stabilită la minimul special, este necesar a fi executată efectiv pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat dar și pentru reeducarea inculpatului în sensul ascultării de autoritatea organelor judiciare îndrituite cu aplicarea legii penale și promovarea și prezervarea valorilor sociale ocrotite penalmente, conduita procesuală manifestată relevând un risc ridicat de reeditare a comportamentului infracțional din partea inculpatului A. C..
Pentru aceste considerente, În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen.1969 cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., va condamna pe inculpatul A. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 va aplica inculpatului A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
Va constata că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21 lit. a C.pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 520/19.04.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr. 93/MP/07.10.2013 a Curții de Apel C..
În baza art. 85 alin. 1 C.pen.1969, va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 520/19.04.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr. 93/MP/07.10.2013 a Curții de Apel C..
În baza art. 33 alin. 1 C.pen.1969, art. 34 alin.1 lit. b C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., va contopi pedepsele aplicate infracțiunilor concurente și aplică inculpatului A. C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul A. C. urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pedeapsa de 3 ani închisoare se va executa în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 va aplica inculpatului A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C.pen.1969, va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 16.01.2013 la 08.03.2013.
Pe latură civilă, se reține că, în cauza disjunsă, persoana vătămată nu și-a reeditat pretențiile civile formulate în cursul procesului penal, la data de 04.05.2012, când s-a constituit parte civilă împotriva numiților Ineluș A., Z. E. și A. C. cu suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpați și nerecuperate.
Instanța constată că există o constituire de parte civilă valabilă împotriva inculpatului A. C.. Disjungerea dispusă prin rechizitoriul care a învestit instanța cu judecarea cauzei nr._/212/2012 privind pe coparticipanții Ineluș A. și Z. E., a fost o măsură dispusă de procuror în vederea bunei desfășurări a procesului penal, constând în urmărirea și judecarea separată a unor suspecți/inculpați, măsură ce nu poate afecta constituirea de parte civilă din partea persoanei vătămate care și-a manifestat pretențiile civile față de toți participanții la comiterea faptei.
Însă, față de lipsa de reacție a persoanei vătămate care nu a mai continuat exercitarea acțiunii civile în actualul dosar privind pe inculpatul A. C., instanța va limita pretențiile civile la nivelul sumei de 1500 lei conform precizărilor persoanei vătămate la data de 04.05.2012, în pofida faptului că în cadrul dosarului nr._/212/2012, coparticipanții Ineluș A. și Z. E. au fost obligați în solidar la despăgubiri materiale superioare, în valoarea de 3500 lei, apreciată de instanța inițial învestită ca proporțională cu valoarea bunurilor sustrase.
Totodată, instanța constată că există o faptă ilicită constând într-o infracțiune, infracțiunea a produs un prejudiciu material, există legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, există vinovăția inculpaților în producerea prejudiciului, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal.
În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998, 999 C.civil.1864 și art. 118 din Legea nr. 71/2011, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. C., domiciliat în municipiul C., bulevardul Tomis nr. 307, ., etaj 3, apartament 59, și va obliga pe inculpatul A. C. la plata către aceasta a sumei de 1500 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul A. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 3500 de lei ( 1000 lei aferenți urmăririi penale și 2500 lei aferenți judecății în primă instanță).
În baza art. 272 C.proc.pen. va dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr. 863/03.03.2015, și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr. 3497/24.06.2014 din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 C.proc.pen., respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. în infracțiunea de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen..
În baza art. 386 C.proc.pen., respinge ca neîntemeiată schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen..
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen.1969 cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul A. C. (fiul lui Natural și A. F. V., născut la data de 21.01.1992 în municipiul D., județul Hunedoara, domiciliat fără forme legale în localitatea Murfatlar, ., jud. C. și reședința în ., de Jos, ., jud. C., CNP_) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21 lit. a C.pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 520/19.04.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr. 93/MP/07.10.2013 a Curții de Apel C..
În baza art. 85 alin. 1 C.pen.1969, anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 520/19.04.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr. 93/MP/07.10.2013 a Curții de Apel C..
În baza art. 33 alin. 1 C.pen.1969, art. 34 alin.1 lit. b C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., contopește pedepsele aplicate infracțiunilor concurente și aplică inculpatului A. C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul A. C. urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pedeapsa de 3 ani închisoare se execută în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.1969.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C.pen.1969, deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 16.01.2013 la 08.03.2013.
În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998, 999 C.civil.1864 și art. 118 din Legea nr. 71/2011, admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. C., domiciliat în municipiul C., bulevardul Tomis nr. 307, ., etaj 3, apartament 59, și obligă pe inculpatul A. C. la plata către aceasta a sumei de 1500 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul A. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 3500 de lei ( 1000 lei aferenți urmăririi penale și 2500 lei aferenți judecății în primă instanță).
În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr. 863/03.03.2015, și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr. 3497/24.06.2014 din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. L. E. R. D.
Red.jud. C.L./, 2 ex. 23.09.2015
Tehnored.gref. D.E.R. 23.09.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1017/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
