Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1221/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1221/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-10-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 1221

Ședința din data de 23.10.2015

Președinte – M. V.

Grefier – C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de

Procuror – Sitiavu G. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul F. C., (în stare de deținere în altă cauză), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă prev. de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și a art.5 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 08.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 23.10.2015, dată la care,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de deținere în altă cauză inculpatul F. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. 2009, reținându-se în esență că în noaptea de 17/18.12.2012, prin efracție, a pătruns în punctul de lucru aparținând părții civile . SRL, situat în mun. C., ..10, iar din interior a sustras suma de 40.000 lei dintr-o borsetă (sumă ce aparținea părții civile D. L., administratorul societății de la acea dată), o unitate centrală de calculator, un monitor marca LG, precum și o geantă ce conținea documente contabile ale ., din perioada ianuarie-noiembrie 2012, cauzându-le părților civile un prejudiciu total în cuantum de 43.000 lei.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate D. L.-M. (f. 32, 35 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f. 9-29 d.u.p.); adresa nr._/07.01.2013 emisă de Laboratorul AFIS Morphotrak din cadrul Serviciului Criminalistic (f. 38 d.u.p.); raportul de constatare criminalistică nr._/04.07.2013 emis de Serviciul Criminalistic – I.P.J. C. (f. 42-48 d.u.p.); declarațiile inculpatului F. C. (f. 54, 55, 63 d.u.p.).

Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

La data de 27.04.2015 partea civilă D. L.-M. a depus la dosar o cerere de renunțare la pretențiile civile în sumă de 43.000 de lei, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.22 C.proc.pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 07.05.2015, în condițiile în care nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul acestuia, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, motiv pentru care a dispus începerea judecății.

La termenul din 18.06.2015 instanța a constatat că societatea comercială . SRL este administrată de numitul C. G., sens în care a dispus reiterarea procedurii de citare la sediul rezultat în urma consultării bazei de date.

În ședința publică din 10.09.2015, la interpelarea instanței, partea civilă D. L.-M., aflat în stare de deținere în altă cauză, a precizat că suma de 40.000 de lei îi aparținea, instanța luând act că inculpatul a renunțat la aceste pretenții civile în raport de prevederile art.22 alin.1 C.proc.pen.

La data de 08.10.2015, constatându-se că este procedură completă cu societatea comercială prin afișare la ușa instanței, instanța a constatat cauza în stare de judecată.

Inculpatul a precizat în cuprinsul declarației de recunoaștere a învinuirii faptul că vrea să recunoască fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare doar ca să scape, nefiind însă fapta sa.

După respingerea cererii pentru motivele arătate în încheierea de dezbateri de la acea dată, inculpatul a arătat că nu solicită să dea declarații suplimentare, arătând totodată că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, dar solicită atașarea unei înregistrări video de la sediul societății. Pentru considerentele arătate în încheiere, instanța a respins solicitarea acestuia.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a dat cuvântul procurorului și inculpatului, iar după acordarea ultimului cuvânt a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare data de astăzi.

Situația de fapt reținută de instanță:

La data de 18.12.2012, partea civilă D. L.-M., în nume propriu și în calitate de administrator al . SRL, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 17/18.12.2012, persoane necunoscute au pătruns în sediul societății comerciale, prin forțarea sistemului de închidere al ușii de acces, iar din interior au sustras suma de 40.000 lei (ce aparținea părții civile D. L.-M.), o unitate centrală de calculator, un monitor marca LG și o geantă care conținea documente contabile, bunuri care au fost evaluate de societate la suma de 3.000 de lei prin adresa de la f. 34 d.u.p.

S-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, constatându-se urme de efracție la nivelul sistemului de închidere al ușii de acces în societate, astfel cum se poate observa în fotografiile de la f. 18, 19 d.u.p.

Fiind audiată, partea civilă a arătat că în data de 17.12.2012, în jurul orei 17:00, la terminarea programului de lucru, a asigurat ușa de acces, în sensul că a încuiat-o, iar la data de 18.12.2012, atunci când a revenit, a observat că ușa este întredeschisă, constatând că din biroul său a fost sustrasă suma de 40.000 de lei ce se afla într-o geantă sub birou, dar și documente contabile aparținând altei societăți și care se găseau într-o altă geantă, aspect confirmat și de martorul C. L., iar dintr-un alt birou au fost sustrase mai multe bunuri, respectiv un monitor LG și o unitate centrală.

La fața locului au fost identificate și prelevate 8 urme papilare digitale și 3 urme papilare palmare, dintre care doar 2 urme papilare digitale și o urmă papilară palmară au conținut suficiente elemente pentru identificarea dactiloscopică a persoanelor care le-au creat.

Astfel, prin adresa nr._/07.01.2013 emisă de Laboratorul AFIS Morphotrak din cadrul Serviciului Criminalistic s-a comunicat faptul că una dintre urmele papilare identificate la fața locului aparține inculpatului F. C..

În consecință, prin raportul de constatare criminalistică nr._/04.07.2013 emis de Serviciul Criminalistic al I.PJ. C., s-a stabilit faptul că din cele patru urme papilare rămase în evidență, doar urma digitală ridicată de pe suprafața dispozitivului wireless găsit în biroul de contabilitate al . SRL a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului F. C.. Văzând foto nr.22 de la f. 25 d.u.p., se remarcă faptul că în biroul de unde au fost sustrase monitorul, tastatura și o unitate centrală de calculator, se afla și dispozitivul wireless pe care a fost descoperită urma papilară în cauză, ceea ce indică fără niciun dubiu prezența inculpatului în biroul respectiv, mai ales că dispozitivul a fost găsit răsturnat de pe birou.

La data de 08.08.2013 inculpatul F. C. a fost audiat pentru prima dată în cauză; atât la acea dată, cât și ulterior, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în fața instanței de judecată a negat comiterea faptei, fără a da declarații suplimentare.

Instanța reține însă că urma papilară descoperită în sediul societății comerciale este o probă directă și care se coroborează cu declarația părții civile D. L.-M., iar inculpatul nu a oferit nicio explicație pentru prezența acesteia pe dispozitivul wireless menționat anterior.

Or, Curtea europeană a drepturilor omului a arătat că este evident incompatibil cu exigențele Convenției ca o condamnare să fie întemeiată exclusiv sau în mod esențial pe tăcerea acuzatului, pe refuzul său de a răspunde la întrebări sau de a depune mărturie în instanță; însă este tot atât de evident că aceste interdicții nu ar putea împiedica să se țină seama de tăcerea celui interesat, în situații ce reclamă o explicație din partea-i, pentru a aprecia forța de convingere a elementelor dosarului care îl acuză. Așadar, dreptul de a păstra tăcerea nu trebuie considerat ca fiind absolut. De aceea, pentru a se cerceta în ce măsură deducerea unor concluzii defavorabile acuzatului din tăcerea sa încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, trebuie ținut seama de ansamblul circumstanțelor cauzei – cauza Murray c. Regatului Unit al Marii Britanii din 08.02.1996, par.47.

În cauză însă, inculpatul nu a solicitat nicio probă în apărare, eventual un alibi pentru acea noapte, astfel că, din actele dosarului, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea ce i se reține în sarcină.

Încadrarea juridică a faptei:

Instanța constată că, potrivit art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de Procedură Penală. Potrivit art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

În privința modalității de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța reține că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpaților legea cea mai favorabilă.

Ca un prim aspect, s-a invocat inițial de către avocatul inculpatului, dar și de către reprezentantul Ministerului Public, faptul că infracțiunea comisă de inculpat ar fi și în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și în stare de recidivă poetexecutorie, astfel că ar fi incidente ambele instituții. Studiind însă fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări în minorat – sentința penală nr.176/24.01.2005 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.145/MF/09.12.2005 a Curții de Apel C., sentința penală nr.186/25.01.2005 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.146/MP/09.12.2005 a Curții de Apel C., sentința penală nr.70/16.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 31.01.2006, sentința penală nr.1267/24.08.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.417/15.10.2007 a Tribunalului C., toate fiind contopite prin sentința penală nr.1508/27.09.2007 a Judecătoriei Medgidia definitivă prin nerecurare în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul fiind liberat condiționat la 04.02.2008 – liberare la termen.

Ulterior, inculpatul a suferit condamnări succesive, fiind liberat condiționat de mai multe ori, însă de fiecare dată în termenul de încercare a comis o nouă infracțiune, astfel că liberările au fost revocate, astfel că nu a mai executat altă pedeapsă.

Așadar, singura pedeapsă executată a fost cea de 3 ani și 6 luni închisoare, însă atât potrivit art.38 alin.1 lit.a C.pen. 1969, cât și conform art.9 din Legea nr.187/2012, aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.

Cum infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C., liberare dispusă prin sentința penală nr.1635/29.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, rezultă că sunt incidente doar dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie.

În al doilea rând, în legătură cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege, Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil pentru inculpat, în condițiile în care furtul calificat este sancționat cu pedeapsa închisorii de 2 ani la 7 ani, în timp ce conform Codului penal 1969 fapta inculpatului s-ar încadra în dispozițiile art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 – furt calificat, pedeapsa fiind de la 3 la 15 ani închisoare.

Analiza însă merge mai departe și are în vedere tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni.

Astfel, din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.99/29.01.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.325/08.05.2014 a Curții de Apel C. și nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contopite la rândul lor în sentința penală nr.463/28.08.2014 a Tribunalului C. – 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 14 ani închisoare și 268 de zile închisoare, un rest de 536 de zile de închisoare, cu reținerea sporului de 97 de zile de închisoare.

Conform vechiului Cod penal o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare apare ca fiind suficientă în cauză pentru argumentele ce vor fi arătate și, aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 14 ani și 268 de zile de închisoare, pe care o va spori la 15 ani și 3 luni închisoare (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969) – spor facultativ.

În schimb, regimul sancționator al pluralității conform art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 este mult mai drastic, din moment ce, chiar dacă instanța ar aplica inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 14 ani și 268 de zile închisoare s-ar adăuga 1/3 din restul pedepselor ce nu se execută (1/3 din 8 ani și 6 luni închisoare și 536 de zile), adică cel puțin 2 ani și 10 luni închisoare, astfel că adăugând acest spor la pedeapsa cea mai grea ar rezulta o pedeapsă de 16 ani, 10 luni și 268 de zile de închisoare.

În raport de aceste considerente, vechiul Cod penal apare în mod cert mai favorabil inculpatului.

Față de aceste argumente, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și a art.5 C.pen., în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Pe cale de consecință, va respinge ca nefondată cererea inculpatului prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă prev. de art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și a art.5 C.pen., în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a și b C.pen. 1969, cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Așadar, fapta inculpatului F. C. care în noaptea de 17/18.12.2012, prin efracție, a pătruns în punctul de lucru aparținând părții civile . SRL, situat în mun. C., ..10, iar din interior a sustras suma de 40.000 lei dintr-o borsetă (sumă ce aparținea părții civile D. L., administratorul societății de la acea dată), o unitate centrală de calculator, un monitor marca LG, precum și o geantă ce conținea documente contabile ale ., din perioada ianuarie-noiembrie 2012, cauzându-le părților civile un prejudiciu total în cuantum de 43.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, respectiv “luarea”, sustrăgând pe nedrept din posesia părților civile mai multe bunuri – 40.000 lei aparținând lui D. L.-M. și un monitor, o unitate centrală și o tastatură aparținând . SRL în valoare totală de 3.000 de lei, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea părților civile și aproprierea bunurilor de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită în urma administrării materialului probator.

Atașate elementului material sunt și elementele circumstanțiale agravante vizând modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv pe timp de noapte (persoana vătămată declarând să a încuiat ușa de acces în sediul societății la ora 17:00 pe data de 17.12.2012, iar când a revenit la birou la ora 08:00 în data de 18.12.2012 a găsit ușa întredeschisă), prin forțarea cu corp dur a yalei ușii de acces în unitatea comercială – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei săvârșite, urmărind producerea lui prin comiterea acesteia, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen – forma de vinovăție a intenției directe.

În legătură cu stare de recidivă postcondamnatorie, văzând fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța constată că prin sentința penală nr.1635/29.06.2012 a Judecătoriei Medgidia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 03.07.2012 din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C., cu un rest de executat de 268 de zile.

În consecință, pedeapsa s-ar fi considerat executată la data de 27.03.2013, însă inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat la data de 17/18.12.2012, fiind prin urmare îndeplinite condițiile prevăzute de art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin.2 C.proc.pen., din probele administrate rezultând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea acestuia.

Individualizarea judecătorească a pedepsei:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepsei stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la fapta săvârșită, instanța reține că infracțiunea de furt calificat ocrotește o valoare sociale importantă – patrimoniul persoanei fizice sau juridice; pericolul social abstract al faptei fiind concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în funcție și de circumstanțele agravante (de la 3 la 15 ani închisoare).

În concret, fapta comisă este deosebit de gravă prin raportare la prejudiciul care nu a fost nici până la acest moment recuperat (43.000 lei), inculpatul dând dovadă de o îndrăzneală deosebită, acționând pe timp de noapte, prin îndepărtarea sistemului de închidere al ușii, singura probă care a condus la identificarea autorului fiind doar o urmă papilară, ceea ce denotă specializarea inculpatului.

Inculpatul are 27 de ani, nu este căsătorit, studii 8 clase, fără ocupație sau loc de muncă, recidivist, fiind condamnat încă din minorat pentru comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, iar de fiecare dacă când a fost liberat condiționat, în termenul de încercare a comis noi infracțiuni. De asemenea, inculpatul a fost condamnat și pentru comiterea unei infracțiuni de omor la pedeapsa de 14 ani închisoare, ceea ce denotă o creștere în timp a periculozității acestuia și justifică în mod evident concluzia că privarea de libertate pe scurte perioade de timp nu a fost suficientă pentru reeducarea inculpatului în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de normele penale, manifestând dispreț față de autoritate și față de beneficiile acordate de organele judiciare.

În fața instanței inculpatul a manifestat un dezinteres total față de demersurile judiciare, a părut că nu îl interesează pedeapsa pe care o va primi și în ce măsură aceasta îi va schimba situația juridică, arătând că nu recunoaște fapta, dar vroia să beneficieze de procedura simplificată pentru a scăpa mai repede.

Față de aceste argumente, în baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul F. C. la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Cum infracțiunea a fost comisă în termenul de încercare al liberării condiționate, astfel cum s-a arătat anterior, în baza art.61 alin.1 teza a II-a C.proc.pen. instanța va revoca liberarea condiționată din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C., liberare dispusă prin sentința penală nr.1635/29.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, va contopi această pedeapsă cu restul rămas de executat de 268 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Față de mențiunile din cazierul judiciar al inculpatului, în baza art.33 lit.a C.pen. 1969 instanța va constata că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.99/29.01.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.325/08.05.2014 a Curții de Apel C. și nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contopite la rândul lor în sentința penală nr.463/28.08.2014 a Tribunalului C..

În consecință, instanța va descontopi pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.463/28.08.2014 a Tribunalului C. și va repune pedepsele în individualitatea lor.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.i C.pen. și art.37 alin.1 lit.a C.pen. – sentința penală nr.99/29.01.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.325/08.05.2014 a Curții de Apel C.;

- 2 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen. cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. – sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C.;

- restul de 536 de zile de închisoare rămas de executat din sentința penală nr.37/13.01.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.207/16.04.2009 a Curții de Apel C., rezultat în urma revocării liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C.;

- 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.188 alin.1 cu reținerea art.41 alin.1 C.pen. 2009, la care s-a adăugat restul rămas de executat de 268 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C., în total 14 ani și 268 de zile de închisoare, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009 ca pedeapsă complementară, precum și interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009 ca pedeapsă accesorie, aplicate prin sentința penală nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cu reținerea sporului de 97 de zile de închisoare.

În baza art.36 alin.2 raportat la art.35 alin.1 C.pen. 1969 instanța va contopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 536 de zile de închisoare, 14 ani și 268 de zile de închisoare, va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 14 ani și 268 de zile de închisoare, pe care o va spori la 15 (cincisprezece ani) și 3 (trei) luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009, după executarea pedepsei rezultante, conform art.68 alin.1 lit.c C.pen. 2009.

Sporul de pedeapsă se justifică pe deplin în cauză în raport de gravitatea faptei și de toate aspectele negative evidențiate anterior ce țin de persoana inculpatului, acesta părând că nu înțelege gravitatea faptelor comise; dacă instanța nu ar aplica acest spor, inculpatul ar avea sentimentul că poate comite în continuare mai multe infracțiuni, fără teama că pedeapsa pe care o va executa va suferi modificări.

În privința pedepselor accesorii, în baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. 2009, art.66 alin.1 și 3 C.pen. 2009 pe durata executării pedepsei instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, ca pedeapsă accesorie, astfel cum s-a stabilit definitiv prin sentința penală nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

Computarea măsurilor preventive privative de libertate; deducerea perioadei executate; emiterea unor noi forme de executare:

În baza art.404 alin.4 lit.b C.proc.pen. raportat la art.36 alin.3 și art.88 alin.1 C.pen. 1969 instanța va scădea din durata pedepsei închisorii reținerea, arestarea preventivă și perioada deja executată de la 29.03.2011 la 03.07.2012 și de la 08.01.2013 la zi.

Pe cale de consecință, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.463/28.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ și va dispune emiterea unor noi forme de executare.

Latura civilă:

În cursul urmăririi penale, atât partea civilă D. L.-M., cât și . SRL s-au constituit părți civile cu sumele de 40.000 de lei, respectiv 3.000 de lei.

Potrivit art.22 alin.1 și 2 C.proc.pen., partea civilă poate renunța, în tot sau în parte, la pretențiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. Renunțarea se poate dace fie prin cerere scrisă, fie oral în ședința de judecată.

Partea civilă D. L.-M. a depus cerere în sensul celor arătate și a declarat inclusiv în fața instanței că renunță la pretențiile civile în cuantum de 40.000 de lei, astfel că în baza art.22 alin.1 C.proc.pen. instanța va lua act de faptul că partea civilă D. L. a renunțat la pretențiile civile în cuantum de 40.000 lei.

În legătură cu acțiunea civilă exercitată de societatea comercială, din moment ce D. L. nu poate renunța la pretențiile civile ce i se cuvin societății comerciale, neavând la acest moment puteri de reprezentare, instanța reține că potrivit art.1.357 alin.1 și 2 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce i se reține în sarcină cu vinovăția prevăzută de lege, existând așadar legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Rămâne de analizat care este prejudiciul efectiv suferit de partea civilă; or, din această perspectivă, în lipsa documentelor justificative și având în vedere să susținerile părții civile nu au fost contrazise de celelalte probe administrate în cauză, rezultă că suma de 3.000 de lei este una rezonabilă ținând cont de bunurile sustrase – un monitor, o tastatură și o unitate centrală de calculator.

Prin urmare, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală, în baza art.397 alin.1 și art.25 alin.1 C.proc.pen. cu reținerea art.1.357 C.civ. instanța va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă . SRL și, în consecință, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3.000 de lei cu titlu de daune materiale.

Măsuri de siguranță:

Cum declarația părții civile D. L. este în sensul că suma de 40.000 de lei i-a fost sustrasă în acea noapte, neexistând nicio probă care să conducă la concluzia că ar fi vorba de o sesizare nefondată sau că suma de bani respectivă nu ar fi existat, iar banii nu servesc despăgubirii părții civile câtă vreme aceasta a renunțat la pretențiile civile, în baza art.118 alin.1 lit.e C.pen. 1969 instanța va confisca de la inculpat suma de 40.000 de lei.

Cheltuieli judiciare:

Văzând soluția de condamnare, în baza art.272 alin.1 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 600 de lei din faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen. va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum de 200 lei conform împuternicirii . nr.4299 – T. D. C. (faza de urmărire penală) și 200 de lei conform împuternicirii . nr.2194 – B. T. A. (faza de judecată), cheltuieli judiciare ce vor rămâne în sacina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și a art.5 C.pen., în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Respinge ca nefondată cererea inculpatului prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă prev. de art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și a art.5 C.pen., în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a și b C.pen. 1969, cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

În baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul F. C. (fiul lui F. și N., născut la data de 10.05.1988 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ..1, jud. C., în prezent în stare de deținere în altă cauză la Penitenciarul Poarta Albă, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație sau loc de muncă, studii 8 clase, recidivist, CNP:_) la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.61 alin.1 teza a II-a C.proc.pen. revocă liberarea condiționată din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.558/30.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia nr.686/21.09.2011 a Curții de Apel C., liberare dispusă prin sentința penală nr.1635/29.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, contopește această pedeapsă cu restul rămas de executat de 268 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C.pen. 1969 constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.99/29.01.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.325/08.05.2014 a Curții de Apel C. și nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contopite la rândul lor în sentința penală nr.463/28.08.2014 a Tribunalului C..

Descontopește pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.463/28.08.2014 a Tribunalului C. și repune pedepsele în individualitatea lor.

cu reținerea sporului de 97 de zile de închisoare.

În baza art.36 alin.2 raportat la art.35 alin.1 C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 536 de zile de închisoare, 14 ani și 268 de zile de închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 14 ani și 268 de zile de închisoare, pe care o sporește la 15 (cincisprezece ani) și 3 (trei) luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009, după executarea pedepsei rezultante, conform art.68 alin.1 lit.c C.pen. 2009.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. 2009, art.66 alin.1 și 3 C.pen. 2009 pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, ca pedeapsă accesorie, astfel cum s-a stabilit definitiv prin sentința penală nr.304/09.08.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1794/27.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pedeapsa închisorii se execută în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969

În baza art.404 alin.4 lit.b C.proc.pen. raportat la art.36 alin.3 și art.88 alin.1 C.pen. 1969 scade din durata pedepsei închisorii reținerea, arestarea preventivă și perioada deja executată de la 29.03.2011 la 03.07.2012 și de la 08.01.2013 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.463/28.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ și dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.22 alin.1 C.proc.pen. ia act de faptul că partea civilă D. L., domiciliat în mun. C., ..16, jud. C., în prezent în stare de deținere la Penitenciarul Tulcea, a renunțat la pretențiile civile în cuantum de 40.000 lei.

În baza art.397 alin.1 și art.25 alin.1 C.proc.pen. cu reținerea art.1.357 C.civ. admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă . SRL, cu ultimul sediul cunoscut în mun. C., ., Palazu M., camera nr.3, jud. C., și, în consecință, obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3.000 de lei cu titlu de daune materiale.

În baza art.118 alin.1 lit.e C.pen. 1969 confiscă de la inculpat suma de 40.000 de lei.

În baza art.272 alin.1 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 600 de lei din faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum de 200 lei conform împuternicirii . nr.4299 – T. D. C. (faza de urmărire penală) și 200 de lei conform împuternicirii . nr.2194 – B. T. A. (faza de judecată), cheltuieli ce rămân în sacina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2015.

Președinte Grefier,

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 09.11.2015, 6 ex.

← Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 1201/2015. Judecătoria...		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1219/2015.... →

Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1221/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1221/2015. Judecătoria CONSTANŢA