Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.294
Ședința publică din 03 martie 2015
PREȘEDINTE – V. V.
GREFIER – A. B.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN
PROCUROR-D. P.
S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatul B. Ș., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 24 februarie 2015 și ulterior la 03 martie 2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 23.12.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. Ș., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 26.06.2013, inculpatul B. Ș. a împins persoana vătămată S. S., aceasta căzând și suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale.
In susținerea actului de inculpare au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate; certificatul medico-legal 8128/A2 agresiuni 2013 din data de 02.07.2013; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor B. V., B. E., M. L., M. S., M. C..
În faza cercetării judecătorești a fost audiată persoana vătămată și martorii B. V., B. E., M. A., M. S., M. C..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 26.06.2013, în jurul orei 12,00, persoana vătămată s-a dus la poarta vecinilor săi, familia B., din loc. Lumina, jud. C., pentru a recupera un pui de găină ce credea că i-a fost luat de către B. V..
Ulterior, în jurul orei 21,00,pe fondul acestui conflict, persoana vătămată a observat-o și pe BEȘCUCA E., soția inculpatului, care venea de la serviciu, cerându-i acesteia să intervină și să-i restituie puiul respectiv, adresându-i în acest context injurii atât ei cât și celorlalți membrii ai familiei. (declarații persoana vătămată S. S., declarații martori B. V., B. E.)
În acest context, inculpatul a ieșit din curte și s-a deplasat în fața porții persoanei vătămate cerându-i explicații, aceasta luând o piatră de jos, cu care l-a lovit pe inculpat în zona spatelui. In acel moment inculpatul a împins persoana vătămată, aceasta căzând la sol. (declarații persoana vătămată S. S., certificat medico-legal nr. 812/A2agresiuni/2013 din 02.07.2013 emis de S.J.M.L. C.)
In urma acestei agresiuni, persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale. (certificat medico-legal nr. 812/A2agresiuni/2013 din 02.07.2013 emis de S.J.M.L. C.)
Atât inculpatul cât și martorele B. V., B. E., mama, respectiv soția acestuia, au declarat că după ce inculpatul a fost lovit cu piatra de către persoana vătămată, acesta a împins-o și întrucât a fost prins de persoana vătămată, au căzut amândoi la sol, acesta fiind modul în care a fost vătămată S. S..
Analizând aceste declarații, instanța urmează a le înlătura din ansamblul probator, în contextul in care vin în contradicție cu restul probelor administrate în cauză, in special cu declarația persoanei vătămate care se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală și totodată cu declarațiile martorei indirecte M. S., din care rezultă că imediat după incident a observat persoana vătămată, singură, căzută la pământ, care i-a spus că a fost lovită de B. Ș., și a martorului M. C. din care rezultă că a observat părțile că se înjurau reciproc, iar persoana vătămată îi reproșa inculpatului că a împins-o și că o doare piciorul.
Totodată, instanța are în vedere diferența majoră de putere fizică dintre cele două părți, teza invocată de inculpat și martore, a căror subiectivitate și interes este evident, fiind de natură a fi neverosimilă.
Astfel, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul B. Ș..
In ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, față de modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, motiv pentru nu va schimba încadrarea juridică a faptei, astfel cum a fost reținută aceasta în actul de sesizare.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului B. Ș., care la data de 26.06.2013, a împins-o pe persoana vătămată S. S., aceasta căzând și suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicată inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – pe fondul injuriilor aduse de persoana vătămată inculpatului și membrilor familiei acestuia, printr-o agresiune minoră – împingere, pe stradă, incidentul fiind luat la cunoștință de membrii întregii comunități în care locuiesc părțile; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – a fost afectată integritatea fizică a persoanei vătămate, leziunile fiind suferite pe fondul stării de sănătate a acesteia, stare care ar fi trebui să fie anticipată de către inculpat având în vedere vârsta înaintată a persoanei vătămate; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – are antecedente penale; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – a încercat să minimalizeze gradul său de implicare în incident; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – este căsătorit, are ocupație.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amendă, urmând a atrage atenția inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a amenzii penale poate impune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Instanta constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, potrivit art. 1357 și urm. C.civil, astfel fapta acestuia este faptă ilicită care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu părții civile, există legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat, iar acesta a acționat cu vinovație.
Deși partea civilă a formulat pretenții civile cu titlu de daune materiale în cuantum de 5000 lei, nu a făcut dovada acestor cheltuieli decât în cuantum de 306 lei, motiv pentru care instanța admite acest capăt de cerere in aceste limite.
În ceea ce privește pretențiile civile de natură morală, instanța reamintește că daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se și daunele morale constând în dureri fizice numite „pretium doloris". Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că persoana vătămată, pe fondul vârstei înaintate, a suferit în urma agresiunilor dureri fizice, motiv pentru care îi va acorda acesteia suma de 1000 lei pentru acoperirea prejudiciului moral suferit în această componentă.
În temeiul art. 271 alin. 1 Cod de procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. Ș. (fiul lui G. și V., născut la data de 25.09.1960, în ., studii 8 clase, ocupație mecanic agricol, cu antecedente penale, domiciliat în com. Lumina, ., jud. C., CNP_) la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”.
În baza art. 63¹ Cod penal atrage atenția inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a amenzii penale poate impune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
În temeiul art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 346 alin.1 C.pr.pen. și la art. 1357 și urm. C.civ., admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă S. S. și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 306 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 271 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la de la comunicare pentru inculpat, partea civilă și procuror
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. V. A. B.
Red. Jud. V.V./12.08.2015
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
