Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 655/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 655/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar penal nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 655
Ședința nepublică din data de 15 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
S-a luat in examinare cauza penală având ca obiect cererea de reabilitare, conform (art.527 NCPP) formulată de petentul condamnatul Z. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 07.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 15.05.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de reabilitare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr._, petentul-condamnat Z. V. a solicitat reabilitarea din sentințele penale nr.988/28.09.1990 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.664/27.11.1990 a Tribunalului C. (3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, c, e și g, cu aplicarea art.75 C.pen. 1969) și nr.898/09.06.1992 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C. (4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, c, e și g cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969).
În motivarea cererii petentul a arătat că de la data executării ultimei pedepse și până în prezent nu a mai săvârșit nicio infracțiune, a avut domiciliul stabil în mun. C., comportamentul său în societate fiind unul exemplar astfel cum rezultă din adeverința și caracterizarea depuse la dosar.
Precizează condamnatul că a achitat atât cheltuielile judiciare și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârile judecătorești, sens în care a înțeles să depună chitanțele seriile TS231 nr._ și TS231 nr._, ambele din 24.03.2015.
Sub aspectul legii penale mai favorabile, petentul-condamnat a arătat că legea nouă este mai favorabilă în raport de dispozițiile art.166 alin.1 lit.a C.pen. care prevede un termen de 4 ani în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani, mai mic decât în cazul art.135 alin.1 lit.a C.pen. 1969.
În drept au fost invocate dispozițiile art.166 și urm. C.pen., art.529 C.proc.pen.
În susținerea cererii petentul-condamnat a depus certificat de cazier judiciar (f. 7), sentința penală nr.988/28.09.1990 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.664/27.11.1990 a Tribunalului C. (f. 8-14), sentința penală nr.898/1992 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C. (f. 15-24), certificat de naștere Memet-A. S. (f. 25), carte de identitate (f. 26), adeverință nr._/02.03.2015 (f. 27), caracterizare de la locul de muncă (f. 28), chitanțe seriile TS231 nr._ și TS231 nr._, ambele din 24.03.2015 (f. 29, 30).
La solicitarea instanței a fost atașată copie de pe cazierul judiciar al petentului-condamnat (f. 35).
La termenul de judecată din 07.05.2015 instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. apreciind că este concludentă și utilă cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr.898/09.06.1992 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C. petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, c, e și g C.pen. și alin.4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art.61 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.988/1990 și în baza art.39 alin.2 C.pen. a fost contopită pedeapsa de 4 ani cu restul de executat de 1 an și 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Inculpatul a fost obligat în solidar alături de alți inculpați la plata sumei de 6000 de lei vechi către partea civilă D. A., 3000 de lei vechi către partea civilă V. R., 2000 de lei vechi către partea civilă R. N. și 12.000 de lei vechi către partea civilă G. D..
În temeiul art.191 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1500 de lei vechi cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C. a fost respins recursul formulat de petentul-condamnat împotriva sentinței anterior menționate, fiind obligat la plata către stat a sumei de 2.000 de lei vechi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În drept, instanța constată că în cauză se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere că petentul a suferit o condamnare sub imperiul Codului penal 1969, iar conform art.246 din Legea nr.187/2012 la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Instanța remarcă faptul că în fișa de cazier judiciar nu apare sentința penală nr.988/28.09.1990 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.664/27.11.1990 a Tribunalului C., astfel că analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune reabilitare se va face, pe cale de consecință, prin raportare la sentința penală nr.898/09.06.1992 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C..
Conform art.6 alin.7 C.pen. 2009, prima etapă în aplicarea legii mai favorabile este compararea pedepsei definitiv aplicate conform Codului penal 1969 cu maximul special prevăzut de Codul penal 2009 pentru infracțiunea respectivă și, dacă este cazul, micșorarea pedepsei la maximul special prevăzut de legea nouă. În a doua etapă, instanța va determina legea mai favorabilă prin compararea instituției reabilitării din cele două legi și având în vedere pedeapsa definitiv aplicată, diminuată eventual conform art.6 C.pen.
Văzând prevederile art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, c, e și g C.pen. și alin.4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 prin raportare la dispozițiile art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și c C.pen. 2009 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. 2009, constată instanța că pedeapsa executată/considerată ca executată nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Analiza se reduce așadar la compararea celor două instituții conform ambelor reglementări.
Astfe, instanța constată că noua lege modifică modul de calcul al termenului de reabilitare judecătorească. Legiuitorul nu mai prevede adăugarea unei jumătăți din durata pedepsei pronunțate la termenul prevăzut de lege, fiind redus astfel considerabil termenul după împlinirea căruia condamnatul este considerat reabilitat. Termenele fixe ale reabilitării rămân neschimbate, respectiv 4, 5 și 7 ani.
În ceea ce privește condițiile reabilitării judecătorești prev. de art.168 C.pen. 2009, se poate observa că legea nouă reține numai 2 dintre cele 4 condiții prevăzute de Codul penal 1969. Astfel, pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, nu este necesar ca persoana condamnată să aibă asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste ori ca persoana condamnată să fi avut o bună conduită.
În consecință, pentru petent este mai favorabilă legea nouă, care va retroactiva.
Conform art.166 alin.1 C.pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.
Termenul de 4 ani curge conform art.167 alin.1 C.pen. de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
În speță petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.898/09.06.1992 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C., acesta fiind liberat condiționat la data de 03.03.1995 cu un rest de executat de 348 de zile. Prin urmare, pedeapsa de 4 ani s-a considerat executată la data de 14.02.1996, astfel că de la această dată se calculează termenul de 4 ani prevăzut de lege și care, conform art.186 alin.1 C.pen., s-a împlinit la data de 13.02.2000.
Rămâne de analizat dacă sunt îndeplinite și cele două condiții revăzute de art.168 C.pen. conform căruia cererea de reabilitare se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:
a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art.166 C.pen.;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește să nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Studiind fișa de cazier, instanța constată că petentul nu a mai suferit o altă condamnare în intervalul de timp prevăzut în art.166 C.pen. și a achitat în întregime cheltuielile judiciare către stat conform chitanțelor seriile TS231 nr._ și TS231 nr._, ambele din 24.03.2015 – în total 45 de lei (deși în monedă veche aceste cheltuieli totalizau 35 de bani).
Deși petentul-condamnat nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile către părțile civile de 60 de bani, 20 de bani, 30 de bani, respectiv 1 leu și 20 de bani, la acest moment, după trecerea a 23 de ani de la rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare, ar fi excesiv să i se ceară petentului că achite despăgubirile civile câtă vreme nu mai cunoaște nimic în legătură cu persoanele în cauză și nici sentința în cauză nu cuprinde suficiente date în vederea efectuării de demersuri la evidența populației pentru a încerca o ofertă reală urmată de consemnațiune. În plus, este posibil chiar ca ceilalți inculpați să fi achitat despăgubirile, dată fiind solidaritatea obligației. Așadar, instanța consideră instanța că și această condiție este îndeplinită, mai ales că sumele pe care petentul-condamnat ar trebui să le achite la acest moment sunt modice.
Față de toate aceste considerente, în baza art.530 alin.2 raportat la art.166 alin.1 lit.a, art.167 alin.1 și 168 C.pen. instanța va admite cererea de reabilitare formulată de petentul-condamnat Z. V. și va dispune reabilitarea judecătorească a petentului-condamnat prin raportare la condamnarea de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.898/09.06.1992 de Judecătoria C. în dosarul nr.605/1992, definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C..
În baza art.537 C.proc.pen., după rămânerea definitivă a prezentei, se vor face cuvenitele mențiuni pe hotărârea menționată anterior.
În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.530 alin.2 raportat la art.166 alin.1 lit.a, art.167 alin.1 și 168 C.pen. admite cererea de reabilitare formulată de petentul-condamnat Z. V., fiul lui S. și S., născut la data de 13.08.1969 în ., domiciliat în mun. C., ., jud. C., CNP:_.
Dispune reabilitarea judecătorească a petentului-condamnat prin raportare la condamnarea de 4 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.898/09.06.1992 de Judecătoria C. în dosarul nr.605/1992, definitivă prin decizia penală nr.759/24.09.1992 a Tribunalului C..
În baza art.537 C.proc.pen., după rămânerea definitivă a prezentei, se vor face cuvenitele mențiuni pe hotărârea menționată anterior.
În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 15.06.2015, 4 ex.
V.M. 15 Iunie 2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 649/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
