Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 649/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 649/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar penal nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 649
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul H. V. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 07.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 15.05.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr.1586/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul H. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. reținându-se în esență că la data de 25.01.2011, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca „Dacia N.”, cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. C. și anume pe . a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul – verbal de constatare (f. 9 d.u.p.); adresa nr._/26.01.2011, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., din cadrul Instituției Prefectului – Județul Constanta (f. 29 d.u.p.); declarații martori – H. A. M. (f. 20, 21; 25 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 15, 15-18 d.u.p.); acte de căutare.
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
Prin încheierea din camera de consiliu din 05.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de avocatul acestuia și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.1586/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În faza de judecată s-au făcut demersuri în sensul asigurării prezenței inculpatului în fața instanței, fiind emise adrese către A.N.P., I.G.P.R. pentru a comunica o eventuală stare de încarcerare, precum și către I.T.M. pentru un eventual loc de muncă unde să fie citat. Dovezile de comunicare a citațiilor de la adresa de domiciliu și de la cea unde inculpatul a indicat că locuiește fără forme legale s-au întors cu mențiunea „destinatar mutat”, iar conform relațiilor de la I.T.M. inculpatul nu avea la data efectuării verificărilor un contract activ de muncă.
Conform procesului-verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că inculpatul este plecat în Spania de aproximativ 2 ani conform relațiilor obținute de la unchiul acestuia, care a mai arătat că nu a mai luat legătura cu el. De asemenea, la adresa sin . se afla o clădire din cărămidă în construcție în care nu locuiește nimeni.
La termenul din data de 07.05.2015 instanța de judecată a luat act că în temeiul art.374 alin.7 C.proc.pen. că nu se contestă probele administrate în cursul urmăririi penale de către inculpat prin avocatul desemnat din oficiu și, ținând cont de atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei încă de la momentul depistării, nici instanța nu a considerat necesar să readministreze probatoriul.
La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 4).
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art.387 alin.2 C.proc.pen., instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească.
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 25.01.2011, în jurul orei 18:00, lucrătorii din cadrul I.P.J. C. – Serviciul Rutier, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic autoturismul marca „Dacia N.” cu nr. de înmatriculare_, autoturism care circula pe . mun. C..
Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare întocmit la data de 25.01.2011 (f. 9 d.u.p.), s-a constatat că la volanul autoturismului oprit se afla inculpatul H. V., acesta declarând că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Inculpatul era de asemenea însoțit în autoturism de fratele său, martorul H. A. M..
În urma verificărilor efectuate (adresa nr._/26.01.2011 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. din cadrul Instituției Prefectului – Județul C.) a rezultat că la data comiterii faptei inculpatul H. V. nu figura în evidență ca fiind posesor de permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule (f. 29 d.u.p.).
Inculpatul a declarat că în luna noiembrie 2010 a cumpărat autoturismul marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_ de la numitul D. M.-M., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la f. 26 d.u.p., iar la data de 25.01.2011 s-a urcat la volanul autoturismului respectiv și a condus pe mai multe străzi din mun. C., fiind însoțit de fratele său martorul H. A. M., până când a fost oprit de un echipaj de poliție. După ce a fost legitimat, inculpatul le-a comunicat polițiștilor că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, dar a urmat cursurile unei școli de șoferi în anul 2010, fără însă a susține examenul pentru obținerea permisului auto (f. 30 d.u.p.).
Martorul H. A. M. confirmă situația de fapt, precizând că fratele său a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe mai multe străzi din mun. C., inclusiv pe . a fost oprit de un echipaj de poliție. Martorul a arătat că nu știa că fratele său nu posedă premis de conducere.
- Încadrarea juridică a faptei reținută de către instanță:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Sub acest aspect, din perspectiva limitelor de pedeapsă, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată; art.335 alin.1 C.pen. 2009), limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani.
Pentru motivele care vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea judiciară a pedepselor, în condițiile în care inculpatul a mai suferit anterior o condamnare pentru comiterea a două infracțiuni de același tip, pedeapsa fiind suspendată condiționat, instanța consideră că se impune executarea pedepsei în regim de detenție.
Legea veche apare în aceste condiții în mod cert mai favorabilă pentru inculpat, în condițiile în care tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni este mai favorabil. Instanța constată că prin sentința penală nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014 inculpatul a fost condamnat la două pedepse a câte 1 an închisoare fiecare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, concurente așadar cu cea dedusă judecății, impunându-se în baza art.15 din Legea nr.187/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anularea suspendării condiționate.
În condițiile în care instanța consideră că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății, aplicând regulile concursului de infracțiuni (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009), instanța ar urma să aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, urmând să adauge și un spor de 3 luni închisoare conform Codului penal 1969, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 9 luni închisoare. Potrivit noului Cod penal însă, sportul de pedeapsă obligatoriu ar fi de 8 luni, astfel că inculpatul ar urma să execute 2 an și 2 luni închisoare.
În consecință, legea veche este mai favorabilă și va ultraactiva, astfel că în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Prin urmare, fapta inculpatului H. V. care la data de 25.01.2011, în jurul orei 18:00, a condus autoturismul marca „Dacia N.”, cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. C. și anume pe . a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în conducere pe drumurile publice (. mun. C.) a unui autovehicul (autoturismul marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_ ), fără ca inculpatul să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule; în cauză, inculpatul nu avea la acel moment permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, după cum rezultă din adresa nr._/26.01.2011, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., din cadrul Instituției Prefectului – Județul Constanta (f. 29 d.u.p.).
Urmarea imediată a infracțiunii s-a produs, inculpatul punând în pericol siguranța traficului și a celorlalți participanți la trafic ca o consecință directă a lipsei de pregătire a acestuia, atât în ceea ce privește cunoașterea normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, cât și în ceea ce privește manevrarea autovehiculului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată fiind o infracțiune de pericol.
Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil fapta există, a fost săvârșită de către inculpatul H. V. și constituie infracțiune, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.
- Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul fără a avea pregătirea teoretică și practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare.
În concret, inculpatul a condus pe străzile din mun. C., după lăsarea serii (la ora 18:00, pe 25.01, întunericul este instalat), în condițiile în care sunt de notorietate dificultățile pe care le implică în general conducerea unui autovehicul pe timp de noapte – vizibilitate redusă. Inculpatul a condus la o oră la care traficul era aglomerat în municipiu, astfel că riscurile au fost în mod evident mari, pietonii și ceilalți participanți la trafic fiind în acea noapte într-un real pericol, oricând inculpatul putând fi implicat într-un accident de circulație.
În privința persoanei inculpatului, instanța reține că acesta are 24 de ani, este necăsătorit, studii gimnaziale, de ocupație zugrav-vopsitor, fără loc de muncă, având antecedente penale. Astfel, inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru comiterea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere (infracțiuni concudente cu prezenta), fiind dispusă în anul 2013 o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru același gen de faptă. Deși inculpatul a manifestat o atotudine cooperantă cu organele judiciare, instanța nu poate să nu observe dezinteresul său total față de procedurile demarate față de el, existând indicii că a părăsit teritoriul țării fără a-și îndeplini obligația de a informa organul judiciar cu privire la acest aspect. Or, o asemenea atitudine relavă împrejurarea că inculpatul nu a înțeles gravitatea faptei ce i se reține în sarcină ; prin urmare se impune stabilirea unei pedepse orientată către minim dar care să fie totuși îndeajuns de mare pentru a se asigura scopul și funcțiile acesteia.
Față de aceste considerente, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul H. V. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Instanța constată că prezenta a fost săvârșită până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014 prin care s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, astfel că în baza art.15 din Legea nr.187/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 instanța va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014.
În condițiile în care prezenta și infracțiunile pentru care inculpatul a fost deja condamnat au fost comise înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art.85 alin.1 raportat la art.33 lit.a C.pen. 1969 instanța va constata că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală anterior menționată sunt concurente cu prezenta și va descontopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014 și repune pedepsele în individualitatea lor:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969.
În baza art.85 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 instanța va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu cele două pedepse de 1 an închisoare astfel cum au fost descontopite, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o va spori cu 3 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 alin.1 C.pen. 1969.
Sporul de pedeapsă se justifică din punctul de vedere al instanței din perspectiva pluralității de infracțiuni și are rolul de a îl face pe inculpat să conștientizeze tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, respectiv că săvârșirea mai multor infracțiuni va atrage o pedeapsă mai mare.
De asemenea ținând cont de aspectele arătate anterior ce țin de persoana inculpatului, văzând numărul mare de infracțiuni comise (trei), toate la regimul circulației pe drumurile publice, pentru o altă faptă acesta beneficiind încă o dată de clemența organelor judiciare (primind o amendă administrativă), se justifică pe deplin modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție, existând premisele că numai astfel inculpatul se va îndrepta și va respecta în viitor normele ce țin de conducerea autovehiculelor pe drumurile publice.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr.LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind însă că, față de pericolul social concret al faptelor și față de persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de argumentele expuse, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
- Cheltuieli judiciare:
Văzând soluția de condamnare, în baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.100 de lei din faza de urmărire penală și 500 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.882, cheltuială ce va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul H. V. (fiul lui I. și V., născut la data de 21.03.1990 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., fără forme legale în mun. C., ., jud. C., cetățean român, necăsătorit, studii gimnaziale, ocupație – zugrav, vopsitor, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014.
În baza art.85 alin.1 raportat la art.33 lit.a C.pen. 1969 constată că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală anterior menționată sunt concurente cu prezenta.
Descontopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.635/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 06.01.2014 și repune pedepsele în individualitatea lor:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969.
În baza art.85 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu cele două pedepse de 1 an închisoare astfel cum au fost descontopite, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 3 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.100 de lei din faza de urmărire penală și 500 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.882, cheltuială ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 15.06.2015, 6 ex.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 651/2015. Judecătoria... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
