Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 841/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC

Judecătoria MIERCUREA CIUC - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 841/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 15-09-2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MIERCUREA C.

ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 841/2015

Ședința din camera de consiliu de la 15 septembrie 2015

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți A. M. T.

Grefier C. V.

Cu participarea doamnei procuror C. Ceașcai, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.

Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe inculpat K. R., având ca obiect luarea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul, aflat în stare de reținere, asistat de apărător din oficiu, doamna av. P. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Inculpatul K. R. se legitimează în fața judecătorului de drepturi și libertăți prin buletin ._.

În temeiul art. 372 C.pr.pen., verificând identitatea inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți constată că inculpatul prezent este persoana pentru care s-a făcut propunerea luării măsurii arestării preventive.

La interpelarea judecătorului de drepturi și libertăți, părțile arăt că nu au cereri sau excepții de formulat.

În conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. 8 C.pr.pen, judecătorul de drepturi și libertăți aduce la cunoștința inculpatului infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți, menținându-și declarația dată în fața organelor de cercetare penală.

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de înlocuire a măsurii controlului judiciari cu arestul preventiv.

Reprezentanta parchetului învederează că prin ordonanța din data de 13.09.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 223 raportat la art.234(1) lit.d C pen., reținându-se că în seara zilei de 13.09.2015 persoana vătămată B. S. a fost deposedată prin constrângere (amenințare și exercitarea de acte de violență) de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Core 4 G de culoare neagră, suferind un prejudiciu în valoare de 600 lei.

Din declarația inculpatului a rezultat că în data de 13.09.2015 s-a întâlnit cu persoana vătămată pe terenul de fotbal de pe . împreună băuturi alcoolice. La un moment dat, rămânând singur cu acesta, i-a solicitat să îi dea telefonul mobil. Deoarece persoana vătămată a refuzat, inculpatul a ridicat tonul la el cu scopul de a îl intimida și a îl determina să îi dea telefonul mobil. Inculpatul a precizat că fiind sub influența băuturilor alcoolice nu își amintește dacă l-a lovit doar că a folosit un ton ridicat tocmai cu scopul de a îl intimida. Tot pentru a îl intimida a îndepărtat din preajma lor martorii și l-a dus pe partea vătămată pe o stradă mai puțin luminată.

Prin ordonanța de reținere din 14.09.2015 inculpatul K. R. a fost reținut începând cu ora 17.20.

Reprezentanta parchetului arată că din probe (declarația persoanei vătămate, înscrisuri, dovadă de ridicare a bunului sustras, proces verbal de depistare, declarațiile martorilor) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul K. R. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 raportat la art.234 lit. d C pen. și există situația prevăzută de art. 223 alin. 2 C proc. pen., respectiv inculpatul a săvârșit una dintre infracțiunile enumerate în mod expres de acest text de lege și, raportat la gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Referitor la prima condiție ce se cere îndeplinită conform art.223(2) C proc. pen. pentru a se putea justifica privarea de libertate a unei persoane se constată că din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

In ceea ce privește existența în cauză a probelor certe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica se constată că și aceasta este îndeplinită. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publica, se vor avea în vedere mai multe aspecte după cum urmează:

- modalitatea în care acesta a săvârșit fapta: prin săvârșirea de acte de natură să exercite o puternică constrângere morală asupra persoanei vătămate în vârstă de 16 ani, prin atragerea ei în locuri puțin iluminate în care nu se mai aflau alte persoane

- scopul săvârșirii faptei care constă în dobândirea în mod facil dar ilicit de bunuri, ignorând și sfidând totodată normele de conviețuire socială

- urmarea care s-a produs: prejudiciul adus patrimoniului acesteia

- gravitatea deosebită a faptei care fără a suprapune pericolul concret pentru ordinea publică peste pericolul social al infracțiunii, denotă un dispreț profund pentru relațiile sociale care privesc patrimoniul și libertatea persoanei

- lăsarea în libertate a inculpatului ar fi în măsură să creeze neîncredere în rândul opiniei publice cu privire la intervenția promptă și eficientă a organelor judiciare într-un context social în care numărul infracțiunilor contra patrimoniului săvârșite prin acte de violență și/sau amenințare în locuințele persoanelor în vârstă a crescut semnificativ

- persoana inculpatului care, conform fișei de cazier judiciar, a suferit anterior 7 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, distrugere, vătămare corporală, fiind liberat condiționat de 2 ori, ultima dată în 18.11.2014

- lăsarea în libertate a inculpatului ar fi în măsură să creeze în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale.

Reprezentanta parchetului arată că pericolul social potențial se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, de reacția opiniei publice și de rezonanța faptei comise. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat (tâlhărie calificată), modalitatea de comitere a faptei (prin săvârșirea de acte de natură să exercite o puternică constrângere morală asupra persoanei vătămate, prin atragerea ei în locuri puțin iluminate în care nu se mai aflau alte persoane, cu scopul de a dobândi în mod facil dar ilicit bunuri, ignorând și sfidând totodată normele de conviețuire socială), toate aceste aspecte dovedind că lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (cauza Letellier c. Franței)

De altfel, protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților judiciare în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal, constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpatului, de fapta săvârșită, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

Astfel, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei reprezentanta parchetului apreciază că măsura arestării preventive este în primul rând necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal). Totodată, măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.

Pentru aceste motive, în temeiul art.224 C. proc. pen., art.223 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. solicită admiterea propunerii de arestare preventivă și arestarea inculpatului K. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.09.2015.

Apărătoarea inculpatului, doamna av. P. M., solicită respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, considerând că nu este necesară o astfel de măsură.

Av. P. M. arată că inculpatul alături de persoana vătămată și mai mulți prieteni s-au întâlnit în parc unde au consumat băuturi alcoolice, după care inculpatul i-a cerut persoanei vătămate remiterea telefonului mobil. Când acesta a refuzat, inculpatul a ridicat tonul, însă nu a folosit acte de violență asupra acestuia.

Apărătoarea inculpatului consideră că acesta poate fi cercetat și în libertate.

În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți ar aprecia că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, av. P. M. solicită aplicarea măsurii controlului judiciar, considerând că scopul măsurii preventive prev. de art. 202 CPP se poate realiza și astfel.

Având ultimul cuvânt, inculpatul K. R. achiesează la concluziile apărătoarei.

Judecătorul de drepturi și libertăți reține cauza spre soluționare.

JUDECĂTORUL DE DREPTUI ȘI LIBERTĂȚI

Prin propunerea înregistrată la această instanță sub nr._ din 15.09.2015, P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului K. R., fiul lui M. și R., născut la data de 03.02.1987 în Miercurea C. jud. Harghita, domiciliat în Miercurea C. Al Copiilor nr.1 ., jud. Harghita, cetățean român, posesor al CI . nr._ CNP_ cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 C pen. raportat la art.234(1) lit.d C pen., cu aplicarea art.41 C pen, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 15.09.2015.

În motivarea propunerii, se arată că prin ordonanța din data de 13.09.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 223 raportat la art.234(1) lit.d C pen. reținându-se că în seara zilei de 13.09.2015 persoana vătămată B. S. a fost deposedată prin constrângere (amenințare și exercitarea de acte de violență) de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Core 4 G de culoare neagră, suferind un prejudiciu în valoare de 600 lei.

S-a arătat că în urma cercetărilor efectuate, s-au stabilit următoarele:

La data de 13.09.2015 persoana vătămată B. S., în vârstă de 16 ani, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în seara zilei de 13.09.2015 a fost deposedat prin constrângere (amenințare și exercitarea de acte de violență) de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Core 4 G de culoare neagră, suferind un prejudiciu în valoare de 600 lei.

Din declarația persoanei vătămate a rezultat că în după amiaza zilei de 13.09.2015 în timp ce se afla împreună cu mai mulți prieteni pe terenul de fotbal de pe . la ei inculpatul K. R. care le-a oferit 2 sticle de băuturi alcoolice. După ce au consumat împreună aceste sticle, persoana vătămată (în vârstă de 16 ani) împreună cu colegul său, V. B. și K. R., la inițiativa acestuia din urmă, s-au deplasat la magazinul alimentar din zonă unde suspectul a mai cumpărat câte o sticlă de bere pentru fiecare. După ce au consumat și aceste sticle de bere, inculpatul i-a solicitat martorului V. B. să plece deoarece are ceva de discutat cu persoana vătămată. Martorul s-a conformat, astfel că persoana vătămată a rămas singură cu suspectul. La scurt timp de la plecarea martorului, persoana vătămată i-a spus inculpatului că trebuie să plece deoarece, între timp, a fost sunat de către prietenii săi care l-au chemat să se întâlnească în parcul Libertății. Inculpatul s-a oferit să îl conducă, astfel că au plecat împreună pe .. Pe drum s-au întâlnit cu martorul Csismadia Magor și împreună s-au deplasat înspre parcul Libertății. Aici s-au întâlnit cu prietenii persoanei vătămate care observând că acesta era însoțit de către inculpat și martorul Csismadia Magor au plecat. Persoana vătămată a precizat că la acel moment inculpatul i-a solicitat și martorului Csismadia Magor să plece. Profitând de faptul că între timp se înserase și de faptul că în zona nu se afla nimeni, inculpatul i-a solicitat să îi dea telefonul mobil. După ce l-a refuzat, inculpatul l-a amenințat și apoi l-a și lovit cu pumnul în abdomen. Intimidat de comportamentul inculpatului i-a dat telefonul mobil după ce a scos din telefon cartela S..

Din declarația martorului Csismadia Magor rezultă că la data de 13.09.2015, în jurul orei 19.00, s-a întâlnit cu inculpatul K. R. pe . din Miercurea C.. A observat că acesta era însoțit de un tânăr de aproximativ 17-18 ani pe care el nu îl cunoștea (persoana vătămată). A mers împreună cu aceștia până la unitatea de pompieri și cu toate că inculpatul i-a solicitat să plece deoarece are ceva de discutat cu tânărul, martorul i-a însoțit până în Parcul Libertății. După ce au ajuns în parcul Libertății martorul a rămas în urmă pe . 2 s-au deplasat pe . timp martorul s-a reîntâlnit cu inculpatul, ocazie cu care i-a arătat un telefon Samsung de culoare neagră, spunându-i: „Uite asta am avut de vorbit". I-a supus inculpatului că nu e normal, că nu trebuia să îi ia telefonul mobil tânărului. Inculpatul i-a spus că ”las că nici așa nu are curaj să meargă la poliție”. Martorul Csismadia Magor a declarat că nu a văzut dacă persoana vătămată a fost amenințat sau lovit de către K. R., dar consideră că tânărul nu i-a dat de bună voie telefonul mobil. A mai adăugat că inculpatul i-a solicitat ulterior să meargă cu el la gară să vândă telefonul luat de la persoana vătămată.

Din declarația martorului Domin Norbert a rezultat că în ziua de 13.09.2015. se afla la terenul de sport de pe Al. Ciocârliei, împreună cu mai multe persoane printre care și persoana vătămată și inculpatul. După ce s-au consumat băuturi alcoolice de mai mulți dintre cei prezenți, persoana vătămată, inculpatul și martorul V. B. au mers la magazinul din zonă unde au băut bere. Martorul a precizat că a mers împreună cu alte fete în parcul Libertății pentru a se întâlni cu persoana vătămată. Acesta a venit însoțit de suspect și încă o persoană descrisă de acesta ca fiind ”un tânăr dubios”. Deoarece însoțitorii persoanei vătămate doi le-au inspirat frică fetelor, martorul D. Norbert împreună cu acestea au părăsit parcul. În aceeași zi, în jurul orei 21.00, martorul s-a întâlnit cu persoana vătămată la terenul de sport. Acesta era însoțit de alți prieteni comuni care discutau despre faptul că telefonul lui persoanei vătămate a fost furat de către K. R..

Din declarația martorului Lakatas-Berenyi Rajmund a rezultat că în seara zilei de 13.09. s-a întâlnit cu persoana vătămată pe terenul de fotbal de pe . moment dat acesta a plecat împreună cu inculpatul la un magazin din apropiere. În jurul orei 21.00 persoana vătămată s-a întors la terenul de fotbal unde martorul se afla împreună cu alte persoane. Persoana vătămată le-a povestit că inculpatul i-a cerut telefonul spunându-i că are nevoie de bani. Pentru că l-a refuzat i-a dat 2 pumni în burtă și el de frică i-a dat telefonul mobil. Martorul a precizat că persoana vătămată părea nervos și speriat.

S-a mai arătat că telefonul mobil reclamat ca fiind sustras din posesia persoanei vătămate prin exercitarea de amenințări ți acte de violență a fost găsit în posesia inculpatului.

Din declarația inculpatului a rezultat că în data de 13.09.2015 s-a întâlnit cu persoana vătămată pe terenul de fotbal de pe . împreună băuturi alcoolice. La un moment dat rămânând singur cu acesta i-a solicitat să îi dea telefonul mobil. Deoarece persoana vătămată a refuzat a ridicat tonul la el cu scopul de a îl intimida și a îl determina să îi dea telefonul mobil. A precizat că fiind sub influența băuturilor alcoolice nu își amintește dacă l-a lovit dar că a folosit un ton ridicat tocmai cu scopul de a îl intimida. Tot pentru a îl intimida a îndepărtat din preajma lor martorii și l-a dus pe tânăr pe o stradă mai puțin luminată.

S-a susținut că din probe rezultă astfel suspiciunea rezonabilă că că inculpatul K. R. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 raportat la art.234 lit. d C pen. și există situația prevăzută de art. 223 alin. 2 C proc. pen. respectiv inculpatul a săvârșit una dintre infracțiunile enumerate în mod expres de acest text de lege și raportat la gravitatea faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Referitor la prima condiție ce se cere îndeplinită conform art.223(2) C proc. pen. pentru a se putea justifica privarea de libertate a unei persoane s-a solicitat a se constata că din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

In ceea ce privește existența în cauză a probelor certe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public, s-a solicitat a se avea în vedere, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publica, mai multe aspecte după cum urmează:

- scopul săvârșirii faptei care constă în dobândirea în mod facil dar ilicit de bunuri, ignorând și sfidând totodată normele de conviețuire socială

- urmarea care s-a produs: prejudiciul adus patrimoniului acesteia

- persoana inculpatului care conform fișei de cazier judiciar a suferit anterior 7 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, distrugere, vătămare corporală, fiind liberat condiționat de 2 ori, ultima dată în 18.11.2014

S-a susținut că în speță pericolul social potențial se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, de reacția opiniei publice și de rezonanța faptei comise. S-a susținut de asemenea, că în ceea ce privește existența pericolului social concret pentru ordinea publică această condiție este îndeplinită, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul sunt cercetat (tâlhărie), modalitatea de comitere a faptei (prin săvârșirea de acte de natură să exercite o puternică constrângere morală asupra persoanei vătămate în vârstă de 16 ani, prin atragerea ei în locuri puțin iluminate în care nu se mai aflau alte persoane, cu scopul de a dobândi în mod facil dar ilicit bunuri, ignorând și sfidând totodată normele de conviețuire socială), toate aceste aspecte dovedind că lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (cauza Letellier c. Franței)

S-a mai arătat că protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților judiciare în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal, constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpatului, de fapta săvârșită, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

Astfel, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei s-a apreciat că măsura arestării preventive este în primul rând necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal). Totodată măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.

Analizând actele dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată că starea de fapt a fost în mod corect reținută de organele de urmărire penală. Astfel, se reține că în seara zilei de 13.09.2015, inculpatul K. R., fiul lui M. și R., născut la data de 03.02.1987 în Miercurea C. jud. Harghita, domiciliat în Miercurea C. Al Copiilor nr.1 ., jud. Harghita, cetățean român, posesor al CI . nr._ CNP_ a deposedat-o pe persoana vătămată B. S. prin constrângere (amenințare și exercitarea de acte de violență) de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Core 4 G de culoare neagră, suferind un prejudiciu în valoare de 600 lei.

În drept, având în vedere prevederile procesual-penale, judecătorul de drepturi și libertăți constată că pentru a putea fi luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

- să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune;

- măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;

- nu există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;

- măsura este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată;

- să existe unul din cazurile prevăzute la art. 223 Cod procedură penală.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți reține că măsura arestării preventive poate fi dispusă față de inculpat în condițiile art. 223 alin. 2 Cod proc. pen., temei invocat de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., dacă „din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune (…) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

În context, judecătorul de drepturi și libertăți reține că, potrivit jurisprudenței CEDO, „suspiciunea rezonabilă” presupune existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea.

Judecătorul de drepturi și libertăți arată că prezumția de nevinovăție operează în tot cursul procesului penal, însă pentru luarea măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe indubitabile pe baza cărora să se poată condamna, fiind suficient să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Săvârșirea infracțiunii de către inculpat, cu vinovăția pe care o presupune infracțiunea reținută în sarcina sa, se va stabili de către instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei, în urma analizării tuturor mijloacelor de probă administrate.

Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în cauză există probe care atestă că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat, ce rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă: declarație persoană vătămată, înscrisuri, dovadă de ridicare a bunului sustras, proces verbal de depistare, declarații martori.

Astfel, din declarația persoanei vătămate a rezultat că în după amiaza zilei de 13.09.2015 în timp ce se afla împreună cu mai mulți prieteni pe terenul de fotbal de pe . la ei inculpatul K. R. care le-a oferit 2 sticle de băuturi alcoolice. După ce au consumat împreună aceste sticle, persoana vătămată (în vârstă de 16 ani) împreună cu colegul său, V. B. și K. R., la inițiativa acestuia din urmă, s-au deplasat la magazinul alimentar din zonă unde suspectul a mai cumpărat câte o sticlă de bere pentru fiecare. După ce au consumat și aceste sticle de bere, inculpatul i-a solicitat martorului V. B. să plece deoarece are ceva de discutat cu persoana vătămată. Martorul s-a conformat, astfel că persoana vătămată a rămas singură cu suspectul. La scurt timp de la plecarea martorului, persoana vătămată i-a spus inculpatului că trebuie să plece deoarece, între timp, a fost sunat de către prietenii săi care l-au chemat să se întâlnească în parcul Libertății. Inculpatul s-a oferit să îl conducă, astfel că au plecat împreună pe .. Pe drum s-au întâlnit cu martorul Csismadia Magor și împreună s-au deplasat înspre parcul Libertății. Aici s-au întâlnit cu prietenii persoanei vătămate care observând că acesta era însoțit de către inculpat și martorul Csismadia Magor au plecat. Persoana vătămată a precizat că la acel moment inculpatul i-a solicitat și martorului Csismadia Magor să plece. Profitând de faptul că între timp se înserase și de faptul că în zona nu se afla nimeni, inculpatul i-a solicitat să îi dea telefonul mobil. După ce l-a refuzat, inculpatul l-a amenințat și apoi l-a și lovit cu pumnul în abdomen. Intimidat de comportamentul inculpatului i-a dat telefonul mobil după ce a scos din telefon cartela S..

Telefonul mobil reclamat ca fiind sustras din posesia persoanei vătămate prin exercitarea de amenințări ți acte de violență a fost găsit în posesia inculpatului.

Cu privire la cuantumul pedepsei prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți constată că infracțiunea de tâlhărie calificată este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Judecătorul de drepturi și libertăți reține că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot provoca o tulburare socială de natură a justifica măsura arestării preventive. Acest pericol este dedus în speță din circumstanțele cauzei - cu luarea în considerare în afara gravității in abstracto și naturii infracțiunii, a următoarelor aspecte: circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului (care a mai avut conflicte cu legea penală, fiind condamnat în mai multe rânduri la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, distrugere, vătămare corporală, și care, deși liberat condiționat, înțelege să continue să săvârșească infracțiuni), modalitatea în care acesta a săvârșit fapta: prin săvârșirea de acte de natură să exercite o puternică constrângere morală asupra persoanei vătămate în vârstă de 16 ani, prin atragerea ei în locuri puțin iluminate în care nu se mai aflau alte persoane și scopul săvârșirii faptei care constă în dobândirea în mod facil, dar ilicit de bunuri, ignorând și sfidând totodată normele de conviețuire socială, toate aceste aspecte dovedind că lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local.

Cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți reține că această împrejurare, în cazul inculpatului, presupune o rezonanță socială negativă a faptei pentru comiterea căreia aceasta este cercetat, fapt apt să releve că lăsarea sa în libertate ar genera o stare de insecuritate socială.

Față de cele arătate, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că arestarea inculpatului este necesară în raport de riscul major de recidivă. Privarea de libertate a inculpatului apare ca fiind necesară pentru a împiedica săvârșirea de noi fapte antisociale, comportamentul inculpatului impunând luarea măsurii arestării preventive, mai ales în considerarea conflictelor anterioare cu legea penală.

Se va considera, dată fiind temerea că inculpatul va persevera în activitatea infracțională, întrucât aplicarea sancțiunilor anterioare nu a avut eficacitate în ceea ce-o privește sub aspectul prevenirii săvârșirii altor fapte penale, precum și al reeducării și reintegrării sociale, că prezervarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a inculpatului.

În raport de cele anterior expuse, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că luarea măsurii arestării preventive este necesară, o măsură preventivă mai puțin severă nefiind de natură să aibă impactul scontat asupra activității infracționale a inculpatului.

Pentru aceste motive, în baza art.223 alin. 2, coroborat cu art. 226 Cod procedură penală, propunerea va fi admisă și se va dispune arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 226 coroborat cu art. 223 alin 2 C.p.pen. admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. și, în consecință, dispune arestarea preventivă a inculpatului K. R., fiul lui M. și R., născut la data de 03.02.1987 în Miercurea C. jud. Harghita, domiciliat în Miercurea C. Al Copiilor nr.1 ., jud. Harghita, cetățean român, posesor al CI . nr._ CNP_ cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 C pen. raportat la art.234(1) lit.d C pen., cu aplicarea art.41 C pen, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 15.09.2015 și până la data de 14.10.2015 inclusiv.

Respinge cererea apărătorului inculpatului de luare a unei alte măsuri preventive.

Cu drept de contestație în 48 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.

Pronunțată în cameră de consiliu, azi 15.09.2015, ora 16:40.

Judecător de drepturi și libertăți,Grefier,

A. M. TudorClaudia V.

Notă: după pronunțare inculpatul a declarat că își rezervă dreptul de a formula contestație în termenul legal de 48 de ore. A mai arătat că dorește ca mama sa să fie anunțată asupra luării măsurii arestării preventive față de persoana lui, la adresa Miercurea C., aleea Copiilor ., ..

A.M.T./V.C.

Primit: 15.09.2015

Redactat: 15.09.2015

Ex: 5

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 624/2015....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... →

Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 841/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 841/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC