Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 202/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 18-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIERCUREA C.
Sentința penală nr. 202/2015
Ședința din camera de consiliu de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Cu participarea doamnei procuror A. M. Zernovean, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe contestator O. A., având ca obiect furtul calificat (art.229 NCP) CONTESTAȚIE ÎN ANULARE.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu a răspuns contestatorul.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea contestatorului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 04.02.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. la data de 21.02.2014 sub nr. dosar_, persoana condamnată O. A., fiul lui A. și I., născut la data de 12.12.1982, deținut în Penitenciarul C., prin avocat ales, a formulat contestație la executare împotriva hotărârii de condamnare.
Prin Încheierea din data de 30.06.2014 s-a dispus disjungerea cauzei formându-se printre altele prezentul dosar, privind contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 506/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
Prin concluziile depuse la dosar la data de 13.08.2014 s-au precizat motivele de contestație în anulare. (f. 18)
În drept, s-au invocat prevederile art. 426 alin. (1) lit. b), d) și i) C. proc. pen..
În dovedirea cererii s-au indicat înscrisuri, respectiv, actele și lucrările dosarelor în care s-au pronuțat sentințele penale nr. 944/2013 (dosarul nr._ ), sentințele penale nr. 506 din 10.04.2013 și 804 din 28.06.2011, toate ale Judecătoriei Miercurea C..
La dosarul cauzei s-au atașat copia M.E.P.Î. în executarea căruia se află petentul, cazierul judiciar, dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C.. De asemenea s-a solicitat și s-au atașat dosarele nr._ ,_ și_ ale Judecătoriei Miercurea C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 506/10.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013, inculpatul O. A. a fost condamnat în baza art.208, alin. (1) și art. 209, alin.(1), lit. a) și g) Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" și în baza art.192 alin. (2) Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu”. Prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 804/2011 a Judecătoriei Miercurea C. și contopirea pedepselor, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 2 ani și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Prin Sentința penală nr. 944/03.07.2013 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 12/R din 06.01.2014 a Curții de Apel Târgu-M., inculpatul O. A. a fost condamnat în baza art.208 alin. (1) și art. 209 alin.(1) lit. a) și g) Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" și în baza art.208 alin. (1) și art. 209 alin.(1) lit. e) și g) și alin. 3 lit. h) Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat". Prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 506/2013 a Judecătoriei Miercurea C. și contopirea pedepselor, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 2 ani.
În baza Sentinței penale nr. 944/2013 s-a emis M.E.P.Î. nr. 958/2013, în executarea căruia se află petentul.
În susținerea cererii inițiale s-a invocat faptul că referitor la infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 506/2013 a Judecătoriei Miercurea C., sesizarea organelor de cercetare penală s-a efectuat după trecerea unei perioade de 2 ani de la comiterea infracțiunii, iar în cauză este aplicabil art. 210 din Vechiul Cod penal.
În susținerea cererii de contestație în anulare s-au precizat motivele de contestație în anulare, astfel:
1) Primul motiv de contestație se întemeiază pe art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. și privește nelegalitatea produsă prin „modificarea, rectificarea, practic pronunțarea unei noi hotărâri după ce instanța deja s-a dezinvestit prin pronunțarea hotărârii și întocmirea minutei în cauza, de către același complet de juceată” și se referă aici la documentele aflate la filele 45 - 50 din dosarul nr._ a acestei instanțe.
În acest sens învederează instanței că prima hotărâre nu a fost atacată, cea prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa sub supraveghere, iar ca atare numai cea de a doua hotărâre, rectificată a fost supusă cenzurării instanței de control judiciar, prin recursul declarat.
2) Al doilea motiv de contestație se întemeiază pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. a), d), e), f) C. proc. pen., astfel că noua hotărâre de condamnare și în special noua individualizare judiciară a pedepsei au fost luate când judecata a avut loc fără citarea legală, când instanța nu a fost compusă potrivit legii, când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când acesta era obligatorie și în lipsa avocatului când asistența juridică era obligatorie.
Consideră că sunt incidente nelegalități în ceea ce privește hotărârea ce se execută, dar si motive de stingere ori micșorare ale pedepselor aplicate.
Astfel, luând în considerare prevederile art. 14 și 15 din Vechiul Cod penal, precum și dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal, solicită a reanaliza pedepsele aplicate, luând în considerare că infracțiunile săvârșite de condamnat au fost comise din nevoia de supraviețuire, că este cu studii și pregătire foarte sumare, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii și în timpul executării pedepsei.
În acest sens cu titlu de jurisprudență invocă: Decizia nr. 1092 din 18 dec. 2012 a C.C.R., CEDO, Veeher c. Estoniei (nr.2). cererea nr._/99, par. 31.
Se consideră, în primul rând, că prin modalitatea prin care s-a dispus trimiterea în judecată au fost încălcate principiile fundamentate ale procesului penal și drepturile și libertățile fundamentale ale petentului, cum ar fi normele de procedură penală, scopul acestora și legalitatea procesului penal conform prevederilor art. 1 și 2 din Noului Cod de procedură penală, dar și legea penală respectiv limitele ei de aplicare conform prevederilor art. 1, 4 și 5 din Noul Cod penal, respectiv art. 3 din Legea nr. 187/2012.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 6, art. 30 lit. d, art. 342 și art. 344 C. proc. pen. înțelege să supună atenției elementul cel mai important și anume faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală bazându-se de prevederile art. 4 și 5 din Noul Cod penal, respectiv art. 3 din Legea nr. 187/2012, iar ca urmare sunt incidente dispozițiile art. 280 - 282 din Noul Cod de procedură penală, luând în considerare starea de fapt din prezenta cauză coroborate cu dispozițiile art. 196 alin. 3, art. 194 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal precum si cele ale art. 184 alin. 1 din Vechiul Cod penal.
În acest sens înțelege să invoce și Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 265/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, respectiv “Obiectul excepției de nceonstițutionalitate îl constituie dispozițiile art. 5 cu denumirea marginală Aplicarea legii penale mai favorabile pâna la judecarea definitiva a cauzei, din Codul penal din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286 2009) și care, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a intrat in vigoare la data de februarie 2014.
Prin urmare, conform jurisprudenței Curții Constituționale, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 din Codul penal, în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive. Așa cum însăși Constituția dispune în art. 15 alin. (2), Curtea observă ca obiectul reglementarii, art. 5 din Codul penal, are în vedere „legea penală sau contravențională mai favorabilă și nicidecum dispozițiile/normele penale mai favorabile."
Cu privire la respectarea drepturilor petentului se apreciază că soluția pronunțată denotă o superficialitate și chiar o imparțialite în privința inserării unor idei preconcepute, dar care nu își au nici un fundament faptic sau juridic, astfel se impune a fi reconsiderare pe baza unei analize mai aprofundate a desfășurării procedurilor în faza de cercetare si urmărire penală.
Consideră că în cauza de față sunt încălcate nu numai prevederile
Noului Cod penal, ale Constituției, ale deciziilor I.C.C.J. sau ale CCR în
materie, dar și elementele fundamentale ale dreptului penal.
Astfel, au fost încălcate prevederile Codului penal care sunt reflectate și în Noul Cod penal, cum ar fi: art; 305, 16 pct. a,b,c, 99, 100, 103 alin. 1, 104, 105, 108, 109, 321, 324, 327, 329 alin. 2,3,4, 83, 88, 94, art. 12, 13. art. 280, 282 din Noul Cod de procedură penala, precum și art. 1,2,3,6,8, 250 -252, 128, 62, 63. 65, 70 alin. 2, 237 alin. 2, art. 197, art. 10, lit. a,b, d, precum și dispozițiile celorlalte altor texte.
Cu privire la admisibiliatea în principiu a contestației în anulare formulate instanța constată următoarele:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen..
În ceea privește competența instanței, contestația în anulare este introdusă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, conform prevederilor art. 429 C. proc. pen..
În ceea privește condițiile de formă ale cererii, contestația în anulare este făcută de inculpat, iar în cererea de contestație în anulare contestatorul arată cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora, în conformitate cu prevederile art. 427 C. proc. pen..
În ceea privește termenul de introducere a contestației în anulare, pentru motivele precizate și susținute este tardivă, fiind introdusă cu mult peste termenul de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen..
De asemenea, motivele de contestație în anulare susținute nu se circumscriu temeiurilor de drept invocate, respectiv art. 426 lit. b C. proc. pen. – primul motiv (pct. 1) și art. 426 lit. a), d), e), f) C. proc. pen. - al doilea motiv (pct. 2). În realitate ambele motive susținute se referă la aceeași împrejurare de fapt, respectiv Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 08.07.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C., care era supusă căii de atac odată cu fondul cauzei. De fapt această problemă a făcut și obiectul contestației la executare formulate de către petent, cauză inițială din care s-a disjuns prezenta cauză și care a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 1668/22.09.2014 a Judecătoriei Miercurea C..
Cu privire la motivul inițial al contestației în anulare, cu referire la cazul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă oricând, conform prevederilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen..
Analizând cererea sub aspectul acestui motiv de contestație în anulare inițial invocat, respectiv faptul că referitor la infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 506/2013 a Judecătoriei Miercurea C., sesizarea organelor de cercetare penală s-a efectuat tardiv, după trecerea unei perioade de 2 ani de la comiterea infracțiunii, iar în cauză era aplicabil art. 210 din Vechiul Cod penal, se reține că petentul nu a susținut ulterior acest motiv de contestație în anulare întemeiat pe prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen., și nu a depus sau arătat dovezi din care ar rezulta împrejurarea de fapt invocată.
De asemenea, motivul de contestație în anulare invocat nu se circumscrie temeiului de drept aparent, respectiv art. 426 lit. b) C. proc. pen. - „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”, întrucât petentul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care la data judecării exercitarea acțiunii penale nu era condiționată de existența plângerii prealabile, iar prevederile art. 5 Cod penal invocate nu sunt aplicabile în cauză, în care condamnarea este definitivă.
Ca urmare, instanța constată că cererea de contestație în anulare este făcută peste termenul prevăzut de lege în ceea ce privește motivele susținute și că motivele pe care se sprijină contestația nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen..
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu și nu se va soluționa pe fond contestația în anulare, instanța nu suspendă executarea hotărârii a cărei anulare se cere.
Din considerentele expuse, în baza art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 și art. 428 alin. (1) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de către petentul condamnat O. A., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 și art. 428 alin. (1) C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de către petentul condamnat O. A., fiul lui A. și I., născut la data de 12.12.1982, deținut în Penitenciarul C., împotriva Sentințelor penale nr. 506/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ și nr. 944/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în camera de consiliu la data de 18.02.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 20.03.2015
Redactat: 20.03.2015
Ex: 5
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 195/2015.... | Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
