Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Sentința nr. 731/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 731/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2400/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 731
Ședința publică din data de 02.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul M. D. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 260 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 21.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când Judecătorul de cameră preliminară, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 29.05.2015, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 2 C.pr.pen, amână pronunțarea la data de 02.06.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.260 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen., reținându-se în esență că la data de 02.11.2012, fiind audiat în calitate de martor în cauza penală nr._/2012/2010 aflată pe rolul Judecătoriei C., a făcut afirmații mincinoase privitoare la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
S-a arătat că, din analiza conținutului declarațiilor formulate în calitate de martor de inculpatul Marcur D., consmnate în declarația olografa și în formularul tipizat, ambele din data de 02.08.2010, consemnate în dosarul penal nr.1290/P/2010, inculpatul M. D. a declarat că a văzul cum șoferul unei vole a încercat să pătrundă în interiorul unui perimetru păzit, dar s-a oprit la marginea gardului împrejmuitor, pentru ca ulterior, în fața instanței de judecata, fiind audiat în calitate de martor în cadrul aceluiași dosar penal (înregistrat sub nr._/212/2010 la Judecătoria C.), acesta a declarat că nu a văzut să se încerce a se intra cu wolla în perimetrul păzit.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: încheierea din data de 02.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/212/2010 de Judecătoria Constanta; declarațiile formulate de numitul M. D. în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată; rechizitoriul nr.1290/P/2010 din data de 23.08.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.; declarațiile martorilor audiați în dosarul penal nr.1290/P/2010 (în copie); declarația inculpatului.
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 27.03.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să formuleze cereri sau excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 09.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și a dispus începerea judecății.
La termenul din 02.04.2015, cauza fiind în stare de judecată, instanța a procedat la citirea actului de sesizare și, fiind întrebat avocatul din oficiu, acesta a arătat că înțelege să nu conteste probele administrate în cursul urmăririi penale, urmând ca instanța să aibă în vedere la deliberare probele necontestate, conform art.374 alin.7 C.proc.pen.
Instanța a apreciat în schimb din oficiu că se impune atașarea la dosar a sentinței penale pronunțate în dosarul nr._/212/2010, inclusiv a deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel Constața. În acest sens, a fost atașat dosarul penal nr._/212/2010 – volumul de la instanță în care se regăsește sentința penală nr.33/20.01.2014 și cel din faza de apel – decizia penală nr.464/P/04.07.2014.
În ședința publică din 21.05.2015 s-a prezentat în fața instanței inculpatul care, la interpelarea instanței, după aducerea la cunoștință a dreptului de a nu face nicio declarație, a arătat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de judecată.
La solicitarea instanței a fost atașată copie de pe fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 62 d.u.p.).
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, prin rechizitoriul nr.1290/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. a fost trimis în judecată, printre alții, inculpatul C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni – art.323 alin.1 și 2 C.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – art.321 alin.1 și 2 C.pen., reținându-se că la data de 26.07.2010, au sprijinit prin acte concrete și efective de participație penală, asocierea infracțională inițiată de C. H., tulburând grav ordinea și liniștea publică în . spațiul Public.
Astfel cum se reține în preambulul rechizitoriului, la data de 26.07.2010, pe raza comunei Cogealac, a avut loc un incident de o gravitate deosebită, întrucât un număr de peste 150 de persoane au exercitat acte de agresiune fizică directă împotriva agenților unei firme de pază, precum și a reprezentanților ., un operator economic din zonă, fapt soldat cu împușcături la adresa agresorilor și rănirea mai multor persoane.
În rechizitoriu se reține, în ceea ce îl privește pe numitul C. P. că acesta s-ar fi urcat la comenzile unui utilaj „Caterpillar”, care a fost astfel folosită ca „blindată de atac”, iar în jurul acestuia s-au poziționat ceilalți coinculpați și care, la rândul lor, erau urmați de mulțimea de oameni ce venise la fața locului, inițiind asaltul în interiorul unui teren împrejmuit.
Înainte de a intra în perimetrul păzit, inculpatul a ridicat cupa utilajului în manieră agresivă, apoi a atacat în forță, însoțit de primar, viceprimar și ceilalți inculpați plus alte persoane, deși agenții de pază îi avertizaseră că vor trage.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale la 02.08.2010, fiind audiat în calitate de martor în cauza penală nr.1290/P/2010, inculpatul M. D. a arătat că șoferul unei vole a încercat să între în perimetrul păzit, dar s-a oprit la marginea gardului.
Cu privire la acest aspect, martorul N. S. a arătat că numitul C. P. s-a urcat în utilajul „Caterpillar” și, ridicând cupa, a demarat spre agenții de pază din țarc, dar s-a tras un foc de avertisment și utilajul s-a oprit și s-a retras. Numitul C. a încercat să pătrundă din nou în perimetru cu cupa ridicată. D. D. a arătat că numitul C. a încercat să intre în perimetru cu acest utilaj și chiar a intrat, încercând să lovească agenții de pază cu cupa pe care o avea ridicată. Martorul A. A. a arătat că la un moment dat, utilajul tip „buldo-excavator” a încercat să intre în perimetrul păzit. P. I. a arătat de asemenea că numitul C. P. a vrut să intre cu forța în perimetru folosindu-se de un buldo-excavator. În același sens sunt și declarațiile martorilor Mosoi D., I. G., S. A. (care a arătat că utilajul chiar a intrat în perimetru), I. Z., O. Eschender, L. I. (care adaugă faptul că prin manevra utilajului se încerca intimidarea agenților de pază), R. V., Fichiduță P., J. D..
Inclusiv C. P., fiind audiat în calitate de învinuit, a recunoscut că a poziționat wolla la ., însă doar pentru a se apăra de focul de armă exercitat de agenții de pază; manevra pe care a făcut-o a fost cauzată de faptul că era supărat pe agenții de la firma de pază din cauza porumbului. În declarația olografă acesta recunoaște că a ridicat cupa și a pus-o în fața zonei păzite.
Fiind audiat în fața instanței de judecată la data de 02.11.2012 în dosarul penal menționat, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2010, martorul a arătat că își menține declarația dată, precizând că în zonă era un buldo-excavator condus de C. P. pe șosea, însă nu a observat a se încerca să se intre în perimetru cu buldo-excavatorul și nici nu a văzut ca wolla să intre în perimetrul păzit. Martorul a întărit ulterior faptul că nu a văzut a se încerca a se intra cu wolla în perimetru.
Procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii de către martorul M. D. a infracțiunii de mărturie mincinoasă, fiind înaintate de către instanță declarațiile din faza de urmărire penală și din faza de judecată ale martorilor.
Ulterior, fiind audiat în prezentul dosar penal, inculpatul M. D. a arătat că își menține în totalitate declarația dată în fața polițiștilor, în sensul că șoferul wollei a încercat să pătrundă cu acest utilaj în perimetrul păzit, însă s-a oprit la marginea gardului, fiind neadevărată declarația din fața instanței de judecată. În fața judecătorului a declarat astfel deoarece în sală era gălăgie și fiind întrebat din scurt nu și-a adus aminte, deoarece trecuse o perioadă de timp. Inculpatul a arătat că nu a avut nicio intenție să inducă în eroare instanța sau să favorizeze pe cineva.
Inculpatul a mai arătat că pe moment nu a înțeles termenul „a încerca”, dar cu toate acestea a răspuns folosind termenul respectiv. Totodată, la momentul audierii era derutat deoarece fusese arestat mai înainte într-un alt dosar și nu vroia să mai aibă alte probleme de natură juridică.
Prin sentința penală nr.33/20.01.2014 a Judecătoriei C., în cadrul situației de fapt s-a reținut că „o persoană a încercat să între în obiectiv cu un buldozer” – f. 288, făcând referire însă la o singură declarație de martor (Mosoı Dumıtru), analiza mai amănunțită vizând momentul ulterior, atunci când C. P. ar fi adus, cu ajutorul aceluiași utilaj pietre pentru a fi folosite pe post de “muniție”. Instanța nici nu a reținut și nici nu a înlăturat vreuna din declarațiile martorului M. D..
În final, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pen. inculpatul C. P., alături de alți 6 inculpați, au fost achitați pentru infracțiunile asociere pentru săvârșirea de infracțiuni – art.323 alin.1 și 2 C.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – art.321 alin.1 și 2 C.pen., reținându-se în esență că terenul proprietate privată, situat într-un loc izolat din afara localității și înconjurat de alte terenuri, nu constituie loc public în sensul art.152 lit.a C.pen.; nu s-a probat că acel conflict a avut loc cu intenția să fie auzit – art.152 lit.c; nu sunt îndeplinite nici cerințele prev. de art.152 lit.b și d C.pen. Așadar, nu este îndeplinită cerința esențială prev. de art.321 C.pen. – respectiv ca faptele să fi fost comise în public. Nu se poate reține nici infracțiunea prev. de art.323 alin.1 și 2 câtă vreme gruparea nu a avut un caracter organizat, o durată în timp, un plan sau un program, cu o repartizare a atribuțiilor între membri, aspecte din care să rezulte structura organizatorică.
Prin decizia penală nr.464/P/04.07.2014 a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., fiind admis apelul unui alt inculpat. Curtea reține de asemenea în expunerea situației de fapt că o persoană a încercat să intre în obiectiv cu un buldo-excavator.
- Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii; argumentele care stau la baza soluției de achitare:
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Din perspectiva instanței, strict prin raportare la limitele de pedeapsă (închisoarea de la 1 la 5 ani conform art.260 alin.1 C.pen., respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani conform art.273 alin.1 C.pen. 2009) și având în vedere că potrivit noului Cod penal poate fi aplicată și pedeapsa amenzii penale, noua reglementare pare a-i fi mai favorabilă inculpatului.
Cu toate acestea, din moment ce soluția ce va fi dată în cauză este achitarea pe temeiul art.16 alin.1 lit.b, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare, iar din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor nu se remarcă diferențe între cele două reglementări, nu se poate vorbi de « lege penală mai favorabilă » în adevăratul sens al cuvântului. Fiind însă vorba, teoretic, de un progres legislativ, instanța apreciază întemeiată solicitarea domnului avocat de schimbare a încadrării juridice.
Prin urmare, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată avocatul inculpatului și, în consecință, va schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.260 alin.1 raportat la art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.273 alin.1 C.pen. 1969 cu reținerea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. 2009 și aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Potrivit art.273 alin.1 C.pen. 2009, fapta martorului care, într-o cauză penală [...], face afirmații mincinoase ori nu spune tot știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
În cauză inculpatul îndeplinește cerința ce ține de subiectul activ al infracțiunii, în sensul că în cauza penală evocată acesta a avut calitatea de martor, iar din probele administrate în cauză rezultă fără niciun dubiu că a făcut afirmații mincinoase (ca element material al laturii obiective) în fața instanței de judecată. Astfel, martorul a declarat în fața instanței că nu a văzut ca șoferul vreunei wolle să încerce să intre în perimetrul păzit de agenții de securitate cu utilajul, cu toate că probele administrate în cauză, chiar și declarațiile inculpatului date în calitate de martor pe parcursul urmăririi penale, indicau contrariul.
Scuzele inculpatului cum că de fapt nu și-a amintit pe moment ce s-a întâmplat, întrebarea fiind din scurt, sau că nu a înțeles termenul „a încerca”, în sala de ședință fiind gălăgie și fiind și ușor afectat deoarece fusese arestat anterior în alt dosar și nu mai dorea să aibe probleme cu justiție, nu pot fi reținute ca argumente în sensul săvârșirii faptei fără vinovăția prevăzută de legea penală. Pe de-o parte, susținerile sale nu sunt coerente și nici plauzibile, mai ales că din cuprinsul declarației rezultă că s-a insistat asupra acestui aspect, fiind întrebat de două ori, declarația fiind dată după 2 ani și 4 luni de la presupusele fapte. În plus, termenul „a încerca” nu este pretabil a purta mai multe interpretări, fiind parte a limbajului comun, inculpatul având cu siguranță pregătirea necesară să-i înțeleagă sensul, cum de altfel a înțeles și în faza de urmărire penală.
Cu toate acestea, instanța apreciază că acest element nu era unul esențial în cauză. Astfel, declarația mincinoasă trebuie să vizeze fapte sau împrejurări esențiale ale cauzei – împrejurări ce țin de elementul material al infracțiunii, situația premisă, cerințe esențiale, etc. Este adevărat, nu prezintă nicio relevanță dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator declarațiile date de acesta ca fiind nesincere și nici nu are relevanță dacă a influențat sau nu soluția în cauză. După cum deja am precizat, instanța nu s-a referit la declarația acestui martor, aspect care însă nu exclude de plano răspunderea penală a acestuia.
Analiza trebuie făcută însă în funcție de obiectul probei, iar dacă aceasta este concludentă în raport de învinuirea adusă inculpatului sau cu orice alt aspect de natură să influențeze răspunderea penală a acestuia, împrejurarea relatată minicinos de martor are caracter esențial.
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au insistat asupra faptului că numitul C. P. ar fi încercat să pătrundă cu wolla în perimetrul păzit, referirea la această împrejurare fiind mai degrabă generică – „o persoană a încercat să intre în perimetrul păzit cu un buldozer excavator”. Nu reiese foarte clar din situația de fapt reținută de cele două instanțe, dar cu probabilitate ridicată referirea îl privea pe inculpatul C. P., ca șofer al acelui excavator.
Soluția de achitare pronunțată de prima instanță și menținută în apel nu a vizat în schimb aspecte ce țin de elementul material al laturii obiective al infracțiunii, ci de neîndeplinirea unei cerințe esențială, prealabilă oricărei analize – respectiv ca faptele să fi fost comise în public. Prin urmare, deși poate că împrejurarea că numitul C. P. a încercat sau nu să pătrundă cu buldozerul în perimetru ar fi fost împortantă dacă s-ar fi trecut mai departe de această analiză, și a fost fără îndoială importantă pentru procuror la momentul trimiterii în judecată, totuși în concret declarația inculpatului din prezenta cauză nu a influențat în niciun mod răspunderea penală a vreunuia dintre inculpați. Mărturia mincinoasă nu este o infracțiunea de rezultat, ci de pericol, dar acest pericol trebuie să fie unul efectiv, iar nu doar teoretic.
Prin urmare, deși inculpatul a făcut afirmații mincinoase, nefiind îndeplinită cerința esențială ca respectivele declarații să fie esențiale în cauză, după cum și domnul avocat a arătat, însă pentru alte considerente.
Față de aceste argumente, din moment ce fapta comisă de inculpat nu este tipică, în baza art.396 alin.5 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I C.proc.pen. instanța îl va achita pe inculpatul M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.273 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. 2009 și aplicarea art.5 C.pen. 2009, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
- Cheltuieli judiciare:
Față de temeiul soluției de achitare, în baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia și va dispune totodată avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.1626.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată avocatul inculpatului și, în consecință, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.260 alin.1 raportat la art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.273 alin.1 C.pen. 1969 cu reținerea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. 2009 și aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I C.proc.pen. achită pe inculpatul M. D. (fiul lui V. și V., născut la data de 27.01.1975 în mun. C., jud. C., domiciliat în ., ..5, jud. C., cetățean român, studii medii, căsătorit, muncitor necalificat, cu loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.273 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. 2009 și aplicarea art.5 C.pen. 2009, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia și dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.1626.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 07.07.2015, 4 ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 860/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... → |
|---|
